ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5522/2010

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 1172 din 30 martie 2005 la Tribunalul Vaslui, reclamanții S.N. și S.M. au chemat în judecată pe pârâții Primăria municipiului Bârlad și Primarul municipiului Bârlad și au solicitat modificarea dispoziției nr. 504 din 14 februarie 2005 emisă de Primarul municipiului Bârlad, în sensul că măsurile reparatorii pentru imobilul teren în suprafață de 700 mp situat în Bârlad, să fie acordate în echivalent bănesc. În motivarea cererii, reclamanții au arătat că imobilul casă și teren le-a fost luat de către Statul Român prin Decretul nr. 1111/1987 și ulterior construcția a fost demolată. Conform dispoziției emisă ca efect al soluționării notificării, reclamanților li s-au acordat măsuri reparatorii în valoare de 259.964.483 lei ( ROL), constând în titluri de valoare nominală folosite în procesul de privatizare sau acțiuni la societățile comerciale pe piața de capital.

Prin încheierea de ședință din 4 aprilie 2006 (fila 42), instanța a dispus introducerea în cauză a Primarului municipiului Bârlad, în conformitate cu dispozițiile art. 2 din Legea nr. 10/2001. Prin sentința civilă nr. 865 din 18 iulie 2007, Tribunalul Vaslui a admis în parte acțiunea reclamanților S.N. și S.M. în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Bârlad și Primăria municipiului Bârlad. A modificat dispoziția nr. 504 din 14 februarie 2005 emisă de Primarul municipiului Bârlad, în sensul că a restituit reclamanților terenul situat în Bârlad, județul Vaslui, identificat potrivit expertizei întocmite de expert C.C., cu schița anexă, teren în suprafață totală de 740 mp, a cărei valoare să fie scăzută din măsurile reparatorii acordate.

Au fost menținute celelalte prevederi din dispoziția nr. 504/2005 și pârâtul a fost obligat să plătească reclamanților 710 lei cheltuieli de judecată. Prin decizia civilă nr. 18 din 9 noiembrie 2007, Curtea de Apel Iași a admis apelul formulat de pârâții Primarul municipiului Bârlad, a desființat decizia civilă nr. 865 din 18 iulie 2007 a Tribunalului Vaslui și a trimis cauza spre rejudecare, reținând că litigiul s-a soluționat în condițiile în care reclamantul S.N. a decedat pe parcursul procesului, fără să fie introduși în cauză moștenitorii acestuia. Tribunalul Vaslui, după rejudecare, prin sentința civilă nr.308 din 24 martie 2008 a respins contestația formulată de reclamanții S.M. și S.N., decedat pe parcursul procesului, continuat de S.D.

și C.C.E. împotriva dispoziției nr. 504 din 14 februarie 2005, emisă de Primarul municipiului Bârlad. Instanța de fond a reținut pentru pronunțarea acestei decizii, că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1582 din 19 septembrie 1966 la Notariatul de Stat al raionului Bârlad, reclamanții au cumpărat un imobil casă și magazie și 740 mp teren, imobile situate în Bârlad. Prin Decretul nr. 101 din 16 aprilie 1987, imobilul a fost expropriat pentru construirea unui număr de 896 apartamente, cu dotările comerciale și tehnico-edilitare aferente, iar proprietarii imobilului expropriat au fost despăgubiți cu suma de 44.367 lei vechi. Prin notificarea nr. 529 din 14 august 2001, reclamanții au solicitat ca pârâtul să le acorde drepturile ce li se cuvin, sub forma măsurilor reparatorii, constând în despăgubiri bănești.

Pârâtul, prin dispoziția nr. 504 din 14 februarie 2005, a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru reclamanți, constând în titluri de valoare nominală sau acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital. Prin acțiunea adresată instanței, reclamanții au solicitat modificarea dispoziției, în sensul stabilirii unei valori echitabile a imobilului, apreciind că suma de 259.964.483 lei vechi este prea mică. Ulterior, reclamanții au solicitat restituirea în natură a terenului, în situația în care este liber. În cauză s-au efectuat două expertize pentru identificarea imobilului și situația actuală a acestuia, expertize ce au concluzionat diferit cu privire la modalitatea de restituire a imobilului.

Instanța de fond și-a însușit concluziile expertizei întocmite de expert W.C. care a stabilit că terenul nu este liber, fiind afectat de investiții și utilități publice (Școala nr. 2 cu toată incinta, rețele de apă și canal care deservesc instituția de învățământ), expertiză susținută de acte justificative. Referitor la reevaluarea despăgubirilor acordate de Comisie, tribunalul a apreciat că acest capăt de cerere nu mai este admisibil după modificarea Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, dat fiind faptul că măsurile reparatorii, valoarea acestora, precum și reactualizarea lor constituie atributul exclusiv al comisiei administrative care se ocupă de executarea acestora. Curtea de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 141 din 14 octombrie 2009 a admis apelul reclamanților S.M., S.D.

