ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3070/2007

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 1592 din 4 august 2006, pronunțată de Tribunalul Vaslui s-a admis în

parte acțiunea reclamantei T.M. în contradictoriu cu Primarul

Municipiului Bârlad.

A fost

anulată dispoziția nr. 2135 din 7 iulie 2005, emisă de Primarul Municipiului

Bârlad.

A fost obligat Primarul municipiului

Bârlad să restituie reclamantei terenul în

suprafața

de 319,16 mp, situate în Bârlad, identificat prin schița

anexă nr. 2 la

raportul de expertiză, întocmit de expertul L.C., hașurat cu culoare neagră și

delimitat de punctele de contur 1-2-3-4-5-6-7-8-9-12-11-10-11.

S-a

constatat că reclamanta este îndreptățită la despăgubiri pentru construcțiile

demolate în limita sumei de 6257 RON, despăgubiri care să fie acordate potrivit

Legii

speciale privind regimul de stabilire și plată a

despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, Titlul VII din Legea nr.

247/2005.

A fost

respinsă acțiunea reclamantei îndreptată împotriva Consiliul Local Bârlad

pentru lipsa calității procesual pasive.

A fost respinsă cererea reclamantei

pentru obligarea pârâților la plata sumei de 1.800.000.000 lei cu titlu de

despăgubiri.

A fost

obligat Primarul municipiului Bârlad să achite reclamantei cheltuieli de

judecată în sumă de 1460 RON.

A fost

obligată reclamanta să consemneze în contul expertului A.C.

suma de 245 RON, reprezentând diferență onorariu expert.

Pentru a

pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, reclamanta în baza

Legii nr. 10/2001 a formulat notificare prin care a solicitat

restituirea în natură a

terenului în

suprafață de 356 mp, situat în Bârlad, teren liber, iar

pentru casa de

locuit și anexele gospodărești care au existat pe acest teren, despăgubiri.

Reclamanta

a făcut dovada că este moștenitoarea defuncților N.Ș. și

S.N.,

foștii proprietari ai imobilului și că a formulat notificarea în conformitate

cu dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Prin

dispoziția nr. 2135 din 7 iulie 2005, i s-a respins cererea pentru restituirea

în natură a terenului în suprafață de 356 mp, cu motivarea că este ocupat de

blocuri

de locuințe și lucrări de sistematizare aferente

acestora, cât și cererea pentru acordarea despăgubirilor bănești și s-au propus

măsuri reparatorii prin echivalent, constând în titluri de valoare nominală sau

acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital în valoare

de 49.781.704 lei.

Prin

raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză s-a relevat că terenul este

liber, fără construcții și neafectat de utilități publice, conform anexei 2.

Prin aceeași expertiză s-a evidențiat că există două chioșcuri din metal

aparținând SC N.

SRL și SC A.C. SRL, și împrejmuiri din

plasă de sârmă, ridicate de către cetățenii din zonă, construcții demolabile.

Față de

aceste aspecte, s-a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (3)

din Legea nr. 10/2001, situație în care terenul poate fi restituit în

natură, liber, fără construcții.

Obiecțiunile formulate de Primarul

municipiului Bârlad la raportul de expertiză

întocmit

în cauză, s-au respins ca tardive, cu motivarea că au fost depuse la al treilea

termen de judecată.

S-a mai reținut că valoarea

construcțiilor demolate este mai mare decât cea

stabilită prin dispoziția contestată, evaluare făcută în raport de

dispozițiile art. 11 alin. (

5) și (6) din Legea nr. 10/2001.

În ceea ce privește cererea reclamantei

pentru acordarea despăgubirilor bănești, în cuantum de 1.800.000.000 lei s-a

reținut ca nefondată, cu motivarea că este îndreptățită la restituirea în

natură a terenului, că imobilele demolate nu au

valoarea reactualizată pretinsă iar față de modificările aduse Legii

nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, măsurile reparatorii prin echivalent, se

acordă potrivit Titlului VII

din ultima lege enunțată.

Față de

obiectul litigiului, s-a admis lipsa calității procesuale pasive a pârâtului

Consiliul Local al Municipiului Bârlad.

Curtea de Apel lași, secția civilă,

prin decizia nr. 161 din 22 noiembrie 2006 a respins apelul pârâtului Primarul

municipiului Bârlad.

Instanța de apel a reținut că

obiecțiunile formulate de pârât la data de 31 iulie 2006, la al treilea termen

de judecată și față de conținutul acestora, corect au fost

respinse ca depuse peste termenul prev. de art.

212 alin. (2) C. proc. civ., cât și pentru că se referă la o altă situație de

fapt decât cea reținută prin dispoziția contestată, pârâtul

neparticipând

la întocmirea raportului de expertiză.

