ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3308/2009

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată, la data de 22 decembrie 2006, reclamanta A.V.A.S. a chemat în judecată pârâta S.A.A. CHIȘCĂRENI solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare acțiuni nr. 1510 din 16 decembrie 1996 restituirea către pârâtă a acțiunilor ce au făcut obiectul contractului cu o valoare nominală de 25.000 lei fiecare reprezentând 20 % din capitalul social al SC A. SA, să se constate dreptul A.V.A.S. de a reține toate sumele achitate de către cumpărător în contul contractului. De asemenea, se solicită obligarea pârâtei la repararea prejudiciului suferit de A.V.A.S.

ca urmare a desființării contractului prin plata de daune interese constituite din dobânzi penalități, dividende încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului, sume de bani prin care vor fi reparat celelalte prejudicii cauzate, A.V.A.S. conform unei expertize ce se va efectua în temeiul art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 25/2002. În susținerea cererii se arată că, la data de 16 decembrie 1996, F.P.S. în calitate de vânzător a încheiat cu societatea agricolă A.C. contractul de vânzare cumpărare nr. 1510 având ca obiect un număr de 2124 acțiuni cu o valoare nominală de 25.000 fiecare reprezentând 20 % din capitalul social de SC A.A. proprietara acțiunilor urmând a se transmite la data semnării contractului sub condiția rezolutorie prevăzută la pct. 4 lit. a) alin. (3) din contract.

Se mai arată că la data prezentei cereri pârâta este restantă cu suma de 6.349 lei. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința nr. 677 din 17 ianuarie 2008, a admis în parte acțiunea și a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare acțiuni nr. 1510 din 16 decembrie 1996. De asemenea, s-a dispus restituirea de către pârâți a unui număr de 2124 acțiuni la o valoare de 2,5 lei fiecare reprezentând 20 % din capitalul social al SC A. SA, constatând totodată dreptul reclamantei de a reține toate sumele achitate de cumpărător în contul contractului. De asemenea, pârâta a mai fost obligată la plata sumei de 6990 lei daune interese formate din 560 lei contravaloare rata nr. 8, 1120 lei dobândă aferentă și 1120 lei penalități aferente ratei nr. 8 pe perioada 30 noiembrie 2004 - 16 noiembrie 2006, 5310 lei contravaloare prejudiciu conform O.G.

nr. 25/2002 – art. 21 și la plata în continuare a penalităților conform art. 371 2 C. proc. civ., până la plata integrală a debitului. Celelalte capete de cerere au fost respinse, ca neîntemeiate. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond urmare a desființării contractului în baza art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 25/2002 s-a efectuat o expertiză contabilă și s-a stabilit că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată a ultimelor 2 rate 7 și 8 reclamanta fiind îndreptățită să solicite rezoluțiunea contractului pentru neîndeplinirea obligațiilor ce reveneau cumpărătorului. Împotriva acestei sentințe, a promovat apel reclamanta care critică modul de soluționare a capătului de cerere privind plata dobânzilor și penalităților calculate conform prevederilor contractului de vânzare cumpărare acțiuni considerând că nu a fost probat modul de calcul al pretențiilor referitoare la ratele 2 - 7. De asemenea, se arată că instanța nu a respectat dispozițiile O.G.

nr. 25/2002 referitoare la obligația cumpărătorului la plata daunelor interese în cazul desființării contractului. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 169 din 31 martie 2009, a respins apelul ca nefondat. În fundamentarea soluției instanța de control judiciar a reținut că în apel nu s-au mai administrat probe având în vedere faptul că la fond hotărârea s-a întemeiat pe probatoriile administrate inclusiv expertiza contabilă efectuată în cauză. S-a precizat că justificat instanța de fond a admis acțiunea în parte acțiunea având în vedere concluziile expertizei din care a reieșit că nu au fost încasate dividende de către cumpărător întrucât în 1999 societatea privatizată nu a mai desfășurat activitate, iar valoarea acțiunilor în număr de 2124 este de 5310 lei reprezentând 20 % din capitalul social al SC A. SA care este în lichidare judiciară astfel că prejudiciul creat prin nevalorificarea acestor acțiuni de către A.V.A.S.

este tocmai valoarea indicată, sumă pe care pârâta o datorează reclamantei. Împotriva acestei soluții au declarat recurs ambele părți. Reclamanta arată că dreptul A.V.A.S. de a-și proba susținerile privind determinarea prejudiciului pentru o expertiză este prevăzut de art. 21 din O.G. nr. 25/2002 prin urmare este un drept recunoscut de norma specială pentru determinarea prejudiciilor care pot fi solicitate în cadrul acesteia. Or, în măsura în care expertiza nu a răspuns la toate obiecțiunile încuviințate de către instanța de fond solicitarea de refacere a expertizei era legitimă, instanța de apel ignorând acest aspect. Cabinetul Individual de Insolvență C.A. în calitate de lichidator al S.A.C.

critică soluția pronunțată motivând că din cuprinsul hotărârii recurate rezultă că prima instanță a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare acțiuni nr. 1510 din 16 decembrie 1996 între A.V.A.S. și pârâta SC A.C. SA, iar în decizia nr. 169 din 31martie 2009 în mod greșit în calitate de pârâtă este menționată S.A.A. Chișcăreni. Recursurile sunt nefondate. În cadrul examenului de legalitate care privește decizia instanței de apel, arătarea motivelor de nelegalitate presupune ca în fiecare caz în parte să se indice dispozițiile legale încălcate și nu să procedeze la o relatare a situației de fapt sau la o rediscutare a probelor și a concludenței lor, în condițiile în care punctul 10 al art. 304 C. proc.

civ., a fost abrogat. O astfel de relatare a nemulțumirilor recurentelor privind situații de fapt vizează netemeinicia și nu nelegalitatea soluției. Astfel, în situația în care expertiza efectuată la instanța de fond nu a lămurit toate aspectele potrivit art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 25/2002, recurenta-reclamantă avea posibilitatea în condițiile art. 212 C. proc. civ., să formuleze obiecțiuni sau să solicite o nouă expertiză motivate la primul termen după depunerea lucrării nu în calea de atac a apelului. Criticile formulate de intimați se încadrează mai mult în motivele de îndreptare eroare materială în condițiile art. 281 și urm. C. proc. civ. Față de cele arătate, văzând dispozițiile art. 312 C. proc.

civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta A.V.A.S. București și de pârâta A.A.C. prin lichidator Cabinet Individual de Insolvență C.A. – Iași împotriva deciziei nr. 169 din 31 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 decembrie 2009.