și C.C.E., ultimii doi în calitate de succesori ai reclamantului S.N. împotriva sentinței civile nr. 308 din 24 martie 2008 a Tribunalului Vaslui, pe care a schimbat-o în tot.

A fost admisă în parte contestația formulată de reclamanți împotriva dispoziției nr. 504 din 14 februarie 2007 a Primarului municipiului Bârlad, pe care a modificat-o în sensul următor: S-a dispus restituirea în natură către reclamanți a suprafeței de 475,55 mp teren situat în Bârlad, compus din: - 72,66 mp teren așa cum a fost identificat și în Anexa 3 a expertizei efectuată de expert C.C., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, respectiv în punctele de contur 2, 3, 4, 12, 2; - 332,89 mp teren identificat în Anexa 3 a aceleiași expertize, respectiv punctele de contur 12, 4, 5, 13, 12; - 70 mp teren identificat în anexa aceleiași expertize, respectiv punctele de contur 10, 13, 5, 6, 9, 10. A fost recunoscut reclamanților dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, astfel cum sunt stabilite în Titlul VII din Legea nr. 247/2005 pentru diferența de teren nerestituită în natură, respectiv 264,55 mp teren.

În raport de criticile formulate, pentru pronunțarea acestei hotărâri, instanța de apel a reținut în esență următoarele: În primul rând, s-a avut în vedere că în mod greșit tribunalul a reținut concluziile expertizei întocmite de către expertul W.C. Prin lucrarea întocmită de acest expert, a fost evidențiată numai construcția, fără să identifice imobilul a cărui restituire s-a solicitat și s-au făcut aprecieri generale și nefundamentate tehnic cu privire la terenul în litigiu; Contrar acestor concluzii, expertul C.C. a răspuns în mod documentat și pertinent la obiecțiunile formulate la expertiză, stabilite de instanță, acest expert fiind desemnat tocmai pentru că expertul W.C. nu a lămurit situația terenului și a afectațiunii sale.

Instanța de apel și-a bazat soluția pronunțată în cauză pe concluziile expertizei întocmită de expertul C.C., pe susținerile părților implicate în litigiu, raportat la înscrisurile depuse de părți. Astfel, prin concluziile expertizei s-au evidențiat suprafețele de teren liber, suprafețe neafectate de detalii de sistematizare, după cum urmează: - 72,66 mp teren acoperit cu vegetație; - 332,89 mp teren acoperit de un depozit de cărbune dezafectat; - 70 mp teren acoperit de un canal dezafectat; - 264,45 mp teren viran parțial acoperit cu o placă de beton. În legătură cu suprafața de 264,45 mp teren, intimatul a susținut că în mod greșit expertul a stabilit că această suprafață constituie teren nou, în condițiile în care a intrat în circuitul civil încă din anul 1945 și a făcut obiectul mai multor tranzacții imobiliare.

În acest sens, a fost depusă sentința civilă nr. 448 din 30 ianuarie 1996 a Judecătoriei Bârlad, prin care unei terțe persoane i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 264,45 mp teren. Această hotărâre a fost pusă în executare, atestată de procesul-verbal de punere în posesie. Raportat la situația expusă, instanța de apel a reținut că suprafața de teren de 264,45 mp teren nu este liberă în sensul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, fiind restituit unor terțe persoane anterior apariției Legii nr. 10/2001. În final, s-a reținut că, suprafețele de 72,66 mp teren, 332,89 mp și 70 mp sunt libere, neafectate de utilități publice sau de detalii de sistematizare, însumând 475,55 mp, suprafață ce poate fi restituită reclamanților în natură.

Cu privire la suprafața de 264,55 mp teren, s-a statuat că nu este posibil să se restituie în natură, reclamanții fiind îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Împotriva deciziei nr. 141 din 14 octombrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, au declarat recurs în termen legal pârâții Primarul municipiului Bârlad și Primăria municipiului Bârlad care, invocând motivele prevăzut de art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ. au criticat-o pentru nelegalitate.

