ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2771/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2771/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința

comercială nr. 3029 din 5 martie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de

reclamanta A.V.A.S. – A.V.A.S. în contradictoriu cu pârâta Asociația

Salariaților C.P.L. Tg. Jiu, cererea având ca obiect obligarea pârâtei la plata

sumelor de 266.716 Ron și 18.889,45 Euro reprezentând penalități pentru

nerespectarea obligațiilor asumate prin clauzele 8 noiembrie 7 și 8.13.1 din

contractul de vânzare-cumpărare pe acțiuni nr. 15 din 28 iunie 2002.

Pentru a pronunța

această sentință, Tribunalul București a reținut că între părți s-a încheiat la

data de 28 iunie 20002 contractul de vânzare-cumpărare a 684.835 acțiuni

reprezentând 17.120.875 mii lei din capitalul social al SC R. SA Tg. Jiu.

Reclamanta a susținut că pârâta datorează penalități în cuantum de 266.716 Ron

deoarece pârâta a transmis documentele privind atestarea realizării

obligațiilor asumate conform clauzelor prevăzute la art. 8. – art. 11.3 și 8

noiembrie 6 cu o întârziere de 26 zile. Tribunalul a constatat că pârâta și-a

îndeplinit cu întârziere obligația stipulată la art. 8 noiembrie 7 din

contract, însă clauza penală nu poate fi pretinsă în această situație de către

reclamantă, dat fiind că aceasta s-a stipulat numai pentru neîndeplinirea în

tot sau în parte a obligațiilor, situație în care ea nu poate fi cumulată cu

executarea în natură, creditoarea putând pretinde numai acordarea clauzei

penale pentru neexecutare, nu și pentru întârziere în executare.

În ceea ce privește

obligarea pârâtei la plata sumei de 18.889,45 Euro, de fapt DOLARI S.U.A., cu

titlu de penalități în condițiile art. 8.17 din contract, care dispune că în

cazul neefectuării investițiilor garantate în cuantumul și la termenele

prevăzute în anexa 6, să plătească vânzătorului o penalitate egală cu 20 % din

suma rămasă neinvestită la sfârșitul fiecărui termen cumulat, tribunalul a

constatat că cererea este neîntemeiată. S-a observat din probele dosarului că

obligația de a realiza o investiție de mediu în sumă totală de 70.000 Euro cu

scadența la 9 aprilie 2003 a fost respectată, fapt ce reiese din raportul

auditorului financiar al societății, din raportul comisiei de cenzori și din

adresa nr. 2299 din 22 mai 2003 a I.P.M. Gorj.

Tribunalul București

a mai reținut din înscrisurile de la dosar că investiția efectuată de către

pârâtă până la data de 1 iulie 2003 cu scadența la 8 iulie 2003 este în sumă de

181.391,19 DOLARI S.U.A. față de 170.000 DOLARI S.U.A., sumă la care s-a

angajat prin contract, iar cea realizată până la data de 16 iunie 2004 cu

scadența la 8 iulie 2004 este în sumă de 285.123,74 DOLARI S.U.A., față de

260.000 DOLARI S.U.A. S-a mai constatat că din înscrisurile care reprezintă

atestări ale angajamentului investițional al pârâtei pentru anul I nu rezultă

că în suma de 181.391,19 DOLARI S.U.A. ar fi inclusă și suma de 70.000 Euro,

echivalentul a 71.176,65 DOLARI S.U.A., sumă despre care reclamanta susține că

ar trebui scăzută din suma ce reprezintă valoarea investițiilor pentru anul I.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel reclamanta A.V.A.S. care a solicitat schimbarea în tot

a sentinței atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel

cum a fost formulată.

Apelanta A.V.A.S.

consideră criticabilă sentința atacată, deoarece instanța de fond a interpretat

eronat clauza de la art. 8 noiembrie 7 și 8 noiembrie 9 din contract, deoarece

executarea cu întârziere de 26 de zile a obligației de a transmite documentele

de atestare a realizării investițiilor corespunde sintagmei „neîndeplinirea în

tot sau în parte a prevederilor clauzelor”.

