ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3308/2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3308/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată,

la data de 22 decembrie 2006, reclamanta A.V.A.S. a chemat în judecată pârâta S.A.A.

CHIȘCĂRENI solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se dispună

rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare acțiuni nr. 1510 din 16 decembrie

1996 restituirea către pârâtă a acțiunilor ce au făcut obiectul contractului cu

o valoare nominală de 25.000 lei fiecare reprezentând 20 % din capitalul social

al SC A. SA, să se constate dreptul A.V.A.S. de a reține toate sumele achitate

de către cumpărător în contul contractului.

De asemenea, se solicită

obligarea pârâtei la repararea prejudiciului suferit de A.V.A.S. ca urmare a

desființării contractului prin plata de daune interese constituite din dobânzi

penalități, dividende încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a

contractului, sume de bani prin care vor fi reparat celelalte prejudicii

cauzate, A.V.A.S. conform unei expertize ce se va efectua în temeiul art. 21 alin.

(3) din O.G. nr. 25/2002.

În susținerea cererii se

arată că, la data de 16 decembrie 1996, F.P.S. în calitate de vânzător a

încheiat cu societatea agricolă A.C. contractul de vânzare cumpărare nr. 1510

având ca obiect un număr de 2124 acțiuni cu o valoare nominală de 25.000

fiecare reprezentând 20 % din capitalul social de SC A.A. proprietara

acțiunilor urmând a se transmite la data semnării contractului sub condiția

rezolutorie prevăzută la pct. 4 lit. a) alin. (3) din contract.

Se mai arată că la data

prezentei cereri pârâta este restantă cu suma de 6.349 lei.

Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, prin sentința nr. 677 din 17 ianuarie 2008, a admis în parte

acțiunea și a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare acțiuni nr.

1510 din 16 decembrie 1996.

De asemenea, s-a dispus

restituirea de către pârâți a unui număr de 2124 acțiuni la o valoare de 2,5

lei fiecare reprezentând 20 % din capitalul social al SC A. SA, constatând

totodată dreptul reclamantei de a reține toate sumele achitate de cumpărător în

contul contractului.

De asemenea, pârâta a mai

fost obligată la plata sumei de 6990 lei daune interese formate din 560 lei

contravaloare rata nr. 8, 1120 lei dobândă aferentă și 1120 lei penalități

aferente ratei nr. 8 pe perioada 30 noiembrie 2004 - 16 noiembrie 2006, 5310

lei contravaloare prejudiciu conform O.G. nr. 25/2002 – art. 21 și la plata în

continuare a penalităților conform art. 371

2

C. proc. civ., până la

plata integrală a debitului.

Celelalte capete de cerere

au fost respinse, ca neîntemeiate.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond urmare a desființării contractului în baza art. 21 alin. (3)

din O.G. nr. 25/2002 s-a efectuat o expertiză contabilă și s-a stabilit că

pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată a ultimelor 2 rate 7 și 8

reclamanta fiind îndreptățită să solicite rezoluțiunea contractului pentru

neîndeplinirea obligațiilor ce reveneau cumpărătorului.

Împotriva acestei sentințe,

a promovat apel reclamanta care critică modul de soluționare a capătului de

cerere privind plata dobânzilor și penalităților calculate conform prevederilor

contractului de vânzare cumpărare acțiuni considerând că nu a fost probat modul

de calcul al pretențiilor referitoare la ratele 2 - 7.

De asemenea, se arată că

instanța nu a respectat dispozițiile O.G. nr. 25/2002 referitoare la obligația

cumpărătorului la plata daunelor interese în cazul desființării contractului.

Curtea de Apel București, secția

a V-a comercială, prin decizia nr. 169 din 31 martie 2009, a respins apelul ca

nefondat.

În fundamentarea soluției

instanța de control judiciar a reținut că în apel nu s-au mai administrat probe

având în vedere faptul că la fond hotărârea s-a întemeiat pe probatoriile

administrate inclusiv expertiza contabilă efectuată în cauză.

S-a precizat că justificat

instanța de fond a admis acțiunea în parte acțiunea având în vedere concluziile

expertizei din care a reieșit că nu au fost încasate dividende de către

cumpărător întrucât în 1999 societatea privatizată nu a mai desfășurat activitate,

iar valoarea acțiunilor în număr de 2124 este de 5310 lei reprezentând 20 % din

capitalul social al SC A. SA care este în lichidare judiciară astfel că

prejudiciul creat prin nevalorificarea acestor acțiuni de către A.V.A.S. este

tocmai valoarea indicată, sumă pe care pârâta o datorează reclamantei.

Împotriva acestei soluții au

declarat recurs ambele părți.

Reclamanta arată că dreptul

A.V.A.S. de a-și proba susținerile privind determinarea prejudiciului pentru o

expertiză este prevăzut de art. 21 din O.G. nr. 25/2002 prin urmare este un drept

recunoscut de norma specială pentru determinarea prejudiciilor care pot fi

solicitate în cadrul acesteia.

Or, în măsura în care

expertiza nu a răspuns la toate obiecțiunile încuviințate de către instanța de

fond solicitarea de refacere a expertizei era legitimă, instanța de apel

ignorând acest aspect.

Cabinetul Individual de

Insolvență C.A. în calitate de lichidator al S.A.C. critică soluția pronunțată

motivând că din cuprinsul hotărârii recurate rezultă că prima instanță a dispus

rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare acțiuni nr. 1510 din 16

decembrie 1996 între A.V.A.S. și pârâta SC A.C. SA, iar în decizia nr. 169 din

31martie 2009 în mod greșit în calitate de pârâtă este menționată S.A.A. Chișcăreni.

Recursurile sunt nefondate.

În cadrul examenului de

legalitate care privește decizia instanței de apel, arătarea motivelor de

nelegalitate presupune ca în fiecare caz în parte să se indice dispozițiile

legale încălcate și nu să procedeze la o relatare a situației de fapt sau la o

rediscutare a probelor și a concludenței lor, în condițiile în care punctul 10

al art. 304 C. proc. civ., a fost abrogat. O astfel de relatare a

nemulțumirilor recurentelor privind situații de fapt vizează netemeinicia și nu

nelegalitatea soluției.

Astfel, în situația în care

expertiza efectuată la instanța de fond nu a lămurit toate aspectele potrivit art.

21 alin. (3) din O.G. nr. 25/2002, recurenta-reclamantă avea posibilitatea în

condițiile art. 212 C. proc. civ., să formuleze obiecțiuni sau să solicite o

nouă expertiză motivate la primul termen după depunerea lucrării nu în calea de

atac a apelului.

Criticile formulate de

intimați se încadrează mai mult în motivele de îndreptare eroare materială în

condițiile art. 281 și urm. C. proc. civ.

Față de cele arătate, văzând

dispozițiile art. 312 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de reclamanta A.V.A.S. București și de pârâta A.A.C. prin

lichidator Cabinet Individual de Insolvență C.A. – Iași împotriva deciziei nr. 169

din 31 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 decembrie 2009.