În dezvoltarea criticilor formulate de recurenți se susține că în mod greșit instanța de apel a considerat fondată calea de atac exercitată, în sensul că a dispus „restituirea în natură către reclamanți a suprafeței de 475,55 mp teren situat în Bârlad, iar pentru diferența de teren nerestituită în natură, respectiv 264,55 mp recunoaște reclamanților dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, astfel cum sunt stabilite în Titlul VII al Legii nr. 247/2005". Se susține că instanța de apel a avut în vedere probele administrate în fața instanței de fond, respectiv concluziile expertizei întocmite de C.C., expertiză pe care a apreciat-o în concordanță cu situația de fapt a terenului, fără a-și exercita rolul activ în concordanță cu dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc.

civ. Hotărârea este criticată și pentru faptul că instanța a omis să se pronunțe cu privire la depozitul de cărbune aflat pe terenul în suprafață de 332,89 mp, din totalul de 475,55 mp restituiți în natură, depozit ce pretind recurenții că se află în evidența lor cu valoare de inventar. Se susține că în acest mod au fost încălcate dispozițiile art. 10 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 care prevăd că , se restituie în natură terenurile pe care s-au edificat construcții, dacă persoana îndreptățită achită acesteia o despăgubire, reprezentând valoarea de piață a construcției respective, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare". Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte reține că recursul este nefondat.

Prin notificarea nr. 529 din 15 august 2001, reclamanții au solicitat acordarea drepturilor ce li se cuvin în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru imobilul situat în Bârlad, județul Vaslui. Soluționând notificarea, Primarul municipiului Bârlad a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în titluri cu valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital în valoare de 259.964.483 lei vechi. Reclamanții nu au fost de acord cu niciuna dintre măsurile propuse, motiv pentru care s-au adresat instanței în condițiile Legii nr. 10/2001, în forma în care se găsea la data de 14 februarie 2005. Au solicitat prin acțiunea promovată modificarea ofertei de despăgubire prin echivalent cu privire la imobilul situat la adresa mai sus indicată.

Prin cererea de chemare în judecată, s-a solicitat modificarea dispoziției nr. 504/2005 în tot, reclamanții arătând că sunt nemulțumiți de valoarea imobilului apreciată ca derizorie și că oferta de reparație prin titluri sau acțiuni este imposibil de pus în executare. Față de modificările Legii nr. 10/2001 intervenite până în anul 2005 și continuând cu cele din anul 2007, se reține că instanța nu s-a mai putut pronunța asupra valorii imobilului pentru care erau stabilite măsurile reparatorii, în condițiile în care acea evaluare nu mai era atributul instanței de judecată, ci al Comisiei Naționale de Evaluare, dosarele întocmite în baza Legii nr. 10/2001 urmând să fie trimise Comisiei specializate pentru calcularea valorilor imobilelor conform standardelor internaționale.

Deși în prima fază a procesului, reclamanții au solicitat și instanța a acceptat efectuarea expertizei în construcții pentru evaluarea imobilului, ulterior, odată cu modificarea Legii nr. 10/2001 prin apariția Legii nr. 247/2005 și a Normelor metodologice, reclamanții au solicitat instanței verificări cu privire la posibilitatea restituirii în natură a terenului liber în conformitate cu dispozițiile art. 10 pct. 4 din Norme.

În acest context de modificări legislative este aplicabil principiul stabilit prin art. 1 C. civ., cel al neretroactivității legii civile, principiu reglementat și prin art. 15 alin. (2) din Constituție potrivit căruia „legea dispune numai pentru viitor". Așadar, în prezenta cauză, s-a reținut că dispozițiile art. 10 pct. 4 așa cum sunt interpretate prin Normele metodologice au fost de imediată și obligatorie aplicare, iar cererea reclamanților prin care au solicitat modificarea în tot a dispoziției nr. 504/2005 a fost soluționată în raport de legislația în vigoare. Reclamanții și-au precizat cererea în sensul restituirii în natură a terenului liber, rămas din imobilul expropriat și în acest sens au solicitat efectuarea unei expertize care să identifice dacă din suprafața de teren avută în proprietate inițial, mai există teren liber în înțelesul Legii nr. 10/2001 pentru a fi restituit în natură.

Este cert, că precizarea făcută de reclamanți nu constituie o modificare a acțiunii, care să aibă scop modificarea dispoziției emisă de pârâtul Primarul municipiului Bârlad. In raport de toate aceste considerente, se reține că nu sunt fondate criticile formulate prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., urmând ca în baza art. 312 C. proc. civ., recursul să fie respins. Intimații-pârâți au solicitat obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 lei, reprezentând onorariu avocat avansat în recurs. În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că, urmare a respingerii recursului recurenții sunt căzuți în pretenții, urmează să fie obligați să plătească părții adverse cheltuielile solicitate.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții Primăria municipiului Bârlad și Primarul municipiului Bârlad împotriva deciziei civile nr. 141 din 14 octombrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția civila și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenții la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimații-reclamanții S.M., S.D. și C.C.E. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 octombrie 2010.