În ceea ce privește

obligarea pârâtei la plata sumei de 18.889,45 DOLARI S.U.A. cu titlu de

penalități în condițiile clauzei 8.17 din contract, apelanta susține că în mod

greșit instanța de fond a considerat că obligația este îndeplinită.

Se arată, în continuare, că pârâta a

virat o singură sumă de 181.391,19 DOLARI S.U.A. pentru anul I, investițional

deși, cumpărătorul trebuia să efectueze investiția de mediu în sumă de 70.000

Euro și investiție/aport de capital în sumă de 170.000 DOLARI S.U.A., aceste

două categorii de investiții fiind prevăzute în mod distinct în contract. Se

concluzionează de către apelanta A.V.A.S. că pentru anul I, investiția-aport de

capital realizată de cumpărător până la scadența din 8 iulie 2003 este

110.214,52 DOLARI S.U.A. față de un angajament de 170.000 DOLARI S.U.A. și ca

urmare, pârâta datorează penalități în cuantum de 11.957,1 DOLARI S.U.A.,

calculate conform clauzei 8.17. De asemenea, pentru nerealizarea cumulat în

cuantumul asumat până la scadența din 8 iulie 2004 a investițiilor aferente

anilor I și II, cumpărătorul datorează penalități în cuantum de 6.932,35 DOLARI

S.U.A.

Prin întâmpinare,

intimata Asociația Salariaților C.P.L. Tg. Jiu a solicitat respingerea apelului,

ca nefundat, cu motivarea că, atât obligația de a investi suma de 70.000 Euro

pentru programul de mediu a fost realizată, cât și investițiile-aport de

capital pentru anii I și II, cuantumul acestora depășind chiar angajamentele

asumate.

Prin decizia

comercială nr. 552 pronunțată la data de 15 noiembrie 2007, Curtea de Apel București,

secția a VI-a comercială, a admis apelul reclamantei A.V.A.S. București, a

schimbat în tot sentința atacată în sensul că a admis în parte cererea și a

obligat pârâta Asociația Salariaților C.P.L. Tg. Jiu la plata sumei de 11.704,8

DOLARI S.U.A. cu titlu de penalități contractuale pentru realizarea cu

întârziere a investiției de capital corespunzătoare anului investițional I.

Pentru a hotărî

astfel, a reținut că instanța de fond a apreciat greșit înscrisurile

doveditoare, în sensul că pentru anul investițional au fost prevăzute în

contract două categorii de investiții și anume investiții pentru realizarea

obligațiilor de mediu și investiție/aport de capital iar intimata-pârâtă a realizat

în parte obligația de a investi aport de capital, rămânând neinvestită o

diferență de 59.701 DOLARI S.U.A. și cum potrivit clauzei 8.17 din contract,

cumpărătorul se obligă să plătească vânzătorului o penalitate egală cu 20 % din

suma rămasă neinvestită la sfârșitul fiecărui termen și cumulat, a fost

obligată intimata-pârâtă la plata penalităților contractuale.

Împotriva hotărârii

pronunțate în apel reclamanta și pârâta au declarat recurs.

Reclamanta A.V.A.S.

București prin motivele de nelegalitate invocate prin recurs a menționat că în

cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea

recurată este lipsită de temei legal și dată cu aplicarea greșită a legii,

respectiv a prevederilor art. 969, 970 C. civ. și a dispozițiilor art. 16 alin.

(1) din O.G. nr. 25/2002 cu modificările și completările ulterioare, pentru

următoarele considerente.

Recurenta arată că

din eroare instanța de apel a reținut că intimata datorează suma de 11.704,18 DOLARI

S.U.A. cu titlu de penalități contractuale pentru realizarea cu întârziere a

investiției de capital corespunzătoare anului I investițional, în fapt fiind

vorba de suma de 11.957,1 DOLARI S.U.A.

