ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6855/2008

Asupra recursului de față; Din analiza lucrărilor dosarului, constată următoarele : Prin dispoziția nr. 4440 din 18 iulie 2005, Primarul General al Municipiului București a respins cererea formulată, în baza Legii nr. 10/2001 de S.I. și S.A., vizând restituirea în natură a terenului în suprafață de 260 mp, situat în București, și a stabilit ca valoare echivalentă a imobilului, suma de 579.500.000 lei, contravaloarea a 20.748 dolari SUA, în limita căreia urmează a fi stabilite măsurile reparatorii. La 21 februarie 2007, persoanele îndreptățite au contestat această dispoziție, solicitând instanței, în contradictoriu cu Primăria Municipiului București, prin Primar General, să oblige pârâtul de a le restitui în natură terenul în legătură cu care au formulat notificarea.

Investit în primă instanță, Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin sentința nr. 1342 din 24 octombrie 2007, a respins contestația reținând în esență că, pe de o parte, din conținutul notificării formulată de petenți la 8 noiembrie 2001, rezultă că aceștia au menționat expres că, în cazul când restituirea în natură a terenului nu este posibilă, solicită despăgubiri în sumă de 15.000 dolari SUA (prin dispoziția emisă stabilindu-se că valoarea terenului în limita căreia aceștia sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii este de 20.748 dolari SUA) iar pe de altă parte, din probele administrate rezultă cu certitudine că terenul solicitat este afectat de elemente de sistematizare, respectiv spațiu verde aferent unui bloc de locuințe și teren de joacă, fapt ce impune incidența în cauză a dispozițiilor art. 10 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, republicată.

Soluția a fost menținută de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, care, în esență cu aceeași motivare, prin decizia nr. 277 din 11 aprilie 2008, a respins ca nefondat apelul contestatorilor. În cauză, au declarat recurs în termen legal, contestatorii S.I. și S.A. care, invocând temeiurile prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., susțin în esență că soluția nerestituirii în natură a terenului ce a făcut obiectul notificării este greșită, întrucât imobilul este liber de construcții și rețele edilitare, fiind ocupat doar parțial de un spațiu de joacă pentru copii. Greșită de asemenea, se mai arată, este și trimiterea pe care instanța de apel o face la dispozițiile O.U.G. nr. 114/2007, care nu interzic restituirile terenurilor preluate abuziv, chiar dacă ele au afectațiunea de spații verzi, ci doar schimbarea destinației acestora, aspect total diferit.

Recursul se privește ca nefondat urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed. Potrivit dispozițiilor art. 10.3 din H.G. nr. 250 din 7 martie 2007, pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, înainte de a aprecia asupra posibilității de a restitui în natură terenul solicitat pe calea notificării, entitatea investită are obligația de a identifica cu exactitate imobilul și vecinătățile și totodată de a verifica destinația actuală a acestuia, pentru ca acordarea acestei măsuri reparatorii să nu afecteze existența și utilizarea normală a unor investiții sau amenajări de utilitate publică.

În această sintagmă sunt cuprinse toate acele amenajări destinate a servi nevoilor comunității, inclusiv amenajările de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, spațiile de joacă pentru copii, parcurile și grădinile publice, piețele pietonale etc. În cazul când se constată astfel de situații, restituirea în natură trebuie limitată numai la terenurile libere sau la acele suprafețe care nu sunt cuprinse într-un plan urbanistic general sau zonal, respectiv nu sunt destinate a deservi nevoile comunității. În acest sens sunt și dispozițiile O.U.G. nr. 114/2007, pentru modificarea O.U.G.

nr. 195/2005, privind protecția mediului, la care în mod corect instanța de control judiciar a făcut trimitere, cât și dispozițiile Legii nr. 24 din 15 ianuarie 2007 „privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi din zonele urbane”, care consacră apartenența la domeniul public și instituie măsuri de protecție pentru toate spațiile verzi create în baza unor documentații de urbanism și amenajare a teritoriului, aprobate conform legii. În speță, din actele cauzei rezultă că imobilul ce a făcut obiectul notificării este afectat unor amenajări de utilitate publică, respectiv spațiul verde aferent blocului nr. 1 și teren de joacă pentru copii, expertiza tehnică invocată de recurenți, învederând chiar posibilitatea existenței unor rețele subterane, detectabile doar cu aparatură tehnică de specialitate (a se vedea f. 16 și 91 – dos.

2204/3/2007 al Tribunalului București, secția a III-a civilă). Ca atare, în mod corect au apreciat instanțele asupra oportunității acordării măsurilor reparatorii în echivalent. Așa fiind, recursul urmează a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorii S.I. și S.A. împotriva deciziei nr. 277/A din 11 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2008.