ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 256/2007
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 256/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc.
civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului
Vaslui la 13 februarie 2002, reclamantul T.I.G. a solicitat, în contradictoriu
cu intimatul Primarul municipiului Bârlad, anularea dispoziției nr.
21/2002 emisă de intimat, și obligarea la măsuri reparatorii
prin echivalent.
În motivarea cererii s-a arătat că
reclamantul a fost proprietarul imobilului situat în Bârlad, format din teren
în suprafață de 1000 mp și casă de locuit.
Autoritățile comuniste l-au obligat să doneze terenul și
apoi au demolat construcțiile, fără să-i aplice legea
exproprierii pentru cauză de utilitate publică.
Prin sentința civilă nr. 609 din 13 aprilie
2004 Tribunalul Vaslui a admis în parte acțiunea, a anulat Dispoziția
nr. 21 din 16 ianuarie 2002 emisă de Primarul municipiului Bârlad,
obligându-l pe acesta să ia măsuri reparatorii prin echivalent în
cuantum de 75% din valoarea construcției demolate proprietatea
reclamantului. A fost respinsă cererea pentru acordarea de măsuri
reparatorii pentru trenul în suprafață de 1000 mp.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță
a reținut că reclamantul a făcut dovada că a avut în
proprietate o casă de locuit care a fost demolată de primărie,
fără a se întocmi acte constatatoare și fără a se
acorda despăgubiri.
Cererea cu privire la suprafața de 1000 mp teren
este inadmisibilă, fiind incidente prevederile art. 8 din Legea nr.
10/2001. De altfel, prin hotărâre judecătorească reclamantului
i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului și a fost
pus în posesie cu 500 mp teren.
Apelul declarat de intimat împotriva acestei
sentințe a fost admis prin decizia civilă nr. 1054 din 22 iunie 2004
a Curții de Apel Iași, secția civilă. Sentința a fost
schimbată în tot în sensul că fost respinsă contestația
formulată de reclamant împotriva dispoziției nr. 21 din 16 ianuarie
2002 emisă de Primarul municipiului Bârlad.
În considerentele hotărârii sale, instanța
de apel a arătat că din actele dosarului rezultă o altă
situație de fapt decât cea reținută de prima instanță.
Astfel, rezultă că numai terenul a trecut în proprietatea statului,
fără a se face nici o dovadă că ar fi existat o
construcție pe teren și că aceasta ar fi fost preluată în
vreun mod de stat.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul a declarat
recurs critica, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9
C. proc. civ., vizând următoarele aspecte:
Hotărârea instanței de apel este
nelegală, formele prin care statul și-a însușit imobilele fiind
foarte variate. Una dintre acestea a fost de a demola construcțiile
fără ca măcar să încheie un proces-verbal.
Nu poate fi primită motivarea că pe terenul
din str. S. nu a existat vreo construcție deoarece au fost depuse acte din
care rezultă că a existat o construcție luată în
evidența organelor locale și pentru care a plătit impozite
și taxe peste 20 de ani.
Prin înscrisul intitulat „Precizări” intimatul a
arătat că, dat fiind faptul că nu s-au găsit documente
privind preluarea și demolarea construcției, nu se poate admite
acțiunea doar pe baza declarațiilor martorilor, față de
dispozițiile art. 1191 C. civ.
Analizând hotărârea atacată, în limitele
criticii formulate prin motivele de recurs și în raport de dovezile
administrate înaintea primei instanțe, Înalta Curte a apreciat că
recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Conform certificatului nr. 30854 din 15 august 1960
emis de Sfatul popular al orașului Bîrlad, „din referatul Secț.
Financiare rezultă că T.I.G. figurează înscris cu una
casă”.
Martorii audiați în cauză au relatat
că au cunoștință de faptul că T.G. a avut în
proprietate o construcție care a fost demolată „prin anii 1972”,
fără să primească vreo despăgubire. De asemenea, nu
s-au întocmit acte în care să fie consemnată această
situație.
Potrivit art. 22.1. lit. d) din Normele metodologice
de aplicare a Legii nr. 10/2001, prin acte doveditoare se înțelege orice
acte juridice care atestă deținerea proprietății de
către persoana îndreptățită sau ascendentul/testatorul
acesteia la data preluării abuzive (extras carte funciară, istoric de
rol fiscal, procesul-verbal întocmit cu ocazia preluării, orice act
emanând de la o autoritate din perioada respectivă, care atestă
direct sau indirect faptul că bunul respectiv aparținea persoanei
respective, pentru mediul rural, extras de pe registrul agricol).
În aceste condiții, certificatul fiscal susmenționat
este de natură să probeze existența în patrimoniul reclamantului
a dreptului de proprietate asupra unei construcții aflate pe terenul pe
care acesta a fost obligat să-l doneze statului. Depozițiile martorilor
nu fac decât să confirme acest înscris, astfel încât apărarea
intimatei, întemeiată pe dispozițiile art. 1191 C. civ., nu poate fi
primită.
De vreme ce probatoriul administrat este în sensul
că reclamantul a avut în proprietate o construcție, demolată,
instanța de apel a nesocotit prevederile legale referitoare la
posibilitățile mai largi de probă în această materie,
pronunțând o soluție dată cu încălcarea legii incidente în
cauză.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 312
alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi admis pentru motivul prevăzut de
art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și hotărârea atacată va fi
modificată în sensul că apelul declarat de Primarul municipiului
Bârlad va fi respins ca nefondat, cu consecința rămânerii irevocabile
a sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul T.I.G., a
cărui calitate procesuală a fost transmisă moștenitorilor P.G.D.,
B.G.C., T.G.G., P.G.C. și T.G.N., împotriva deciziei civile nr. 1054 din
22 iunie 2004 a Curții de Apel Iași, secția civilă, și
în consecință:
Modifică decizia în sensul că respinge ca
nefondat apelul declarat de Primarul municipiului Bârlad împotriva
sentinței civile nr. 609 din 13 aprilie 2004 a Tribunalului Vaslui, secția
civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 16 ianuarie 2007.