ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5522/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5522/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra
recursului de față, constată următoarele:
Prin
cererea înregistrată sub nr. 1172 din 30 martie 2005 la Tribunalul Vaslui, reclamanții S.N. și S.M. au chemat în judecată pe pârâții Primăria
municipiului Bârlad și Primarul municipiului Bârlad și au solicitat modificarea
dispoziției nr. 504 din 14 februarie 2005 emisă de Primarul municipiului
Bârlad, în sensul că măsurile reparatorii pentru imobilul teren în suprafață de
700 mp situat în Bârlad, să fie acordate în echivalent bănesc.
În
motivarea cererii, reclamanții au arătat că imobilul casă și teren le-a fost
luat de către Statul Român prin Decretul nr. 1111/1987 și ulterior construcția
a fost demolată.
Conform
dispoziției emisă ca efect al soluționării notificării, reclamanților li s-au
acordat măsuri reparatorii în valoare de 259.964.483 lei ( ROL), constând în
titluri de valoare nominală folosite în
procesul de privatizare sau acțiuni la societățile comerciale pe piața
de capital.
Prin
încheierea de ședință din 4 aprilie 2006 (fila 42), instanța a dispus
introducerea în cauză a Primarului municipiului Bârlad, în conformitate cu
dispozițiile art. 2 din Legea nr. 10/2001.
Prin
sentința civilă nr. 865 din 18 iulie 2007, Tribunalul Vaslui a admis în parte
acțiunea reclamanților S.N. și S.M. în contradictoriu cu pârâții Primarul
Municipiului Bârlad și Primăria municipiului Bârlad.
A
modificat dispoziția nr. 504 din 14 februarie 2005 emisă de Primarul
municipiului Bârlad, în sensul că a restituit reclamanților terenul situat în
Bârlad, județul Vaslui, identificat potrivit expertizei întocmite de expert C.C.,
cu schița anexă, teren în suprafață totală de 740 mp, a cărei valoare să fie
scăzută din măsurile reparatorii acordate.
Au
fost menținute celelalte prevederi din dispoziția nr. 504/2005 și pârâtul a
fost obligat să plătească reclamanților 710 lei cheltuieli de judecată.
Prin
decizia civilă nr. 18 din 9 noiembrie 2007, Curtea de Apel Iași a admis apelul
formulat de pârâții Primarul municipiului Bârlad, a desființat decizia civilă
nr. 865 din 18 iulie 2007 a Tribunalului Vaslui și a trimis cauza spre
rejudecare, reținând că litigiul s-a soluționat în condițiile în care
reclamantul S.N. a decedat pe parcursul procesului, fără să fie introduși în
cauză moștenitorii acestuia.
Tribunalul
Vaslui, după rejudecare, prin sentința civilă nr.308 din 24 martie 2008 a
respins contestația formulată de reclamanții S.M. și S.N., decedat pe parcursul
procesului, continuat de S.D. și C.C.E. împotriva dispoziției nr. 504 din 14
februarie 2005, emisă de Primarul municipiului Bârlad.
Instanța
de fond a reținut pentru pronunțarea acestei decizii, că prin contractul de
vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1582 din 19 septembrie 1966 la Notariatul de Stat al raionului Bârlad, reclamanții au cumpărat un imobil casă și magazie și
740 mp teren, imobile situate în Bârlad.
Prin
Decretul nr. 101 din 16 aprilie 1987, imobilul a fost expropriat pentru
construirea unui număr de 896 apartamente, cu dotările comerciale și
tehnico-edilitare aferente, iar proprietarii imobilului expropriat au fost
despăgubiți cu suma de 44.367 lei vechi.
Prin
notificarea nr. 529 din 14 august 2001, reclamanții au solicitat ca pârâtul să
le acorde drepturile ce li se cuvin, sub forma măsurilor reparatorii, constând
în despăgubiri bănești.
Pârâtul,
prin dispoziția nr. 504 din 14 februarie 2005, a propus acordarea de măsuri
reparatorii pentru reclamanți, constând în titluri de valoare nominală sau
acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital.
Prin
acțiunea adresată instanței, reclamanții au solicitat modificarea dispoziției,
în sensul stabilirii unei valori echitabile a imobilului, apreciind că suma de
259.964.483 lei vechi este prea mică.
Ulterior,
reclamanții au solicitat restituirea în natură a terenului, în situația în care
este liber.
În
cauză s-au efectuat două expertize pentru identificarea imobilului și situația
actuală a acestuia, expertize ce au concluzionat diferit cu privire la
modalitatea de restituire a imobilului.
Instanța
de fond și-a însușit concluziile expertizei întocmite de expert W.C. care a
stabilit că terenul nu este liber, fiind afectat de investiții și utilități
publice (Școala nr. 2 cu toată incinta, rețele de apă și canal care deservesc
instituția de învățământ), expertiză susținută de acte justificative.
Referitor
la reevaluarea despăgubirilor acordate de Comisie, tribunalul a apreciat că
acest capăt de cerere nu mai este admisibil după modificarea Legii nr. 10/2001
prin Legea nr. 247/2005, dat fiind faptul că măsurile reparatorii, valoarea
acestora, precum și reactualizarea lor constituie atributul exclusiv al
comisiei administrative care se ocupă de executarea acestora.
