ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3037/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 2342 din 24

aprilie 2007 a Tribunalului Constanța, secția comercială, a fost respinsă ca

nefondată acțiunea prin care A.V.A.S. București a solicitat obligarea pârâtei

Asociația Salariaților P.A.S. C. Constanța la plata sumei de 1.350.000.000 lei

penalități de întârziere pentru neefectuarea investițiilor asumate prin

contractul de privatizare, datorate pentru perioada 1997-1999.

Prin aceeași sentință

a fost respinsă și cererea conexă formulată de pârâtă prin care a solicitat, în

contradictoriu cu reclamanta, să se constate nulitatea absolută a clauzelor 7.7

alin. (1), (7), (8), (7), (8), (1) și (7), (8), (2) din contractul de

vânzare-cumpărare acțiuni din 1996, fiind însă admisă intervenția accesorie a

SC C. SA Constanța în acțiunea principală, societatea intervenind în interesul

pârâtei.

În argumentarea

acestei soluții instanța de fond a reținut - în esență - că, potrivit

expertizei efectuată în cauză, în perioada 1997-1999 la SC C. SA, societate

privatizată în temeiul contractului încheiat între reclamantă și Asociația

P.A.S. C. în 1996, s-au efectuat investiții în valoare de 6.489.618.212 lei, cu

mult peste cuantumul asumat prin contract, respectiv 1.500.000.000 lei anual.

Aceste investiții s-au realizat de SC C. SA din surse proprii sau atrase,

inclusiv din sumele aferente cotei cuvenite pârâtei cu titlu de profit.

Chiar dacă

investițiile s-au efectuat de către societate și nu de către Asociația P.A.S.

C. instanța de fond a considerat ca valabile plățile întrucât art. 1093 C. civ.

permite ca executarea să fie făcută de debitor, de către o persoană interesată

sau chiar de către un terț dezinteresat.

Cât privește acțiunea

conexă a pârâtei Asociația P.A.S. C. prin care a invocat nulitatea clauzelor

contractuale prin care pârâta s-a obligat la efectuarea investițiilor, să

plătească penalități în caz de nerealizare a lor și să prezinte anual

certificat semnat de cenzori care să ateste realizarea investițiilor, instanța

a reținut că toate aceste clauze sunt perfect legale și fondate pe o cauză licită,

așa încât, făcând interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 948 pct. 4 C.

civ. cu referire la art. 968 și 967 C. civ., a respins și această cerere.

Apelul declarat de

reclamanta A.V.A.S. București împotriva acestei sentințe a fost respins ca

nefondat prin Decizia comercială nr. 256 din 28 noiembrie 2007 a Curții de Apel

Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal.

Instanța de apel a

reținut că instanța de fond a făcut o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor

art. 1093 C. civ. referitoare la plată, excepțiile de la reglementările acestui

text legal, fiind de strictă interpretare și stipulate în art. 1094 C. civ.,

respectiv în cazul obligațiilor de a face intuitu personae, precum și atunci

când părțile au convenit expres ca plata să nu fie făcută de altcineva decât

debitorul, cerință ce nu rezultă din clauzele contractuale.

În consecință, chiar

dacă investițiile s-au realizat de societate și nu de către

pârâta-cumpărătoare, s-a apreciat că ele au fost valabil efectuate, chiar peste

cuantumul convenit prin contract, ele fiind efectuate în termenul contractual,

așa încât acțiunea reclamantei s-a considerat ca fiind corect respinsă.

Nemulțumită de

această decizie reclamanta a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru

nelegalitate.

În dezvoltarea

criticilor, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta

reclamantă critică, în esență, instanța de apel pentru greșita interpretare și

aplicare a dispozițiilor art. 969 C. civ., art. 970 C. civ., art. 1073 și art. 1093

C. civ., respectiv pentru încălcarea clauzei stipulată în art. 7.8 din contract

prin care părțile au convenit, în virtutea libertății lor de voință, ca

investițiile în sumă de 6.500.000.000 lei să fie efectuate de către

cumpărătoarea Asociația P.A.S. C. și nu de către societatea la care aceasta a

cumpărat acțiuni.

În consecință

instanța de apel, ca și cea de fond, a înfrânt voința părților și a încălcat

dispozițiile art. 969 C. civ., făcând totodată și o greșită interpretare a

dispozițiilor art. 1093 C. civ. referitoare la plată.

Mai mult, apreciază

recurenta că în cauză erau incidente și dispozițiile art. 1094 C. civ., ea

având tot interesul ca obligația investițională să fie efectuată de asociație

și nu de către societate, având în vedere scopul general al privatizărilor.

În final, recurenta,

invocând prevederile O.G. nr. 25/2002, respectiv art. 27, consideră că intimata

pârâtă nu a respectat nici procedura înregistrării acestor investiții în

contabilitate, ca aport în natură sau numerar, nici cele stipulate în alin. (2)

al aceluiași text potrivit cărora legiuitorul a recunoscut posibilitatea

efectuării investițiilor și fără respectarea cu strictețe a contractului, dar

cu condiția încheierii unui act adițional, adică prin acordul părților, ceea ce

în speță nu s-a realizat.

Prin întâmpinare

intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat apreciind că

decizia din apel este temeinică și legală, acțiunea reclamantei fiind lipsită

chiar de interes în condițiile în care investițiile s-au efectuat, iar societatea

a fost rentabilizată.

Recursul este

nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:

Instanța de apel, ca

și instanța de fond, a reținut că deși prin art. 7.8 din contractul de

vânzare-cumpărare acțiuni încheiat între părți, intimata pârâtă și-a asumat

obligația realizării unor investiții în cuantum de 6.500.000.000 lei în

perioada 1997-1999, aceste investiții s-au realizat de SC C. SA, obligație

considerată ca fiind valabil îndeplinită în virtutea art. 1093 C. civ.

Susținerea recurentei

în sensul că obligația asumată de pârâtă era o obligație intuitu personae,

respectiv în sarcina exclusivă a cumpărătorului și că ar fi fost aplicabile

dispozițiile art. 1094 C. civ. este nefondată deoarece din formularea art. 7.8

din contract rezultă că aceste investiții urmau a se face în numerar și/sau în

natură, fie din surse proprii ale cumpărătoarei, fie din fonduri împrumutate de

aceasta.

Ori, din formularea

clauzei nu rezultă că fondurile din care urmau a fi efectuate investițiile

trebuiau să aparțină în exclusivitate cumpărătoarei sau că ar fi interzis ca

altcineva să efectueze plata în locul acesteia.

În atare situație

Curtea apreciază că instanța de apel a făcut o corectă aplicare și interpretare

a dispozițiilor art. 1093 C. civ. și art. 969 C. civ. reținând ca valabilă

plata investițiilor de către societate, terț față de contract.

De altfel, însăși

recurenta, la finalul criticilor din recurs, invocând dispozițiile art. 27 din

O.G. nr. 25/2002 - aspect ce nu a format obiectul judecății în celelalte faze

procesuale - nu exclude posibilitatea ca investițiile să fie efectuate și de

alte persoane în locul debitorului obligației, dar susține că nu s-au respectat

cerințele stipulate în aceste reglementări, aspecte asupra cărora Curtea nu se

poate pronunța, ele fiind invocate pentru prima dată în recurs.

În consecință, Curtea

apreciază ca nefondate criticile motiv pentru care va respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de

reclamanta A.V.A.S. București împotriva Deciziei nr. 256 din 28 noiembrie 2007 a

Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 23 octombrie 2008.