ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2840/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

data de 13 noiembrie 2002, la Tribunalul București, reclamanta A.P.A.P.S. BUCUREȘTI,

a chemat în judecată pârâta A.S.A. C.F.R. G. București solicitând ca prin

hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 3.225.000.000 lei,

reprezentând penalități de întârziere.

Ulterior, reclamanta și-a

majorat pretențiile la 2.129.740.500 lei, pentru nerealizarea integrală a investițiilor

de protecție a mediului cu scadența la 30 iunie 2001, conform clauzei 8.9.7 din

contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni.

Tribunalul, prin sentința

comercială nr. 12004 pronunțată la 3 octombrie 2003, a admis în parte acțiunea,

obligând pârâta la plata sumei de 482.245.398 lei penalități, pentru suma

neinvestită pentru anul 2001 scadentă la 30 iunie 2001.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța, în raport de probele administrate, a reținut că pârâta a

realizat numai parțial investiția asumată prin contract, cu termen la 30 iunie

2001 și anume doar în valoare de 3.650.865.000 lei din suma prevăzută de

10.750.000.000 lei și în sumă de 7.682.786.000 lei până la sfârșitul anului

2001.

Cum pârâta, nu a realizat

toată investiția, pentru suma nerealizată în cuantum de 1.607.484.660 lei se

impune a fi obligată la penalități către reclamantă în procentul de 30 %

stabilit prin contract, stabilit în sumă de 482.245.398 lei.

Apelul, prin care

reclamanta, solicită schimbarea în parte a sentinței, în sensul admiterii în

totalitate a acțiunii, a fost admis prin decizia nr. 300 din 18 mai 2006, de

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, schimbându-se sentința, în

sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.

În susținerea acestei

decizii, Curtea a reținut:

Prevederile clauzei 8.9.7

din contractul încheiat prevăd obligația pârâtei de a efectua o investiție

minimă de 24.560.000.000 lei, privind protecția mediului, pe parcursul unei

perioade de 2 ani, începând cu data de 30 iunie 2000.

În aceste condiții din suma

de 10.750.000.000 lei aferentă primului an cu scadența la 30 iunie 2001, suma

necontestată de pârâta-intimată, aceasta nu și-a îndeplinit obligația de

investiție pentru suma de 7.009.135.000 lei, în raport cu care aceasta

datorează penalitățile de intârziere solicitate prin acțiune în cuantum de

2.129.740.500 lei.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal a declarat recurs pârâta, indicând ca temei legal, motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., susținând în esență că,

instanța de apel, a apreciat greșit cuantumul investițiilor de mediu cu termen

scadent la 30 iunie 2001 și pe cale de consecință diferență nerealizată, în

raport de care s-au stabilit penalitățile.

Recurenta a mai invocat și

faptul că pentru termenul scadent la 30 iunie 2002, investițiile de mediu au

fost realizate în întregime, instanța stabilind greșit starea de fapt.

Ulterior introducerii

cererii de recurs, recurenta a invocat excepția lucrului judecat în raport de

prevederile art. 1201 C. civ., susținând că reclamanta a solicitat obligarea sa

la plata penalităților de întârziere pentru anul 2001 și în dosarul nr. 3607/2005

al Tribunalului București, cauza fiind soluționată definitiv, prin decizia

comercială nr. 439 din 3 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a V-a comercială, în dosarul nr. 24378/3/2005.

Potrivit art. 137 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte urmează să se pronunțe mai întâi asupra excepției

ridicate.

Excepția puterii lucrului

judecat este reglementată în art. 166 C. proc. civ. și trebuie judecată în

raport de art. 1201 C. civ.

Potrivit acestui text „Este

lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este

întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute de ele și în

contra lor în aceeași calitate”.

Fundamentul acestei excepții

rezidă în necesitatea de a da eficință unei hotărâri irevocabile și de a evita

astfel o nouă judecată asupra aceleiași chestiuni litigioase.

Este esențial așadar, ca

hotărârea judecătorească în raport de care se invocă excepția, să fie irevocabilă,

deoarece o astfel de hotărâre emană un act de autoritate publică în cadrul

ordinii juridice, care consacră un adevăr ce nu mai poate fi repus în discuție

într-un alt litigiu în care se regăsește, identitatea de părți, obiect și

cauză.

Din analiza lucrărilor

cauzei rezultă că obiectul celor două cereri de chemare în judecată este

diferit.

Astfel, prin cererea

înregistrată la Tribunalul București, secția a VI-a comercială, sub nr. 24378/3/2005,

reclamanta A.V.A.S. a chemat în judecată pe pârâta A.A. C.F.R. G., solicitând

ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la efectuarea investițiilor

în sumă de 16.877.214.000 neefectuate până la data de 30 iunie 2002.

Prin cererea de chemare în

judecată, din dosarul cauzei de față, aceeași reclamantă a solicitat aceleiași

pârâte obligarea la penalități de întârziere în sumă de 2.129.740.500 lei

pentru nerealizarea integrală a investiției scadente la 30 iunie 2001.

Rezultă așadar, că obiectul

celor două cereri de chemare în judecată este diferit.

Așa fiind, excepția

invocată, urmează a fi respinsă ca nefondată, nefiind întrunite condițiile

prevăzute de art. 1201 C. civ.

Pe fond recursul, urmează a

fi respins pentru următoarele considerente:

Invocând nelegalitatea

deciziei în raport de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta trebuia să

precizeze în ce constă interpretarea greșită a contractului încheiat de părți,

care să fi fost aptă de a schimba înțelesul lămurit al acestuia.

Or, din motivarea cererii de

recurs, rezultă că, recurenta invocă stabilirea greșită de către instanța de

apel, a stării de fapt, în legătură cu întinderea investițiilor făcute în

raport cu obligațiile investiționale asumate.

În atare situație, urmează a

se reține că această critică vizează netemeinicia deciziei și nu nelegalitatea

acesteia.

Față de caracterul

recursului, impus de modul de reglementare prin art. 304 C. proc. civ.,

motivele de recurs, trebuie să vizeze doar nelegalitatea deciziei, deoarece

această cale de atac nu are caracter devolutiv; cercetarea temeiniciei,

realizându-se în apel.

Față de cele ce preced, în

raport de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția puterii

lucrului judecat invocată în temeiul art. 1201 C. civ.

Respinge recursul declarat

de pârâta A.S.A. C.F.R. G. București împotriva deciziei nr. 300 din 18 mai 2006

a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 septembrie 2007.