ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1336/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1336/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Dolj, secția comercială
și de contencios administrativ, prin sentința nr. 232 din 4 mai 2005, a respins
acțiunea formulată de reclamanta A.P.A.P.S. București, devenită A.V.A.S. cu
sediul social în București, împotriva pârâtului B.G. domiciliat în municipiul
Craiova, județul Dolj, având ca obiect obligarea acestuia la plata sumei de
10.294 dolari S.U.A. reprezentând penalități de întârziere calculate conform
contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. M.H. 12 din 30 martie 2000, la
efectuarea investiției de mediu în valoare de 25.735 dolari S.U.A. sub
sancțiunea unor daune-cominatorii de 1.000.000 lei/zi până la îndeplinirea
obligației.
S-a reținut, în principal,
că pârâtul și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate, așa cum reiese din
actele justificative, cu precădere din adresa nr. 2267 din 26 aprilie 2005 a A.P.M. Mehedinți, care atestă, în urma verificării în teren, faptul că obligațiile de mediu
prevăzute în A.M.P. nr. 11 din 30 august 1999, au fost realizate.
Curtea de Apel Craiova,
secția comercială, prin decizia nr. 264 din 27 septembrie 2005, a respins
apelul reclamantei A.V.A.S. București împotriva sentinței nr. 232 din 4 mai
2005 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ,
în dosarul nr. 6864/COM/2003, cu motivarea că pârâtul și-a îndeplinit
obligațiile contractuale, împrejurare care rezultă din Autorizația de mediu nr.
118 din 14 septembrie 2001 emisă de Inspectoratul pentru P.M. Drobeta Turnu
Severin, dar și din Raportul nr. 2924 din 19 decembrie 2001 întocmit de
Consiliul de Administrație al SC I.L. SA Mehedinți, însoțit de Raportul
Comisiei de Cenzori care confirmă efectuarea investițiilor în cuantum superior
celui prevăzut în contract.
Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 710 din 15 februarie 2007, a
admis recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr.
264 din 27 septembrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, pe care
a casat-o și a trimis cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe,
recomandând cu prilejul rejudecării administrarea probelor necesare unei juste
soluționări, pentru cercetarea reală și profundă a raportului juridic dedus
judecății, inclusiv o expertiză tehnică de specialitate, pentru a se stabili
dacă obligațiile contractuale au fost sau nu executate în termenele și
condițiile stabilite prin convenția părților.
Curtea de Apel Craiova,
secția comercială, rejudecând apelul prin decizia nr. 237 din 18 octombrie 2007,
a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta A.V.A.S. București
împotriva sentinței nr. 232 din 4 mai 2005 pronunțată de Tribunalul Dolj,
secția comercială și de contencios administrativ.
În fundamentarea acestei
soluții s-a apreciat că, din înscrisurile depuse de către intimatul pârât, acesta
s-a conformat programului prevăzut în avizele de mediu pentru privatizare nr. 11
din 30 august 1999, prin eliberarea autorizației de mediu nr. 118 din 14
septembrie 2001 pentru funcționarea SC I.L. SA, precum și prin emiterea adresei
nr. 2262 din 26 aprilie 2005 de către I.P. Mediului Drobeta Turnu Severin.
A fost îndeplinită și
obligația referitoare la înaintarea către vânzător a raportului certificat de
către cenzorii societății privind stadiul realizării investițiilor, împreună cu
documentele justificative.
Din expertiza întocmită în
rejudecarea apelului a rezultat și îndeplinirea condițiilor referitoare la
valoarea lucrărilor de conformare cu cerințele legislației de mediu și a celor
referitoare la suportarea investițiilor de către cumpărător.
Împotriva deciziei nr. 237
din 18 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială,
a promovat recurs reclamanta A.V.A.S. București, care în temeiul art. 304 pct. 9
C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului și modificarea în totalitate a
deciziei atacate, în sensul admiterii apelului, schimbării în totalitate a
sentinței nr. 232 din 4 mai 2005 a instanței de fond, cu consecința admiterii
cererii de chemare în judecată formulată de A.V.A.S. și obligarea intimatului
la efectuarea investițiilor în cuantum de 25.735 dolari S.U.A. precum și la
plata sumei de 10.294 dolari S.U.A. reprezentând penalități calculate ca urmare
a neefectuării investițiilor sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 100
Ron/zi de întârziere de la data pronunțării prezentei hotărâri până la data
efectuării investițiilor.
În dezvoltarea motivelor de
recurs s-a evocat, că fără nici un dubiu, contractul de vânzare-cumpărare
acțiuni în cauză se află în perioada de derulare și pe cale de consecință îi
sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 25/2002 și ale H.G. nr. 489/2003, iar din
raportul de expertiză efectuat nu rezultă în mod clar dacă investițiile au fost
realizate pentru obiectivele prevăzute prin contract și în cuantumul stabilit
prin anexa nr. 6 la contract.
Intimatul pârât B.G. a depus
întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând
materialul probator administrat în cauză, în raport de toate criticile aduse în
cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge, ca
nefondat, recursul reclamantei A.V.A.S. București, pentru următoarele
considerente.
Prin contractul de
vânzare-cumpărare de acțiuni M.H. nr. 12 din 30 martie 2000 încheiat între F.P.S.
