ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4274/2006

Deliberând în condițiile art. 256 C.

proc. civ. asupra cauzei civile de fața a reținut următoarele.

Prin sentința civilă nr. 280 din 25

aprilie 2005 pronunțată în dosarul nr. 277/2005, Tribunalul Vaslui, a admis

acțiunea civilă formulată de reclamanta M.G. în contradictoriu cu pârâții primarul

municipiului Bârlad și Primăria municipiului Bârlad; a anulat, ca nelegală, dispoziția

nr. 1875 din 27 decembrie 2004 emisă de primar; a stabilit că pentru bunurile

imobile, teren cu construcții-locuințe și anexe gospodărești, situate în

municipiul Bârlad, reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii constând

în despăgubiri bănești în cuantumul de 93.201.243 lei actualizate cu indicele

inflației la data plății efective, potrivit dispozițiilor art. 36-40 raportate

la dispozițiile art. 11 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.

Curtea de Apel Iași, prin decizia

civilă nr. 431 de la 23 septembrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 4010/2005, a

admis apelul pârâtului și drept consecință, a schimbat în tot sentința, în

sensul respingerii contestației formulate.

Pentru a pronunța decizia, instanța

a reținut cele ce succed.

Construcția ce a aparținut

reclamantei este demolată, iar terenul în suprafață de 274 mp este ocupat de un

bloc de locuințe și lucrări de sistematizare aferente acestuia.

Prin decizia contestată unitatea

deținătoare a propus petentei măsuri reparatorii prin echivalent constând în

titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau

acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital.

Instanța a acordat greșit

despăgubirile bănești deoarece în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 11

alin. (8) din Legea nr. 10/2001 și art.10 alin. (8) și (9) din același act

normativ.

Se precizează că alin. (2) și (3)

ale art. 24 din lege au fost abrogate prin Legea nr. 247/2005, astfel că în

prezent nu are relevanță, sub aspectul măsurilor reparatorii, dacă imobilele

preluate abuziv au avut sau nu destinație de locuință.

Împotriva deciziei a declarat recurs

reclamanta, întemeiat în baza dispozițiilor art. 304 pct. 6, 8 și 9 C. proc.

civ. Prin dezvoltarea motivelor de recurs este criticată decizia sub aspectul

greșitei aplicări a dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001.

Arată recurenta că dispozițiile alin.

(1) din art. 24 îi conferă vocație la despăgubiri în bani, chiar dacă alin. (2)

și (3) ale articolului au fost abrogate.

Înalta Curte de Casație și Justiție

examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și în baza probatoriului

administrat în toate etapele procesuale. a reținut cele ce urmează.

Potrivit dispozițiilor art. 11 alin.

(4) din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005

măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent în situația în care lucrările

pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren.

Măsurile reparatorii prin echivalent

sunt cele înscrise în art. 10 alin. (8) și art. 24 alin. (1) din legea de

reparație, modificată prin Legea nr. 247/2005, respectiv compensare cu alte

bunuri sau servicii ori despăgubiri.

Totodată conform art. 16 alin. (1),

(4), (7) din Legea 247/2005, lege de imediată aplicare, deciziile/ dispozițiile

emise de entitatea învestită cu soluționarea notificărilor, însoțite, după caz

de situația juridică și întreaga documentație aferentă acestora se predau, pe

bază de proces verbal, Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe.

Secretariatul procedează la

centralizarea dosarelor în care cerea de restituire în natură a fost respinsă,

după care le transmite evaluatorului în vederea încheieri raportului de

evaluare.

Raportul de evaluare ce conține cuantumul

despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire, se

transmite Comisiei Centrale care va proceda fie la emiterea deciziei

reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre

reevaluare.

Așadar reclamanta are posibilitatea

de a obține măsuri reparatorii sub forma de despăgubiri în modalitatea enunțată

de textul menționat.

Ca atare motivul de recurs nu poate

fi primit, nefiind întrunite cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În ceea ce privește indicarea

dispozițiilor pct. 6 și 8 ale art. 304 din procedură civilă se constată că

acestea sunt indicate formal.

Acesta, întrucât din dezvoltarea

motivelor de recurs nu reies critici referitoare la încălcarea dispozițiilor

art. 129 alin. (6) C. proc. civ. ori la interpretarea greșită a unui act

juridic dedus judecății.

Față de cele de mai sus arătate, în

temeiul dispozițiilor art. 321 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins

și nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta M.G.C. împotriva deciziei civile nr. 431 din 23 septembrie

2005 a Curții de Apel Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 2 mai

2006