ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 277/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 4946 din 13 iunie 2006 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a fost admisă în parte acțiunea reclamantei SC E.C. SRL din București iar pârâta SC G.C.B. SA din Otopeni a fost obligată la plata sumei de 1.389.046.540 lei (ROL) reprezentând contravaloare lucrări executate (1.077.968.640 lei) și penalități de întârziere (311.077.900 lei), plus cheltuieli de judecată în sumă de 37.708.245 lei (ROL). În esență, instanța de fond a reținut că raporturile dintre părți s-au derulat în temeiul contractului nr. 2597 din 6 august 2003 și a actului adițional la contract din 28 august 2003, pârâta fiind antreprenorul general iar reclamanta subantreprenorul în executarea unui număr de vile din comuna Voluntari, județul Ilfov, lucrări pentru care reclamanta a emis trei facturi dintre care doar una a fost acceptată de reprezentantul pârâtei.

Lucrările din celelalte două facturi au fost constatate ca efectuate prin expertiza tehnică imobiliară, așa încât pârâta refuză nejustificat achitarea costului lucrărilor, lucrări pe care deja ea le-a recepționat cu beneficiarul lucrării și cu Comisia de Urbanism și disciplină în construcții a Primăriei Voluntari. În consecință, pârâta a fost obligată la plata contravalorii lucrărilor, plus penalitățile calculate pentru prima factură, calculate conform art. 5.2 alin. (5) din contract, pentru celelalte două facturi fiind respinsă cererea întrucât reclamanta nu a făcut dovada transmiterii acestora către pârâtă anterior datei de 10 octombrie 2004, dată până la care reclamanta a calculat penalitățile solicitate.

Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia comercială nr. 256 din 17 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, iar hotărârea de fond schimbată în tot în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca nefondată. Prin aceeași decizie a fost anulată, ca netimbrată, cererea de suspendare a executării formulată de apelanta pârâtă și a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva aceleeași sentințe. Instanța de apel, în urma suplimentării probatoriului, prin audierea martorilor C.B.T. și D.N. și depunerea unor noi acte, a reținut că instanța de fond a analizat superficial clauzele contractului și probatoriul administrat și nu a reținut apărarea pârâtei întemeiată pe clauzele art. 5.2 alin. (1) și art. 5.2 alin. (2) privind neexecutarea obligațiilor asumate de reclamantă, apărare ce are regimul unei veritabile exceptio non adimpleti contractus.

În urma primirii acestei apărări și a analizării clauzelor contractuale instanța de apel a apreciat că în cauză a operat o condiție suspensivă de plată, conform art. 1017 C. civ., pârâta nedatorând plata lucrărilor până nu se întocmește procesul-verbal convenit de părți în art. 5.2 din contract, nu se emite situația de plată de către antreprenorul general în raport de cele constatate prin respectivul proces-verbal și până ce reclamanta, ca subantreprenor, nu depune documentele de calitate. Cum reclamanta nu a depus diligențe pentru întocmirea procesului-verbal, nu a depus documentele de calitate, ea nu poate pretinde plata lucrărilor. Simpla emitere a facturilor nu dovedește efectuarea lucrărilor conform parametrilor contractuali, cu atât mai mult cu cât situațiile de lucrări n-au fost semnate de beneficiar iar o parte din lucrări nu se regăsesc în contract și nici în anexa I sau actul adițional la contract.

De asemenea, instanța de apel a apreciat că motivarea instanței de fond nu este convingătoare și s-a bazat pe constatările expertului nu și pe clauzele contractuale, necoroborând concluziile expertizei și susținerile părților făcute cu prilejul efectuării expertizei cu celelalte probe. Cât privește procesul verbal nr. 474 din 13 mai 2004 dintre pârâtă, beneficiar și comisia de urbanism a Primăriei Voluntari instanța de apel a reținut că acesta nu e semnat de pârâtă, că nu îi este opozabil și chiar dacă i-ar fi, acesta nu cuprinde nici o referire la numărul de contract încheiat între părți.

Reținând că lucrările făcute de reclamantă n-au fost corespunzătoare că remedierile necesare s-au făcut de o altă societate angajată de beneficiar, că aceasta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, acțiunea reclamantei a fost respinsă urmare admiterii apelului pârâtei și respingerii apelului reclamantei, aceasta din urmă criticând în apel neacordarea în totalitate a penalităților pentru toate cele trei facturi. Nemulțumită de această decizie reclamanta a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate. Prin prima critică invocată, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., recurenta reclamantă apreciază că instanța de apel a interpretat eronat clauzele contractului încheiat între părți la 6 august 2003, cât și cele stipulate în anexa 1 la contract și actul adițional încheiat la 28 august 2003, deoarece nu ea este cea care a edificat cele 18 vile din str. Erou Iancu Nicolae din Voluntari, ci ea este doar cea care s-a obligat prin contractul de subantrepriză să monteze faianța în băi și pavelele la trotuare. Restul lucrărilor au fost făcute de alți subantreprenori cu care pârâta a semnat același tip de contract. În consecință, ea s-a obligat doar la lucrări de manoperă, obiectul contractului fiind ignorat de instanța de apel, așa încât nu avea cum să depună documente de calitate, cu atât mai mult cu cât, conform art. 4.1 din contract antreprenorul general, adică pârâta, era cea care îi punea la dispoziție materialele necesare executării lucrărilor, ea fiind astfel răspunzătoare de certificatele de calitate a materialelor.