Curtea
de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin
decizia nr. 141 din 14 octombrie 2009 a admis apelul reclamanților S.M., S.D.
și C.C.E., ultimii doi în calitate de succesori ai reclamantului S.N. împotriva
sentinței civile nr. 308 din 24 martie 2008 a Tribunalului Vaslui, pe care a
schimbat-o în tot.
A
fost admisă în parte contestația formulată de reclamanți împotriva dispoziției
nr. 504 din 14 februarie 2007 a Primarului municipiului Bârlad, pe care a
modificat-o în sensul următor:
S-a
dispus restituirea în natură către reclamanți a suprafeței de 475,55 mp teren
situat în Bârlad, compus din:
-
72,66 mp teren așa cum a fost identificat și în Anexa 3 a expertizei efectuată de expert C.C., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, respectiv în
punctele de contur 2, 3, 4, 12, 2;
-
332,89 mp teren identificat în Anexa 3 a aceleiași expertize, respectiv punctele de contur 12, 4, 5, 13, 12;
-
70 mp teren identificat în anexa aceleiași expertize, respectiv punctele de
contur 10, 13, 5, 6, 9, 10.
A
fost recunoscut reclamanților dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent,
astfel cum sunt stabilite în Titlul VII din Legea nr. 247/2005 pentru diferența
de teren nerestituită în natură, respectiv 264,55 mp teren.
În
raport de criticile formulate, pentru pronunțarea acestei hotărâri, instanța de
apel a reținut în esență următoarele:
În
primul rând, s-a avut în vedere că în mod greșit tribunalul a reținut
concluziile expertizei întocmite de către expertul W.C.
Prin
lucrarea întocmită de acest expert, a fost evidențiată numai construcția, fără
să identifice imobilul a cărui restituire s-a solicitat și s-au făcut aprecieri
generale și nefundamentate tehnic cu privire la terenul în litigiu;
Contrar
acestor concluzii, expertul C.C. a răspuns în mod documentat și pertinent la
obiecțiunile formulate la expertiză, stabilite de instanță, acest expert fiind
desemnat tocmai pentru că expertul W.C. nu a lămurit situația terenului și a
afectațiunii sale.
Instanța
de apel și-a bazat soluția pronunțată în cauză pe concluziile expertizei
întocmită de expertul C.C., pe susținerile părților implicate în litigiu,
raportat la înscrisurile depuse de părți.
Astfel,
prin concluziile expertizei s-au evidențiat suprafețele de teren liber,
suprafețe neafectate de detalii de sistematizare, după cum urmează:
-
72,66 mp teren acoperit cu vegetație;
-
332,89 mp teren acoperit de un depozit de cărbune dezafectat;
-
70 mp teren acoperit de un canal dezafectat;
-
264,45 mp teren viran parțial acoperit cu o placă de beton.
În
legătură cu suprafața de 264,45 mp teren, intimatul a susținut că în mod greșit
expertul a stabilit că această suprafață constituie teren nou, în condițiile în
care a intrat în circuitul civil încă din anul 1945 și a făcut obiectul mai
multor tranzacții imobiliare.
În
acest sens, a fost depusă sentința civilă nr. 448 din 30 ianuarie 1996 a
Judecătoriei Bârlad, prin care unei terțe persoane i s-a reconstituit dreptul
de proprietate pentru 264,45 mp teren.
Această
hotărâre a fost pusă în executare, atestată de procesul-verbal de punere în
posesie.
Raportat
la situația expusă, instanța de apel a reținut că suprafața de teren de 264,45
mp teren nu este liberă în sensul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, fiind
restituit unor terțe persoane anterior apariției Legii nr. 10/2001.
În
final, s-a reținut că, suprafețele de 72,66 mp teren, 332,89 mp și 70 mp sunt
libere, neafectate de utilități publice sau de detalii de sistematizare,
însumând 475,55 mp, suprafață ce poate fi restituită reclamanților în natură.
Cu
privire la suprafața de 264,55 mp teren, s-a statuat că nu este posibil să se
restituie în natură, reclamanții fiind îndreptățiți la măsuri reparatorii prin
echivalent conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Împotriva
deciziei nr. 141 din 14 octombrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția civilă și
pentru cauze cu minori și de familie, au declarat recurs în termen legal
pârâții Primarul municipiului Bârlad și Primăria municipiului Bârlad care,
invocând motivele prevăzut de art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ. au criticat-o
pentru nelegalitate.
În
dezvoltarea criticilor formulate de recurenți se susține că în mod greșit
instanța de apel a considerat fondată calea de atac exercitată, în sensul că a
dispus „restituirea în natură către reclamanți a suprafeței de 475,55 mp teren
situat în Bârlad, iar pentru diferența de teren nerestituită în natură,
respectiv 264,55 mp recunoaște reclamanților dreptul la măsuri reparatorii prin
echivalent, astfel cum sunt stabilite în Titlul VII al Legii nr. 247/2005".
