ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 602/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 602/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de
față:
Din examinarea
lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 1 noiembrie
2004, reclamanta
A.V.A.S. București a chemat în
judecată pe pârâtul C.V. pentru ca prin hotărârea
ce se va
pronunța
să se dispună obligarea acestuia la efectuarea investiției de
mediu în valoare de 50.070 dolari S.U.A. în
societatea privatizată SC M. SA Bistrița, cu termen scadent la 21 decembrie
2001,
potrivit contractului D.B.N. nr. 25
din 21 decembrie 1999, sub
sancțiunea plății de daune cominatorii de 1.000.000
lei pentru
fiecare zi de întârziere; precum
și obligarea pârâtului la plata sumei
de
102,84 dolari S.U.A. penalități de întârziere calculate potrivit clauzei 8.10
alin. 8 din contract pentru nerealizarea în termen
a investiției de
mediu.
Prin sentința civilă nr.
334 din 28 octombrie 2005, Tribunalul
Bistrița a respins acțiunea reclamantei ca
neîntemeiată.
Curtea de Apel Cluj,
prin decizia civilă nr. 107 din 14 iunie
2006, a admis apelul reclamantei, a schimbat, în
parte, sentința civilă
de mai sus, în sensul că, a admis în parte acțiunea
reclamantei și a
obligat pe pârât la efectuarea investiției de mediu nerealizate având
ca titular SC M. SA
Bistrița în valoare de 4605 dolari S.U.A., precum și
la plata sumei de 12,28 dolari S.U.A. daune interese,
cu cheltuieli de
judecată, respingând
capătul de cerere privind daunele cominatorii.
Prin decizia civilă nr.
4163 din 14 decembrie 2006, Înalta Curte
de Casație și Justiție, secția comercială, a admis recursul
reclamantei, a casat decizia civilă de mai sus și
a trimis cauza spre
rejudecarea
apelului, întrucât nu rezultă cu claritate la ce dată s-a
judecat
pricina.
După casare, prin decizia civilă nr. 81 din 3
aprilie 2007,
Curtea de Apel Cluj a admis
apelul reclamantei, a schimbat în parte
hotărârea instanței de fond, în sensul că, a admis în parte acțiunea
reclamantei și a obligat pe pârât la efectuarea
investiției de mediu
nerealizate,
având ca titular SC M. SA Bistrița în valoare de
4605 dolari S.U.A., precum și la plata sumei de 12,28 dolari S.U.A.
daune interese,
cu 1400 Ron
cheltuieli de judecată, respingând capătul de cerere
privind plata daunelor
cominatorii.
Împotriva acestei din
urmă hotărâri judecătorești, reclamanta A.V.A.S. București a declarat recurs,
invocând dispozițiile art. 304
pct.
9 C. proc. civ. și a solicitat, în esență, admiterea acțiunii sale în
totalitate, așa cum a fost formulată și pentru
obligarea pârâtului la realizarea investiției în sumă de 50.070 dolari S.U.A.
cum s-a cerut, cu respectarea
dispozițiilor O.G. nr. 25/2002 precum
și
la obligarea la plata daunelor cominatorii pretinse.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor
arăta în continuare.
Din examinarea actelor
și probatoriilor aflate la dosarul cauzei,
precum și a concluziilor
expertizei contabile pe care instanța și-a
întemeiat soluția în raport de
susținerile pe care reclamanta le face
prin recursul de față, se constată că nu sunt
întrunite condițiile art.
304 pct.
9 C. proc. civ., pentru a se putea solicita modificarea hotărârii ce se atacă:
În speță, avându-se în
vedere constatările efectuate de Garda
de Mediu, prin expertiza contabilă efectuată în
fața instanței de apel,
s-a
reținut corect că pârâtul nu a efectuat în totalitate lucrările aferente
investiții de mediu la care s-a angajat prin contract, în
calitate de acționar majoritar, valoarea
investițiilor nerealizate fiind
în
sumă de 4605,08 dolari S.U.A. reținută în sarcina acestuia în mod
corespunzător.
În ceea ce privește
documentele de confirmare a investițiilor
realizate de pârât, instanța de apel a făcut o
corectă aplicațiune a O.G. nr. 25/2002 și a Normelor de aplicare a acesteia
prin H.G. nr.
489/2003, care nu erau în
vigoare la data contractului și a terminării investiției și care nu puteau
produce efecte juridice retroactiv.
Pe de altă parte,
corect instanța de apel a respins pretențiile reclamantei pentru daunele
cominatorii cerute, întrucât, având în
vedere că obligația de a face, respectiv de a
executa investiția de
mediu în totalitate se află potrivit contractului, în sarcina
pârâtului,
(
acestea nu pot fi pretinse în raport de
dispozițiile art. 580 C. proc. civ.
, care
reglementează plata unor amenzi civile pentru
neîndeplinirea obligației,
ceea ce nu s-a solicitat.
În consecință, recursul
reclamantei se privește ca nefondat și
va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de
reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei civile nr. 81/2007 din
aprilie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială,
de
contencios-administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 19 februarie 2008.