Cu privire la primul

capăt de cerere al acțiunii respins de instanța de fond, soluție menținută de

către instanța de apel, recurenta arată că având în vedere dispozițiile art. 969

și 970 C. civ. și clauza 8 noiembrie 9 din contractul de vânzare-cumpărare acțiuni

nr. 15/2002, în mod greșit s-a reținut că pârâta și-a executat obligația de

transmitere a documentelor care atestă realizarea investițiilor cu o întârziere

de 26 de zile.

Recurenta în

contextul acestei critici menționează că executarea obligației de transmitere a

documentelor care atestă realizarea investițiilor cu o întârziere de 26 de zile

se încadrează în prevederile clauzei 8 noiembrie 9 în cadrul sintagmei

„neîndeplinirea în tot sau în parte a prevederilor clauzelor din prezentul

capital”, astfel încât penalitățile sunt datorate.

Reclamanta printr-un

alt motiv de recurs a arătat că în mod greșit instanța de apel a considerat că

pretențiile A.V.A.S. de obligare a intimatei-pârâtă la plata penalităților de

întârziere aferente anului II investițional sunt nefondate.

Astfel, arată

recurenta, volumul angajat cumulat anul I și anul II este de 430.000 DOLARI

S.U.A. iar cel realizat este de 395.338,26 DOLARI S.U.A., ca urmare pentru

nerealizarea cumulat în cuantumul asumat până la scadență 8 iulie 2004 a

investițiilor aferente anilor I și II investiționale (clauza 8.17) cumpărătorul

datorează penalități în cuantum de 6.932,35 DOLARI S.U.A. (34.661,74 DOLARI

S.U.A. x 20 %) calculate conform clauzei 8.17.

Pentru considerentele

arătate recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, modificarea în

parte a deciziei recurate, în sensul obligării pârâtei și la plata sumei de

266.716 lei, a sumei de 6.932,35 DOLARI S.U.A. reprezentând penalități pentru

nerespectarea clauzelor 8 noiembrie 7, 8.13.1 și a sumei de 253 DOLARI S.U.A.

reprezentând diferența dintre suma datorată de intimată pentru anul

investițional I și aceea acordată de către instanța de apel.

Prin recursul

declarat, pârâta Asociația Salariaților C.P.L. Tg. Jiu a solicitat admiterea

recursului, modificarea deciziei atacate în sensul înlăturării obligației sale

la plata penalităților în sumă de 11.704,18 DOLARI S.U.A. stabilite de instanța

de apel ca fiind datorate pentru anul investițional I și menținerea celorlalte

dispoziții ale deciziei recurate.

Astfel, pârâta

menționează că a solicitat pe cale de excepție respingerea capătului de cerere

privea obligarea sa la plata sumei de 18.899 DOLARI S.U.A., deoarece în

conformitate cu art. 294 alin. (1) C. proc. civ., „în apel nu se poate schimba

calitatea părților cauza sau obiectul cererii”. Reclamanta a solicitat inițial

obligarea sa la plata sumei de 18.889,45 Euro, cu titlu de penalități pentru

neefectuarea unor investiții de 94.447,22 DOLARI S.U.A. și cu toate că

reclamanta nu și-a mai precizat cererea, instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra excepției, încălcând dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ.

Pârâta printr-un alt

motiv de nelegalitate a arătat că deși a prezentat un înscris care stabilea

explicit că investițiile de mediu sunt cuprinse în investițiile menționate în

anexa 5 la contract, instanța de apel nu le-a analizat, astfel că rezultă

aprecierea greșită a înscrisurilor doveditoare existente la dosar.

În drept pârâta a

motivat recursul în temeiul pct. 8 și 9 al art. 304 C. proc. civ.

La termenul de

judecată a recursului de la 8 octombrie 2088, recurenta-pârâtă a invocat

excepția tardivității declarării recursului reclamantei.