Se
susține că instanța de apel a avut în vedere probele administrate în fața
instanței de fond, respectiv concluziile expertizei întocmite de C.C.,
expertiză pe care a apreciat-o în concordanță cu situația de fapt a terenului,
fără a-și exercita rolul activ în concordanță cu dispozițiile art. 129 alin. (5)
C. proc. civ.
Hotărârea
este criticată și pentru faptul că instanța a omis să se pronunțe cu privire la
depozitul de cărbune aflat pe terenul în suprafață de 332,89 mp, din totalul de
475,55 mp restituiți în natură, depozit ce pretind recurenții că se află în
evidența lor cu valoare de inventar.
Se
susține că în acest mod au fost încălcate dispozițiile art. 10 alin. (5) din
Legea nr. 10/2001 care prevăd că
,
se restituie în natură terenurile pe care s-au edificat construcții, dacă
persoana îndreptățită achită acesteia o despăgubire, reprezentând valoarea de
piață a construcției respective, stabilită potrivit standardelor internaționale
de evaluare".
Examinând
hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte reține
că recursul este nefondat.
Prin
notificarea nr. 529 din 15 august 2001, reclamanții au solicitat acordarea
drepturilor ce li se cuvin în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru imobilul situat
în Bârlad, județul Vaslui.
Soluționând
notificarea, Primarul municipiului Bârlad a dispus acordarea de măsuri reparatorii
prin echivalent constând în titluri cu valoare nominală folosite exclusiv în
procesul de privatizare sau acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe
piața de capital în valoare de 259.964.483 lei vechi.
Reclamanții
nu au fost de acord cu niciuna dintre măsurile propuse, motiv pentru care s-au
adresat instanței în condițiile Legii nr. 10/2001, în forma în care se găsea la
data de 14 februarie 2005.
Au
solicitat prin acțiunea promovată modificarea ofertei de despăgubire prin
echivalent cu privire la imobilul situat la adresa mai sus indicată.
Prin
cererea de chemare în judecată, s-a solicitat modificarea dispoziției nr. 504/2005
în tot, reclamanții arătând că sunt nemulțumiți de valoarea imobilului
apreciată ca derizorie și că oferta de reparație prin titluri sau acțiuni este
imposibil de pus în executare.
Față
de modificările Legii nr. 10/2001 intervenite până în anul 2005 și continuând
cu cele din anul 2007, se reține că instanța nu s-a mai putut pronunța asupra
valorii imobilului pentru care erau stabilite măsurile reparatorii, în
condițiile în care acea evaluare nu mai era atributul instanței de judecată, ci
al Comisiei Naționale de Evaluare, dosarele întocmite în baza Legii nr. 10/2001
urmând să fie trimise Comisiei specializate pentru calcularea valorilor
imobilelor conform standardelor internaționale.
Deși
în prima fază a procesului, reclamanții au solicitat și instanța a acceptat
efectuarea expertizei în construcții pentru evaluarea imobilului, ulterior,
odată cu modificarea Legii nr. 10/2001 prin apariția Legii nr. 247/2005 și a
Normelor metodologice, reclamanții au solicitat instanței verificări cu privire
la posibilitatea restituirii în natură a terenului liber în conformitate cu
dispozițiile art. 10 pct. 4 din Norme.
În
acest context de modificări legislative este aplicabil principiul stabilit prin
art. 1 C. civ., cel al neretroactivității legii civile, principiu reglementat
și prin art. 15 alin. (2) din Constituție potrivit căruia
„legea dispune numai pentru viitor".
Așadar,
în prezenta cauză, s-a reținut că dispozițiile art. 10 pct. 4 așa cum sunt
interpretate prin Normele metodologice au fost de imediată și obligatorie
aplicare, iar cererea reclamanților prin care au solicitat modificarea în tot a
dispoziției nr. 504/2005 a fost soluționată în raport de legislația în vigoare.
Reclamanții
și-au precizat cererea în sensul restituirii în natură a terenului liber, rămas
din imobilul expropriat și în acest sens au solicitat efectuarea unei expertize
care să identifice dacă din suprafața de teren avută în proprietate inițial,
mai există teren liber în înțelesul Legii nr. 10/2001 pentru a
fi
restituit în natură.
Este
cert, că precizarea făcută de reclamanți nu constituie o modificare a acțiunii,
care să aibă scop modificarea dispoziției emisă de pârâtul Primarul
municipiului Bârlad.
In
raport de toate aceste considerente, se reține că nu sunt fondate criticile
formulate prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., urmând
ca în baza art. 312 C. proc. civ., recursul să fie respins.
Intimații-pârâți
au solicitat obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată în
cuantum de 1500 lei, reprezentând onorariu avocat avansat în recurs.
În
temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că, urmare a
respingerii recursului recurenții sunt căzuți în pretenții, urmează să fie
obligați să plătească părții adverse cheltuielile solicitate.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat
recursul declarat de pârâții
Primăria municipiului Bârlad și Primarul municipiului Bârlad împotriva deciziei
civile nr. 141 din 14 octombrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția civila și
pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă recurenții la
plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimații-reclamanții
S.M., S.D. și C.C.E.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25
octombrie 2010.