ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4274/2006

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra cauzei civile de fața a reținut următoarele. Prin sentința civilă nr. 280 din 25 aprilie 2005 pronunțată în dosarul nr. 277/2005, Tribunalul Vaslui, a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta M.G. în contradictoriu cu pârâții primarul municipiului Bârlad și Primăria municipiului Bârlad; a anulat, ca nelegală, dispoziția nr. 1875 din 27 decembrie 2004 emisă de primar; a stabilit că pentru bunurile imobile, teren cu construcții-locuințe și anexe gospodărești, situate în municipiul Bârlad, reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii constând în despăgubiri bănești în cuantumul de 93.201.243 lei actualizate cu indicele inflației la data plății efective, potrivit dispozițiilor art. 36-40 raportate la dispozițiile art. 11 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.

Curtea de Apel Iași, prin decizia civilă nr. 431 de la 23 septembrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 4010/2005, a admis apelul pârâtului și drept consecință, a schimbat în tot sentința, în sensul respingerii contestației formulate. Pentru a pronunța decizia, instanța a reținut cele ce succed. Construcția ce a aparținut reclamantei este demolată, iar terenul în suprafață de 274 mp este ocupat de un bloc de locuințe și lucrări de sistematizare aferente acestuia. Prin decizia contestată unitatea deținătoare a propus petentei măsuri reparatorii prin echivalent constând în titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital.

Instanța a acordat greșit despăgubirile bănești deoarece în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 și art.10 alin. (8) și (9) din același act normativ. Se precizează că alin. (2) și (3) ale art. 24 din lege au fost abrogate prin Legea nr. 247/2005, astfel că în prezent nu are relevanță, sub aspectul măsurilor reparatorii, dacă imobilele preluate abuziv au avut sau nu destinație de locuință. Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, întemeiat în baza dispozițiilor art. 304 pct. 6, 8 și 9 C. proc. civ. Prin dezvoltarea motivelor de recurs este criticată decizia sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001. Arată recurenta că dispozițiile alin. (1) din art. 24 îi conferă vocație la despăgubiri în bani, chiar dacă alin. (2) și (3) ale articolului au fost abrogate.

Înalta Curte de Casație și Justiție examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și în baza probatoriului administrat în toate etapele procesuale. a reținut cele ce urmează. Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent în situația în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren. Măsurile reparatorii prin echivalent sunt cele înscrise în art. 10 alin. (8) și art. 24 alin. (1) din legea de reparație, modificată prin Legea nr. 247/2005, respectiv compensare cu alte bunuri sau servicii ori despăgubiri.

Totodată conform art. 16 alin. (1), (4), (7) din Legea 247/2005, lege de imediată aplicare, deciziile/ dispozițiile emise de entitatea învestită cu soluționarea notificărilor, însoțite, după caz de situația juridică și întreaga documentație aferentă acestora se predau, pe bază de proces verbal, Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe. Secretariatul procedează la centralizarea dosarelor în care cerea de restituire în natură a fost respinsă, după care le transmite evaluatorului în vederea încheieri raportului de evaluare. Raportul de evaluare ce conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire, se transmite Comisiei Centrale care va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.

Așadar reclamanta are posibilitatea de a obține măsuri reparatorii sub forma de despăgubiri în modalitatea enunțată de textul menționat. Ca atare motivul de recurs nu poate fi primit, nefiind întrunite cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În ceea ce privește indicarea dispozițiilor pct. 6 și 8 ale art. 304 din procedură civilă se constată că acestea sunt indicate formal. Acesta, întrucât din dezvoltarea motivelor de recurs nu reies critici referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ. ori la interpretarea greșită a unui act juridic dedus judecății. Față de cele de mai sus arătate, în temeiul dispozițiilor art. 321 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins și nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta M.G.C. împotriva deciziei civile nr. 431 din 23 septembrie 2005 a Curții de Apel Iași. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 2 mai 2006