Prin cea de-a doua critică, întemeiată tot pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta apreciază că instanța de apel a interpretat greșit situațiile de lucrări semnate de ing. C., angajatul pârâtei, care le-a avizat favorabil și în temeiul cărora ea a emis facturile a căror plată formează obiectul litigiului, facturi pe care pârâta nu le-a contestat, așa încât, operează prezumția că ea a efectuat respectivele lucrări. Neîntocmirea unui proces verbal de recepție a lucrărilor nu îi este imputabilă deoarece, potrivit contractului, pârâta este cea care trebuia să numească comisia de recepție, obligație neîndeplinită. Prin ultima critică, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recurenta critică soluția instanței de apel argumentată pe o probă extrajudiciară, respectiv pe expertiza efectuată în dosarul nr. 4315/2005 al Judecătoriei Buftea, ce nu îi este opozabilă, ea nefiind parte în acel dosar. Prin întâmpinare intimata pârâtă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că recurenta a făcut o greșită încadrare a motivelor de recurs în dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Recursul este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta: Având în vedere cele invocate de intimată în întâmpinare în ceea ce privește încadrarea în drept a criticilor recurentei, precum și dispozițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., curtea apreciază că prima critică invocată de aceasta se circumscrie dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., ea vizând greșita interpretare a clauzelor contractuale, clauze ce constituie legea părților în conformitate cu dispozițiile art. 969 C. civ., așa încât va analiza această critică din această perspectivă și nu din cea a dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ., deoarece instanța de apel nu a schimbat natura juridică a contractului. Celelalte două critici invocate vizează interpretarea probelor și netemeinicia soluției, așa încât curtea nu le va analiza întrucât dispozițiile art. 304 pct. 10 și 11 C. proc. civ., sunt abrogate și nu mai pot fi invocate drept motive de recurs.

Criticile recurentei privind greșita interpretare a clauzelor contractului, a anexei la contract și a actului adițional sunt întemeiate, instanța de apel ignorând în interpretarea făcută obiectul contractului, respectiv la ce anume s-a obligat reclamanta prin contractul încheiat la 6 august 2003. Potrivit art. 1.2 din contract reclamanta, ca subantreprenor al celor 19 vile construite de pârâtă în str. Erou Iancu Nicolae, Comuna Voluntari, județul Ilfov, s-a obligat la montajul faianței în băi, montajul pavelelor la trotuare și a bordurilor precum și la montajul glafurilor la vilele 15-19 și zugrăveli exterioare la fațada pentru toate cele 19 imobile. Potrivit art. 4.1 din contract aceste lucrări de manoperă urmau a se executa cu materiale puse la dispoziția subantreprenorului (recurenta de față) de către antreprenorul general (intimata pârâtă).

În consecință, instanța de apel ar fi trebuit să interpreteze cele stipulate în art. 5.2 alin. (1) și (2) referitoare la plată, prin prisma obiectului contractului și a celorlalte obligații asumate de părți, numai astfel putându-se aprecia măsura în care fiecare parte contractantă și-a îndeplinit obligațiile asumate. Din moment ce reclamanta a executat lucrările de manoperă cu materialele puse la dispoziție de pârâtă instanța de apel greșit a reținut că reclamanta era cea care trebuia să depună documentele de calitate și că în acest fel plata lucrărilor era condiționată de depunerea acestora. Cele stipulate în art. 5.2 din contract, trebuie corelate cu restul clauzelor contractului inclusiv cu obligația stipulată în art. 5.1 ca părțile, împreună, să întocmească un proces-verbal cu lucrările efectiv executate, în temeiul căruia pârâta să emită situația de plată.

Ori, este de necontestat că pârâta a executat lucrări în temeiul contractului, expertiza depusă în apel, efectuată în asigurare de dovezi conform art. 235 C. proc. civ., probând acest fapt, așa încât instanța de apel greșit a considerat că nu este îndreptățită să ceară plata lor întrucât nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, ignorând însă obligațiile asumate și de pârâtă. Măsura în care pretențiile reclamantei sunt justificate nu a fost pe deplin stabilită de instanțe care nu au fost preocupate în a verifica dacă lucrările menționate în facturile emise de reclamantă erau cele convenite de părți, dacă necorespunderea lor din punct de vedere calitativ, așa cum reține expertiza, se datorează manoperei defectuoase sau calității necorespunzătoare a materialelor pe care pârâta și-a asumat obligația de a le pune la dispoziția reclamantei.

În consecință, curtea va admite recursul reclamantei în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va casa decizia și va trimite cauza spre rejudecare instanței de apel pentru a stabili prin probe suplimentare, eventual prin efectuarea unor expertize de specialitate, tehnică și contabilă, dacă lucrările efectuate de reclamantă sunt în limitele contractului, sunt executate corespunzător, iar în caz contrar care este cauza afectării acestora, cât și valoarea lor, conform celor stipulate de pârâtă în contract, probe ce urmează a se corobora cu restul probelor din dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta de SC E.C. SRL București împotriva deciziei nr. 256 din 17 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2008.