În plus, instanța

a mai avut în vedere că pârâtul nu a participat la judecată, deși

a fost legal citat, nu și-a formulat apărările necesare și nu a

prezentat probe în sprijinul susținerii obiecțiunilor.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Primarul

municipiului Bârlad.

În

dezvoltarea cererii de recurs, recurentul pârât susține că, în cauză, nu s-a

stabilit în concret situația terenului a cărui restituire s-a dispus.

În acest sens, arată că a

formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, învederând

că,

terenul în litigiu nu este liber, fiind spațiu verde aferent blocurilor de

locuințe, că aparține domeniului public al municipiului Bârlad și că nu s-au

cercetat aspectele legate de existența unor utilități publice subterane. în

același sens, se susține că a

depus acte

doveditoare în sprijinul celor afirmate anterior, pe care instanța trebuia să

le aibă în vedere, pentru a se putea pronunța cu privire la natura juridică a terenului.

Recursul motivat vizează, de

fapt, aspecte care țin de aplicarea Legii nr.

10/2001 și

permite încadrarea în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

De regulă, potrivit acestei

legi, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în

natură.

Dacă restituirea în natură este

posibilă, persoana îndreptățită nu poate opta

pentru

măsuri reparatorii prin echivalent, decât în cazurile expres prevăzute de lege.

Prin art.

10 din aceeași lege se prevede că, în situația imobilelor preluate abuziv

și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total

sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru

construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și

terenurile ocupate, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.

Dacă pe terenurile în litigiu s-au aflat

construcții preluate în mod abuziv și au fost edificate noi construcții

autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în

natură a terenului liber, iar pentru suprafața

ocupată de noile construcții, cea afectată

servituțiilor legale și altor

amenajări de utilitate publică, măsurile reparatorii se stabilesc prin

echivalent.

Legea prevede că, se pot restitui în

natură terenurile pe care s-au ridicat

construcții

neautorizate, în condițiile legii, după data de 1 ianuarie 1990, precum și

cele

ușoare sau demontabile.

Față de

susținerile recurentului pârât cu privire la situația terenului, pentru care

s-a dispus restituirea în natură, se constată că, prin expertiza întocmită în

cauză nu s-a stabilit cu certitudine dacă acesta este într-adevăr liber de

construcții, neafectat de utilități publice, cât și natura lui juridică, în

raport de inventarul domeniului public, conform poziției 326, înregistrat sub

nr. 24197/2005, depus la dosar, în sensul celor

arătate

anterior.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că,

împrejurările cauzei nu au fost

pe deplin

stabilite de către instanță. Este adevărat că, pârâtul a formulat obiecțiuni la

raportul de expertiză, întocmit în cauză la al treilea termen de

judecată, după depunerea lucrării, încălcând disp. art. 212 alin. (2) C. proc.

civ., dar situația terenului nefiind clarificată, instanța, din oficiu, avea

obligația să dispună completarea

expertizei

pentru identificarea lui privind vecinătățile, situația juridică, dacă este

liber,

fără construcții și fără alte utilități publice.

În

consecință, va admite recursul declarat de pârât, va casa decizia atacată și,

în temeiul art. 314 C. proc. civ. va trimite cauza spre rejudecarea

apelului aceleiași instanțe.

Cu ocazia

rejudecării, instanța de apel va avea în vedere, dacă terenul a cărei

restituire s-a dispus în suprafață de 319,16 mp, este liber de orice

construcții și

utilități publice, dacă

există utilități publice subterane (rețele de gaz metan, rețele de

apă

și rețele de curent electric).

Prin urmare, se impune completarea expertizei

întocmită în cauză sau chiar efectuarea unei noi expertize care să identifice

terenul în discuție în suprafață și vecinătăți, să stabilească dacă este liber

de construcții și utilități publice, dacă este străbătut de utilități publice

subterane, dacă are destinația de spațiu verde aferent blocurilor de locuințe

și dacă, potrivit disp. Legilor nr. 213/1998 și nr. 215/2001

aparține domeniului public, având în vedere și

inventarul domeniului public deținut de

pârât.

Se vor administra și alte probe necesare pentru

a se determina dacă terenul

este liber,

pentru a se putea delimita fosta proprietate a reclamantei, ținându-se cont de

blocurile de locuințe edificate în zonă și de buna funcționare a utilităților

acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

pârâtul Primarul Municipiului Bârlad împotriva decizie nr. 161 din 22 noiembrie

2006, pronunțată de Curtea de Apel lași, secția civilă, pe care o casează și

trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi, 16 aprilie 2007.