ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 540/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 31 martie 2004, reclamanta A.P.V.A.S. București a chemat în judecată pe pârâta S.A.M.G. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 369 din 18 martie 1997 și obligarea la plata sumei de 152.942.731 lei dobânzi și penalități de întârziere, calculate până la data de 19 februarie 2004, precum și în continuare până la data rămânerii definitive a hotărârii, și de asemenea obligarea la plata dividendelor cuvenite pe perioada de valabilitate a contractului și a tuturor prejudiciilor ce vor fi calculate prin expertiză.

Prin sentința civilă nr. 4159 din 11 octombrie 2005, Tribunalul București a admis în parte acțiunea reclamantei, a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 369 din 18 martie 1997, a obligat pe pârâtă la plata de daune interese în valoare de 780.790.815 lei reprezentând dobânzi contractuale (7.807.123 lei), penalități de 0,2 % aplicate ratelor 1, 2, 3, 4, calculate până la 28 septembrie 2004 (165.873.692 lei), respectiv valoarea prejudiciului cauzat A.V.A.S. având în vedere tranzacțiile, vânzările de active și alte elemente de patrimoniu (607.110.000 lei), precum și la plata penalităților de întârziere în continuare până la data rămânerii definitive a hotărârii.

Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 214 din 14 aprilie 2006, a admis apelul reclamantei, a schimbat în parte hotărârea de mai sus, în sensul că a admis în parte cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, obligând-o pe aceasta la plata a 10.000.000 lei cheltuieli de judecată. Împotriva acestei soluții, reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esență, obligarea pârâtei la plata totală a cheltuielilor de judecată, respectiv și a diferenței de 15.000.000 lei onorariu de expert pe care a achitat-o la instanța de fond. Recursul este nefondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare. Din examinarea actelor și probatoriilor administrate în cauză, se constată că susținerile reclamantei din recursul de față nu sunt de natură a conduce la casarea sau modificarea hotărârii atacate, întrucât nu sunt îndeplinite niciuna dintre situațiile prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. În speță, reclamanta stăruie, prin recursul său să-i fie acordată cu titlu de cheltuieli de judecată și suma de 15.000.000 lei reprezentând diferență de onorariu de expertiză pe care l-ar fi achitat în fața instanței de fond, care a dispus efectuarea lucrării respective. Cum din actele dosarului, reclamanta nu a putut face decât dovada achitării unui onorariu de expert în sumă de 10.000.000 lei, corect instanța de apel a antrenat răspunderea pârâtei numai pentru această sumă, potrivit art. 274 C. proc. civ. Având în vedere că, pentru diferența de 15.000.000 lei onorariu de expert, pe care reclamanta o solicită prin recurs, aceasta nu face nici-o dovadă concludentă că ar fi achitat-o în adevăr, făcând simple afirmații și în această fază procesuală, se constată că prin soluția atacată această cerere a reclamantei a fost corect înlăturată.

În consecință, recursul reclamantei se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei comerciale nr. 214 din 14 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pron unțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2007.