București, în calitatea de vânzător și G.B. în calitatea de cumpărător, s-au
transmis libere de orice sarcini un număr de 89.036 de acțiuni, cu o valoare
nominală de 25.000 lei fiecare, în sumă totală de 2.225.900 mii lei,
reprezentând la data privatizării 57,99 % din capitalul social subscris al SC I.L.
SA Drobeta Turnu Severin.
Conform clauzei 8.9.7 din
capitolul 8 intitulat „Obligațiile și garanțiile cumpărătorului”, cumpărătorul
s-a obligat să efectueze în societate, pe o perioadă de 1 an, începând cu data
de 14 iulie 2000, o investiție pentru realizarea măsurilor cuprinse în
programul pentru conformare, în sumă de 25.735 dolari S.U.A., reprezentând 500
mii lei la cursul de 19.429 lei comunicat de B.N.R., la data de 30 martie 2000,
în concordanță cu anexa nr. 6.
De asemenea, cumpărătorul
s-a obligat, ca în cazul neefectuării investițiilor prevăzute în anexa nr. 6 să
plătească vânzătorului o penalitate egală cu 40 % din suma rămasă neinvestită
la sfârșitul fiecărui an și cumulat. Pentru urmărirea și verificarea obligațiilor
contractuale cumpărătorul s-a angajat să transmită anual vânzătorului, nu mai
târziu de data de 31 aprilie 2001, un raport vizat de cenzorii societății care
să ateste valoarea investițiilor pentru protecția mediului.
Bine argumentat și amplu
documentat, instanța de apel, rejudecând cauza, a constatat că în speță nu sunt
aplicabile reglementările cuprinse în O.G. nr. 25/2002 privind unele măsuri de
urmărire a executării obligațiilor asumate prin contractele de privatizare a
societăților comerciale și nici în Normele Metodologice de aplicare a acestei
ordonanțe, aprobate prin H.G. nr. 489/2003, cu motivarea că aceste acte
normative au intrat în vigoare după încheierea contractului de
vânzare-cumpărare de acțiuni descris anterior și chiar după termenul prevăzut
de părți pentru îndeplinirea de către cumpărător a obligației de a realiza
măsurile prevăzute în programul de conformare cu cerințele legislației de
mediu. Astfel, contractul părților a fost încheiat la data de 30 martie 2000,
obligația cumpărătorului de a efectua investiția pentru realizarea măsurilor
cuprinse în programul pentru conformare, pe o perioadă de un an, a început cu
data de 14 iulie 2000, iar actele normative invocate de recurenta reclamantă
sunt O.G. nr. 25/2002 și H.G. nr. 489/2003, ulterioare cadrului contractual.
În faza procesuală a
rejudecării apelului, la termenul din 14 iunie 2007, a fost dispusă efectuarea unei expertize în specialitatea contabilitate, având ca obiective
verificarea executării și a surselor cu care au fost efectuate lucrările de
investiții din litigiu, verificarea termenului în care au fost realizate și a
îndeplinirii cerințelor referitoare la valoarea investiției conform anexei nr. 6
a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. M.H. 12 din 30 martie 2000
precum și înregistrarea acestor investiții în contabilitatea SC I.L. SA
Mehedinți, iar în măsura în care au fost încălcate cerințele art. 8.7 și art. 8.9
din contractul de acțiuni, respectiv al anexei nr. 6, calculul penalităților de
40 % din suma rămasă neinvestită la sfârșitul fiecărui an și a penalităților
cumulate.
În condițiile dispozițiilor art.
315 alin. (1) C. proc. civ., a fost dată eficiență deciziei nr. 710 din 15
februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, fiind
administrate probele necesare unei juste stabiliri a situației de fapt și de
drept, a unei cercetării reale și profunde a raportului juridic dintre părți.
Raportul de expertiză
contabilă întocmit de expert contabil G.L.L. a răspuns cu rigurozitate
obiectivelor stabilite de instanță, oferind concluzii clare și detaliate, în
sensul că lucrările de investiții în litigiu, la care cumpărătorul s-a obligat
contractual au fost executate într-un volum de 1.103.390 mii lei Rol, iar
sursele au fost în principal din profitul realizat de unitate. Mai mult,
volumul lucrărilor de investiții executate conform anexei nr. 6 la contract, în
sumă de 1.103.390 mii lei Rol a fost înregistrat în totalitate în evidența
contabilă a SC I.L. SA Drobeta Turnu Severin și au fost finalizate până la data
de 30 noiembrie 2001, respectându-se astfel termenul prevăzut. Totodată
expertiza a evidențiat că pârâtul a îndeplinit și cerința privind transmiterea
către vânzător a raportului privind executarea lucrărilor așa cum s-a stipulat
la art. 8.10 alin. 9 din contractul părților.
De remarcat este și
împrejurarea, că deși nu a participat la nici un termen la soluționarea cauzei
în apel, reclamantei A.V.A.S. i-a fost comunicat raportul de expertiză
contabilă, la care nu a formulat nici o obiecțiune.
Pentru aceste rațiuni,
urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S.
București împotriva deciziei nr. 237 din 18 octombrie 2007 pronunțată de Curtea
de Apel Craiova, secția comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință
prevăzută de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 237 din 18 octombrie
2007, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința
publică, astăzi 3 aprilie 2008.