ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 852/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 2409 din 23 mai 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția comercială, a fost admisă în parte cererea completată formulată de A.V.A.S. în contradictoriu cu A.S.P. BACĂU și în consecință s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 739/1996, cu obligarea pârâtei la restituirea unui număr de 3709 acțiuni reprezentând 40 % din capitalul social al S.P. BACĂU precum și la plata sumei de 597.527.810 lei reprezentând penalități de întârziere pentru neachitarea ratelor nr. 2-8 din contract actualizate la 31 decembrie 2004. Prin aceeași sentință s-a stabilit că reclamanta este în drept să rețină suma de 41.259.056 lei plătită de pârâtă în baza contractului.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că pârâta nu și-a respectat obligațiile asumate prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni astfel că s-a dispus rezoluțiunea acestuia, cu consecința repunerii părților în situația anterioară. De asemenea, s-a dat eficiență dispozițiilor art. 21 din O.G. nr. 25/2002 aprobată prin legea nr. 506/2002, pârâta fiind obligată la plata dobânzilor și a penalităților de întârziere, conform calculelor matematice stabilite prin expertiză. Au fost respinse celelalte pretenții în legătură cu repararea altui prejudiciu având în vedere că nu au fost respectate prevederile art. 132 C. proc. civ. Sentința a fost confirmată de Curtea de Apel București, secția comercială, care prin decizia nr. 128 din 14 martie 2006, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei A.V.A.S.

București. Criticile privind neacordarea celeilalte sume solicitate prin acțiune au fost înlăturate, instanța de control judiciar apreciind că, în adevăr, reclamanta nu și-a dovedit pretențiile cu privire la cuantumul dividendelor iar în ce privește repararea prejudiciului, s-a stabilit că pretențiile au fost formulate cu nerespectarea prevederilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ. A fost înlăturată și susținerea potrivit căreia pretențiile respinse nu au putut fi formulate întrucât nu apăruse încă O.G. nr. 25/2002. Împotriva deciziei nr. 128 din 14 martie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, a declarat recurs reclamanta A.V.A.S. București prin care a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc.

civ. Recurenta reclamantă a criticat soluțiile celor două instanțe sub cuvânt că instanța nu s-a pronunțat în dispozitiv cu privire la capătul de cerere referitor la repararea prejudiciului și la respingerea cererii pentru dividende. Cu privire la dividende, recurenta a considerat că profitul nu a fost repartizat pe anii 1996-2000 și că singura posibilitate de stabilire a dividendelor era cuantificarea lor de un expert. Autoarea a considerat greșită și neacordarea daunelor-interese reprezentând și alte prejudicii cauzate societății sau instituției sale. În opinia sa cererea nu se socotește modificată când se mărește câtimea obiectului cererii. Prin cererea de daune, recurenta a insistat să se rețină că a mărit doar câtimea sumei solicitate și nu a formulat un nou capăt de cerere.

Față de aceste critici recurenta a solicitat admiterea recursului și, în fond, admiterea în tot a cererii de chemare în judecată. Recursul este nefondat. 1. Prima critică face trimitere la motivul prevăzut de art. 304 (5) C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea este nelegală dacă încalcă formele procedurale prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Potrivit acestui motiv recurentei îi revenea obligația să arate care sunt formele procedurale încălcate întrucât recursul este cale extraordinară de atac ce poate fi promovată numai pentru motive de nelegalitate pe care partea care le invocă are obligația, potrivit art. 302 1 lit. c), nu doar să indice un anumit motiv ci să-l dezvolte în fapt și în drept sub sancțiunea nulității.

Prin urmare, nu-i revine instanței de recurs obligația de a examina soluția pronunțată în apel sub toate aspectele câtă vreme recursul nu are caracter devolutiv. Așadar prima critică va fi înlăturată. 2. Prin cel de al doilea motiv s-a făcut trimitere la dispozițiile art. 304 alin. (7) C. proc. civ., care vizează situația când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Nici această critică nu a fost dezvoltată separat prin indicarea motivului de nelegalitate și a argumentării existenței motivelor contradictorii. Cu toate acestea se constată că decizia criticată este motivată în fapt și în drept cu argumente convingătoare în legătură cu soluția din dispozitiv.

Sub aspectul eventualelor contradicții dintre considerente și dispozitiv, critica este nefondată, dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., nefiind încălcate. După cum se poate observa din dispozitivul soluției criticate rezultă că acțiunea a fost admisă în parte, ca urmare a analizei fiecărui capăt de cerere. Prin urmare soluția reflectă ceea ce s-a analizat în considerente așa încât punctul de vedere al recurentei în legătură cu faptul că nu s-a menționat expres respingerea unor pretenții este nefondat. În aceste sens art. 261 C. proc. civ., prevede că hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Din acest punct de vedere așa cum s-a arătat hotărârile criticate respectă dispozițiile procedurale citate. 3. Prin ultimul motiv, recurenta a invocat faptul că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. În sprijinul acestui motiv, prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ., recurenta s-a referit la încălcarea prevederilor art. 132 C. proc. civ. Critica este nefondată întrucât din compararea petitului acțiunii și a cererii ulterioare formulate după casarea primei hotărâri, în rejudecare, la data de 14 decembrie 2000 s-a depus cererea completatoare cu mult după prima zi de înfățișare. Deci, instanța nu a primit acest capăt de cerere pentru motivul că nu a fost formulat cu respectarea dispozițiilor citate de recurentă ca fiind încălcate.

Încercarea recurentei de a demonstra că se mărește doar câtimea obiectului cererii constituie o interpretare proprie a acestor dispoziții care nu poate fi primită. Este evident că pretențiile formulate se referă la drepturi pe care recurenta a încercat să le valorifice în cadrul acestui proces, după apariția O.G. nr. 25/2002 și că pretențiile evocate constituie un capăt de cerere distinct, care procedural, trebuia formulat în condițiile art. 132 C. proc. civ. Celelalte critici care vizează probațiunea capătului de cerere pentru plata dividendelor, vor fi respinse întrucât vizează netemeinicia și nu nelegalitatea deciziei.

Recurenta nu își fundamentează critica pe nici un text de lege încălcat iar dincolo de faptul că trebuia să demonstreze că s-a constituit un drept de creanță propriu pentru plata dividendelor și de încălcarea art. 1169 care dispune că cel ce pretinde un drept împotriva unei persoane trebuie să-și dovedească cererea, autoarea însăși recunoaște că profitul nu a fost repartizat. În consecință, față de cele ce preced, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 128 din 14 martie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2007.