ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2840/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 13 noiembrie 2002, la Tribunalul București, reclamanta A.P.A.P.S. BUCUREȘTI, a chemat în judecată pârâta A.S.A. C.F.R. G. București solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 3.225.000.000 lei, reprezentând penalități de întârziere. Ulterior, reclamanta și-a majorat pretențiile la 2.129.740.500 lei, pentru nerealizarea integrală a investițiilor de protecție a mediului cu scadența la 30 iunie 2001, conform clauzei 8.9.7 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni.

Tribunalul, prin sentința comercială nr. 12004 pronunțată la 3 octombrie 2003, a admis în parte acțiunea, obligând pârâta la plata sumei de 482.245.398 lei penalități, pentru suma neinvestită pentru anul 2001 scadentă la 30 iunie 2001. Pentru a pronunța această sentință, instanța, în raport de probele administrate, a reținut că pârâta a realizat numai parțial investiția asumată prin contract, cu termen la 30 iunie 2001 și anume doar în valoare de 3.650.865.000 lei din suma prevăzută de 10.750.000.000 lei și în sumă de 7.682.786.000 lei până la sfârșitul anului 2001. Cum pârâta, nu a realizat toată investiția, pentru suma nerealizată în cuantum de 1.607.484.660 lei se impune a fi obligată la penalități către reclamantă în procentul de 30 % stabilit prin contract, stabilit în sumă de 482.245.398 lei.

Apelul, prin care reclamanta, solicită schimbarea în parte a sentinței, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii, a fost admis prin decizia nr. 300 din 18 mai 2006, de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, schimbându-se sentința, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată. În susținerea acestei decizii, Curtea a reținut: Prevederile clauzei 8.9.7 din contractul încheiat prevăd obligația pârâtei de a efectua o investiție minimă de 24.560.000.000 lei, privind protecția mediului, pe parcursul unei perioade de 2 ani, începând cu data de 30 iunie 2000. În aceste condiții din suma de 10.750.000.000 lei aferentă primului an cu scadența la 30 iunie 2001, suma necontestată de pârâta-intimată, aceasta nu și-a îndeplinit obligația de investiție pentru suma de 7.009.135.000 lei, în raport cu care aceasta datorează penalitățile de intârziere solicitate prin acțiune în cuantum de 2.129.740.500 lei.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs pârâta, indicând ca temei legal, motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., susținând în esență că, instanța de apel, a apreciat greșit cuantumul investițiilor de mediu cu termen scadent la 30 iunie 2001 și pe cale de consecință diferență nerealizată, în raport de care s-au stabilit penalitățile. Recurenta a mai invocat și faptul că pentru termenul scadent la 30 iunie 2002, investițiile de mediu au fost realizate în întregime, instanța stabilind greșit starea de fapt.

Ulterior introducerii cererii de recurs, recurenta a invocat excepția lucrului judecat în raport de prevederile art. 1201 C. civ., susținând că reclamanta a solicitat obligarea sa la plata penalităților de întârziere pentru anul 2001 și în dosarul nr. 3607/2005 al Tribunalului București, cauza fiind soluționată definitiv, prin decizia comercială nr. 439 din 3 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, în dosarul nr. 24378/3/2005. Potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să se pronunțe mai întâi asupra excepției ridicate. Excepția puterii lucrului judecat este reglementată în art. 166 C. proc. civ. și trebuie judecată în raport de art. 1201 C. civ.

Potrivit acestui text „Este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute de ele și în contra lor în aceeași calitate”. Fundamentul acestei excepții rezidă în necesitatea de a da eficință unei hotărâri irevocabile și de a evita astfel o nouă judecată asupra aceleiași chestiuni litigioase. Este esențial așadar, ca hotărârea judecătorească în raport de care se invocă excepția, să fie irevocabilă, deoarece o astfel de hotărâre emană un act de autoritate publică în cadrul ordinii juridice, care consacră un adevăr ce nu mai poate fi repus în discuție într-un alt litigiu în care se regăsește, identitatea de părți, obiect și cauză.

Din analiza lucrărilor cauzei rezultă că obiectul celor două cereri de chemare în judecată este diferit. Astfel, prin cererea înregistrată la Tribunalul București, secția a VI-a comercială, sub nr. 24378/3/2005, reclamanta A.V.A.S. a chemat în judecată pe pârâta A.A. C.F.R. G., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la efectuarea investițiilor în sumă de 16.877.214.000 neefectuate până la data de 30 iunie 2002. Prin cererea de chemare în judecată, din dosarul cauzei de față, aceeași reclamantă a solicitat aceleiași pârâte obligarea la penalități de întârziere în sumă de 2.129.740.500 lei pentru nerealizarea integrală a investiției scadente la 30 iunie 2001. Rezultă așadar, că obiectul celor două cereri de chemare în judecată este diferit.

Așa fiind, excepția invocată, urmează a fi respinsă ca nefondată, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ. Pe fond recursul, urmează a fi respins pentru următoarele considerente: Invocând nelegalitatea deciziei în raport de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta trebuia să precizeze în ce constă interpretarea greșită a contractului încheiat de părți, care să fi fost aptă de a schimba înțelesul lămurit al acestuia. Or, din motivarea cererii de recurs, rezultă că, recurenta invocă stabilirea greșită de către instanța de apel, a stării de fapt, în legătură cu întinderea investițiilor făcute în raport cu obligațiile investiționale asumate. În atare situație, urmează a se reține că această critică vizează netemeinicia deciziei și nu nelegalitatea acesteia.

Față de caracterul recursului, impus de modul de reglementare prin art. 304 C. proc. civ., motivele de recurs, trebuie să vizeze doar nelegalitatea deciziei, deoarece această cale de atac nu are caracter devolutiv; cercetarea temeiniciei, realizându-se în apel. Față de cele ce preced, în raport de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția puterii lucrului judecat invocată în temeiul art. 1201 C. civ. Respinge recursul declarat de pârâta A.S.A. C.F.R. G. București împotriva deciziei nr. 300 din 18 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2007.