ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3037/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 2342 din 24 aprilie 2007 a Tribunalului Constanța, secția comercială, a fost respinsă ca nefondată acțiunea prin care A.V.A.S. București a solicitat obligarea pârâtei Asociația Salariaților P.A.S. C. Constanța la plata sumei de 1.350.000.000 lei penalități de întârziere pentru neefectuarea investițiilor asumate prin contractul de privatizare, datorate pentru perioada 1997-1999. Prin aceeași sentință a fost respinsă și cererea conexă formulată de pârâtă prin care a solicitat, în contradictoriu cu reclamanta, să se constate nulitatea absolută a clauzelor 7.7 alin. (1), (7), (8), (7), (8), (1) și (7), (8), (2) din contractul de vânzare-cumpărare acțiuni din 1996, fiind însă admisă intervenția accesorie a SC C. SA Constanța în acțiunea principală, societatea intervenind în interesul pârâtei.

În argumentarea acestei soluții instanța de fond a reținut - în esență - că, potrivit expertizei efectuată în cauză, în perioada 1997-1999 la SC C. SA, societate privatizată în temeiul contractului încheiat între reclamantă și Asociația P.A.S. C. în 1996, s-au efectuat investiții în valoare de 6.489.618.212 lei, cu mult peste cuantumul asumat prin contract, respectiv 1.500.000.000 lei anual. Aceste investiții s-au realizat de SC C. SA din surse proprii sau atrase, inclusiv din sumele aferente cotei cuvenite pârâtei cu titlu de profit. Chiar dacă investițiile s-au efectuat de către societate și nu de către Asociația P.A.S. C. instanța de fond a considerat ca valabile plățile întrucât art. 1093 C. civ.

permite ca executarea să fie făcută de debitor, de către o persoană interesată sau chiar de către un terț dezinteresat. Cât privește acțiunea conexă a pârâtei Asociația P.A.S. C. prin care a invocat nulitatea clauzelor contractuale prin care pârâta s-a obligat la efectuarea investițiilor, să plătească penalități în caz de nerealizare a lor și să prezinte anual certificat semnat de cenzori care să ateste realizarea investițiilor, instanța a reținut că toate aceste clauze sunt perfect legale și fondate pe o cauză licită, așa încât, făcând interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 948 pct. 4 C. civ. cu referire la art. 968 și 967 C. civ., a respins și această cerere. Apelul declarat de reclamanta A.V.A.S.

București împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin Decizia comercială nr. 256 din 28 noiembrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal. Instanța de apel a reținut că instanța de fond a făcut o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 1093 C. civ. referitoare la plată, excepțiile de la reglementările acestui text legal, fiind de strictă interpretare și stipulate în art. 1094 C. civ., respectiv în cazul obligațiilor de a face intuitu personae, precum și atunci când părțile au convenit expres ca plata să nu fie făcută de altcineva decât debitorul, cerință ce nu rezultă din clauzele contractuale.

În consecință, chiar dacă investițiile s-au realizat de societate și nu de către pârâta-cumpărătoare, s-a apreciat că ele au fost valabil efectuate, chiar peste cuantumul convenit prin contract, ele fiind efectuate în termenul contractual, așa încât acțiunea reclamantei s-a considerat ca fiind corect respinsă. Nemulțumită de această decizie reclamanta a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate. În dezvoltarea criticilor, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta reclamantă critică, în esență, instanța de apel pentru greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 969 C. civ., art. 970 C. civ., art. 1073 și art. 1093 C. civ., respectiv pentru încălcarea clauzei stipulată în art. 7.8 din contract prin care părțile au convenit, în virtutea libertății lor de voință, ca investițiile în sumă de 6.500.000.000 lei să fie efectuate de către cumpărătoarea Asociația P.A.S.

C. și nu de către societatea la care aceasta a cumpărat acțiuni. În consecință instanța de apel, ca și cea de fond, a înfrânt voința părților și a încălcat dispozițiile art. 969 C. civ., făcând totodată și o greșită interpretare a dispozițiilor art. 1093 C. civ. referitoare la plată. Mai mult, apreciază recurenta că în cauză erau incidente și dispozițiile art. 1094 C. civ., ea având tot interesul ca obligația investițională să fie efectuată de asociație și nu de către societate, având în vedere scopul general al privatizărilor. În final, recurenta, invocând prevederile O.G.

nr. 25/2002, respectiv art. 27, consideră că intimata pârâtă nu a respectat nici procedura înregistrării acestor investiții în contabilitate, ca aport în natură sau numerar, nici cele stipulate în alin. (2) al aceluiași text potrivit cărora legiuitorul a recunoscut posibilitatea efectuării investițiilor și fără respectarea cu strictețe a contractului, dar cu condiția încheierii unui act adițional, adică prin acordul părților, ceea ce în speță nu s-a realizat. Prin întâmpinare intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat apreciind că decizia din apel este temeinică și legală, acțiunea reclamantei fiind lipsită chiar de interes în condițiile în care investițiile s-au efectuat, iar societatea a fost rentabilizată.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta: Instanța de apel, ca și instanța de fond, a reținut că deși prin art. 7.8 din contractul de vânzare-cumpărare acțiuni încheiat între părți, intimata pârâtă și-a asumat obligația realizării unor investiții în cuantum de 6.500.000.000 lei în perioada 1997-1999, aceste investiții s-au realizat de SC C. SA, obligație considerată ca fiind valabil îndeplinită în virtutea art. 1093 C. civ. Susținerea recurentei în sensul că obligația asumată de pârâtă era o obligație intuitu personae, respectiv în sarcina exclusivă a cumpărătorului și că ar fi fost aplicabile dispozițiile art. 1094 C. civ. este nefondată deoarece din formularea art. 7.8 din contract rezultă că aceste investiții urmau a se face în numerar și/sau în natură, fie din surse proprii ale cumpărătoarei, fie din fonduri împrumutate de aceasta.

Ori, din formularea clauzei nu rezultă că fondurile din care urmau a fi efectuate investițiile trebuiau să aparțină în exclusivitate cumpărătoarei sau că ar fi interzis ca altcineva să efectueze plata în locul acesteia. În atare situație Curtea apreciază că instanța de apel a făcut o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 1093 C. civ. și art. 969 C. civ. reținând ca valabilă plata investițiilor de către societate, terț față de contract. De altfel, însăși recurenta, la finalul criticilor din recurs, invocând dispozițiile art. 27 din O.G. nr. 25/2002 - aspect ce nu a format obiectul judecății în celelalte faze procesuale - nu exclude posibilitatea ca investițiile să fie efectuate și de alte persoane în locul debitorului obligației, dar susține că nu s-au respectat cerințele stipulate în aceste reglementări, aspecte asupra cărora Curtea nu se poate pronunța, ele fiind invocate pentru prima dată în recurs.

În consecință, Curtea apreciază ca nefondate criticile motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva Deciziei nr. 256 din 28 noiembrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 23 octombrie 2008.