Înalta Curte,

analizând excepția invocată, și având în vedere că decizia atacată a fost

comunicată reclamantei la data de 21 decembrie 2007, iar recursul a fost declarat

la data de 7 ianuarie 2008, rezultă că recursul reclamantei a fost declarat în

termen, situație în care respinge excepția tardivității invocată de pârâtă și

va analiza recursurile sub aspectul motivelor de nelegalitate invocate de

părți.

Recursul declarat de

reclamantă nu este fond și urmează să fie respins pentru următoarele

considerente.

Din analiza actelor

și înscrisurilor dosarului rezultă că obligațiile asumate de către pârâtă prin

clauza 8 noiembrie 3 din contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 15 din 28

iunie 2002 care prevede „cumpărătorul se obligă să asigure realizarea tuturor

obligațiilor de mediu și a prevederilor programelor de conformare stabilite de

I.P.M. Gorj, inclusiv prin avizele de mediu pentru privatizare prevăzute în

anexa nr. 5 la prezentul contract, și prin clauza 8 noiembrie 6 „cumpărătorul

se obligă să efectueze în societate într-o perioadă de 9 luni, o investiție din

surse proprii pentru realizarea obligațiilor de mediu și a măsurilor cuprinse

în programul pentru conformare, în sumă totală de 70.000 Euro, au fost

îndeplinite, dar transmiterea documentelor privind atestarea realizării acestor

obligații s-a făcut cu o întârziere de 26 de zile”.

Analizând clauza

penală prevăzută la art. 8 noiembrie 9 din contractul de vânzare-cumpărare nr. 15/2002,

Înalta Curte apreciază că aceasta a fost corect interpretată și implicit

aplicată de instanța de apel și de fond., care au reținut că această clauză a

fost prevăzută numai pentru neîndeplinirea în tot sau în parte a obligațiilor

contractuale și că recurenta reclamantă nu a emis nici o notificare de

constatare a neîndeplinirii acestora.

Motivul de recurs

privind penalitățile datorate de pârâtă pentru nerealizarea investiției/aport

de capital pentru anul I investițional, instanța îl apreciază ca fiind

nefondat, din actele și înscrisurile dosarului rezultă că pârâta-cumpărător a

respectat întocmai obligațiile asumate prin contract.

Referitor la recursul

declarat de pârâta Asociația Salariaților C.P.L. Tg. Jiu, Înalta Curte constată

că motivul invocat circumscris pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., este întemeiat

întrucât din actele și înscrisurile dosarului rezultă că pârâta a realizat

investiția de capital corespunzătoare anului I investițional, în termen.

Având în vedere

considerentele prezentate, Înalta Curte va respinge, ca nefundat, recursul

declarat de reclamantă și va admite recursul pârâtei, va modifica decizia

atacată, prin respingea apelului formulat de reclamantă împotriva sentinței, pe

care o va menține.

Conform art. 274 C.

proc. civ., va dispune obligarea recurentei-reclamante la 1000 lei cheltuieli

de judecată către recurenta-pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

tardivității declarării recursului A.V.A.S. București invocată de

recurenta-pârâtă Asociația Salariaților C.P.L. Tg. Jiu.

Respinge

recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei

comerciale nr. 552 din 15 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VI a comercială, ca nefondat.

Admite

recursul declarat de pârâta Asociația Salariaților C.P.L. Tg. Jiu împotriva

aceleiași decizii.

Modifică decizia

recurată în sensul că respinge apelul formulat de reclamanta A.V.A.S. București

împotriva sentinței comerciale nr. 3029 din 6 martie 2007 a Tribunalului

București, secția a VI a comercială, pe care o menține.

Obligă recurenta-reclamantă la 1.000 lei

cheltuieli de judecată către recurenta-pârâtă Asociația Salariaților C.P.L. Tg.

Jiu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 octombrie 2008.