ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.01.2007

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 256/2007

HOTĂRÂRE
16.01.2007
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 256/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc.

civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Vaslui la 13 februarie 2002, reclamantul T.I.G. a solicitat, în contradictoriu

cu intimatul Primarul municipiului Bârlad, anularea dispoziției nr.

21/2002 emisă de intimat, și obligarea la măsuri reparatorii

prin echivalent.

În motivarea cererii s-a arătat că

reclamantul a fost proprietarul imobilului situat în Bârlad, format din teren

în suprafață de 1000 mp și casă de locuit.

Autoritățile comuniste l-au obligat să doneze terenul și

apoi au demolat construcțiile, fără să-i aplice legea

exproprierii pentru cauză de utilitate publică.

Prin sentința civilă nr. 609 din 13 aprilie

2004 Tribunalul Vaslui a admis în parte acțiunea, a anulat Dispoziția

nr. 21 din 16 ianuarie 2002 emisă de Primarul municipiului Bârlad,

obligându-l pe acesta să ia măsuri reparatorii prin echivalent în

cuantum de 75% din valoarea construcției demolate proprietatea

reclamantului. A fost respinsă cererea pentru acordarea de măsuri

reparatorii pentru trenul în suprafață de 1000 mp.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a reținut că reclamantul a făcut dovada că a avut în

proprietate o casă de locuit care a fost demolată de primărie,

fără a se întocmi acte constatatoare și fără a se

acorda despăgubiri.

Cererea cu privire la suprafața de 1000 mp teren

este inadmisibilă, fiind incidente prevederile art. 8 din Legea nr.

10/2001. De altfel, prin hotărâre judecătorească reclamantului

i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului și a fost

pus în posesie cu 500 mp teren.

Apelul declarat de intimat împotriva acestei

sentințe a fost admis prin decizia civilă nr. 1054 din 22 iunie 2004

a Curții de Apel Iași, secția civilă. Sentința a fost

schimbată în tot în sensul că fost respinsă contestația

formulată de reclamant împotriva dispoziției nr. 21 din 16 ianuarie

2002 emisă de Primarul municipiului Bârlad.

În considerentele hotărârii sale, instanța

de apel a arătat că din actele dosarului rezultă o altă

situație de fapt decât cea reținută de prima instanță.

Astfel, rezultă că numai terenul a trecut în proprietatea statului,

fără a se face nici o dovadă că ar fi existat o

construcție pe teren și că aceasta ar fi fost preluată în

vreun mod de stat.

Împotriva acestei hotărâri reclamantul a declarat

recurs critica, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9

Hotărârea instanței de apel este

nelegală, formele prin care statul și-a însușit imobilele fiind

foarte variate. Una dintre acestea a fost de a demola construcțiile

fără ca măcar să încheie un proces-verbal.

Nu poate fi primită motivarea că pe terenul

din str. S. nu a existat vreo construcție deoarece au fost depuse acte din

care rezultă că a existat o construcție luată în

evidența organelor locale și pentru care a plătit impozite

și taxe peste 20 de ani.

Prin înscrisul intitulat „Precizări” intimatul a

arătat că, dat fiind faptul că nu s-au găsit documente

privind preluarea și demolarea construcției, nu se poate admite

acțiunea doar pe baza declarațiilor martorilor, față de

dispozițiile art. 1191 C. civ.

Analizând hotărârea atacată, în limitele

criticii formulate prin motivele de recurs și în raport de dovezile

administrate înaintea primei instanțe, Înalta Curte a apreciat că

recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Conform certificatului nr. 30854 din 15 august 1960

emis de Sfatul popular al orașului Bîrlad, „din referatul Secț.

Financiare rezultă că T.I.G. figurează înscris cu una

casă”.

Martorii audiați în cauză au relatat

că au cunoștință de faptul că T.G. a avut în

proprietate o construcție care a fost demolată „prin anii 1972”,

fără să primească vreo despăgubire. De asemenea, nu

s-au întocmit acte în care să fie consemnată această

situație.

Potrivit art. 22.1. lit. d) din Normele metodologice

de aplicare a Legii nr. 10/2001, prin acte doveditoare se înțelege orice

acte juridice care atestă deținerea proprietății de

către persoana îndreptățită sau ascendentul/testatorul

acesteia la data preluării abuzive (extras carte funciară, istoric de

rol fiscal, procesul-verbal întocmit cu ocazia preluării, orice act

emanând de la o autoritate din perioada respectivă, care atestă

direct sau indirect faptul că bunul respectiv aparținea persoanei

respective, pentru mediul rural, extras de pe registrul agricol).

În aceste condiții, certificatul fiscal susmenționat

este de natură să probeze existența în patrimoniul reclamantului

a dreptului de proprietate asupra unei construcții aflate pe terenul pe

care acesta a fost obligat să-l doneze statului. Depozițiile martorilor

nu fac decât să confirme acest înscris, astfel încât apărarea

intimatei, întemeiată pe dispozițiile art. 1191 C. civ., nu poate fi

primită.

De vreme ce probatoriul administrat este în sensul

că reclamantul a avut în proprietate o construcție, demolată,

instanța de apel a nesocotit prevederile legale referitoare la

posibilitățile mai largi de probă în această materie,

pronunțând o soluție dată cu încălcarea legii incidente în

cauză.

Față de cele ce preced, în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi admis pentru motivul prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și hotărârea atacată va fi

modificată în sensul că apelul declarat de Primarul municipiului

Bârlad va fi respins ca nefondat, cu consecința rămânerii irevocabile

a sentinței.

Admite recursul declarat de reclamantul T.I.G., a

cărui calitate procesuală a fost transmisă moștenitorilor P.G.D.,

B.G.C., T.G.G., P.G.C. și T.G.N., împotriva deciziei civile nr. 1054 din

22 iunie 2004 a Curții de Apel Iași, secția civilă, și

în consecință:

Modifică decizia în sensul că respinge ca

nefondat apelul declarat de Primarul municipiului Bârlad împotriva

sentinței civile nr. 609 din 13 aprilie 2004 a Tribunalului Vaslui, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 ianuarie 2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-04-19
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2322/2010
Asupra recursului civil de față: Tribunalul Vaslui, secția civilă, prin sentința civilă nr. 1137 din 10 octombrie 2007, a admis contestația formulată de reclamantul S.V., în contradictoriu cu Primarul municipiului Bârlad și Primăria municip
ÎCCJ 2008-02-26
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1267/2008
ârlad, iar preluarea abuzivă a fost probată cu adresa nr. 17459 din 27 noiembrie 2002 prin care se recunoaște de către G. Vaslui că nu a primit despăgubiri bănești. Apelul a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 102 din 22 iunie 2007 a
ÎCCJ 2007-04-16
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3070/2007
Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1592 din 4 august 2006, pronunțată de Tribunalul Vaslui s-a admis în parte acțiunea reclamantei T.M. în contradictoriu cu Pr
ÎCCJ 2006-01-17
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 406/2006
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Vaslui prin sentința civilă nr. 75 din 20 ianuarie 2003 a admis acțiunea formulată de reclamantul S.D., a anulat dispoziția nr. 217 din 4 april
ÎCCJ 2006-05-02
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4274/2006
Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra cauzei civile de fața a reținut următoarele. Prin sentința civilă nr. 280 din 25 aprilie 2005 pronunțată în dosarul nr. 277/2005, Tribunalul Vaslui, a admis acțiunea civilă formulată de
Sursă