ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1336/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 232 din 4 mai 2005, a respins acțiunea formulată de reclamanta A.P.A.P.S. București, devenită A.V.A.S. cu sediul social în București, împotriva pârâtului B.G. domiciliat în municipiul Craiova, județul Dolj, având ca obiect obligarea acestuia la plata sumei de 10.294 dolari S.U.A. reprezentând penalități de întârziere calculate conform contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. M.H. 12 din 30 martie 2000, la efectuarea investiției de mediu în valoare de 25.735 dolari S.U.A. sub sancțiunea unor daune-cominatorii de 1.000.000 lei/zi până la îndeplinirea obligației.

S-a reținut, în principal, că pârâtul și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate, așa cum reiese din actele justificative, cu precădere din adresa nr. 2267 din 26 aprilie 2005 a A.P.M. Mehedinți, care atestă, în urma verificării în teren, faptul că obligațiile de mediu prevăzute în A.M.P. nr. 11 din 30 august 1999, au fost realizate. Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 264 din 27 septembrie 2005, a respins apelul reclamantei A.V.A.S. București împotriva sentinței nr. 232 din 4 mai 2005 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr. 6864/COM/2003, cu motivarea că pârâtul și-a îndeplinit obligațiile contractuale, împrejurare care rezultă din Autorizația de mediu nr. 118 din 14 septembrie 2001 emisă de Inspectoratul pentru P.M.

Drobeta Turnu Severin, dar și din Raportul nr. 2924 din 19 decembrie 2001 întocmit de Consiliul de Administrație al SC I.L. SA Mehedinți, însoțit de Raportul Comisiei de Cenzori care confirmă efectuarea investițiilor în cuantum superior celui prevăzut în contract. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 710 din 15 februarie 2007, a admis recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 264 din 27 septembrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe, recomandând cu prilejul rejudecării administrarea probelor necesare unei juste soluționări, pentru cercetarea reală și profundă a raportului juridic dedus judecății, inclusiv o expertiză tehnică de specialitate, pentru a se stabili dacă obligațiile contractuale au fost sau nu executate în termenele și condițiile stabilite prin convenția părților.

Curtea de Apel Craiova, secția comercială, rejudecând apelul prin decizia nr. 237 din 18 octombrie 2007, a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva sentinței nr. 232 din 4 mai 2005 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ. În fundamentarea acestei soluții s-a apreciat că, din înscrisurile depuse de către intimatul pârât, acesta s-a conformat programului prevăzut în avizele de mediu pentru privatizare nr. 11 din 30 august 1999, prin eliberarea autorizației de mediu nr. 118 din 14 septembrie 2001 pentru funcționarea SC I.L. SA, precum și prin emiterea adresei nr. 2262 din 26 aprilie 2005 de către I.P. Mediului Drobeta Turnu Severin.

A fost îndeplinită și obligația referitoare la înaintarea către vânzător a raportului certificat de către cenzorii societății privind stadiul realizării investițiilor, împreună cu documentele justificative. Din expertiza întocmită în rejudecarea apelului a rezultat și îndeplinirea condițiilor referitoare la valoarea lucrărilor de conformare cu cerințele legislației de mediu și a celor referitoare la suportarea investițiilor de către cumpărător. Împotriva deciziei nr. 237 din 18 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a promovat recurs reclamanta A.V.A.S. București, care în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului și modificarea în totalitate a deciziei atacate, în sensul admiterii apelului, schimbării în totalitate a sentinței nr. 232 din 4 mai 2005 a instanței de fond, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată formulată de A.V.A.S.

și obligarea intimatului la efectuarea investițiilor în cuantum de 25.735 dolari S.U.A. precum și la plata sumei de 10.294 dolari S.U.A. reprezentând penalități calculate ca urmare a neefectuării investițiilor sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 100 Ron/zi de întârziere de la data pronunțării prezentei hotărâri până la data efectuării investițiilor. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat, că fără nici un dubiu, contractul de vânzare-cumpărare acțiuni în cauză se află în perioada de derulare și pe cale de consecință îi sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 25/2002 și ale H.G. nr. 489/2003, iar din raportul de expertiză efectuat nu rezultă în mod clar dacă investițiile au fost realizate pentru obiectivele prevăzute prin contract și în cuantumul stabilit prin anexa nr. 6 la contract.

Intimatul pârât B.G. a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de toate criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge, ca nefondat, recursul reclamantei A.V.A.S. București, pentru următoarele considerente. Prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni M.H. nr. 12 din 30 martie 2000 încheiat între F.P.S. București, în calitatea de vânzător și G.B. în calitatea de cumpărător, s-au transmis libere de orice sarcini un număr de 89.036 de acțiuni, cu o valoare nominală de 25.000 lei fiecare, în sumă totală de 2.225.900 mii lei, reprezentând la data privatizării 57,99 % din capitalul social subscris al SC I.L.

SA Drobeta Turnu Severin. Conform clauzei 8.9.7 din capitolul 8 intitulat „Obligațiile și garanțiile cumpărătorului”, cumpărătorul s-a obligat să efectueze în societate, pe o perioadă de 1 an, începând cu data de 14 iulie 2000, o investiție pentru realizarea măsurilor cuprinse în programul pentru conformare, în sumă de 25.735 dolari S.U.A., reprezentând 500 mii lei la cursul de 19.429 lei comunicat de B.N.R., la data de 30 martie 2000, în concordanță cu anexa nr. 6. De asemenea, cumpărătorul s-a obligat, ca în cazul neefectuării investițiilor prevăzute în anexa nr. 6 să plătească vânzătorului o penalitate egală cu 40 % din suma rămasă neinvestită la sfârșitul fiecărui an și cumulat. Pentru urmărirea și verificarea obligațiilor contractuale cumpărătorul s-a angajat să transmită anual vânzătorului, nu mai târziu de data de 31 aprilie 2001, un raport vizat de cenzorii societății care să ateste valoarea investițiilor pentru protecția mediului.

Bine argumentat și amplu documentat, instanța de apel, rejudecând cauza, a constatat că în speță nu sunt aplicabile reglementările cuprinse în O.G. nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligațiilor asumate prin contractele de privatizare a societăților comerciale și nici în Normele Metodologice de aplicare a acestei ordonanțe, aprobate prin H.G. nr. 489/2003, cu motivarea că aceste acte normative au intrat în vigoare după încheierea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni descris anterior și chiar după termenul prevăzut de părți pentru îndeplinirea de către cumpărător a obligației de a realiza măsurile prevăzute în programul de conformare cu cerințele legislației de mediu.

Astfel, contractul părților a fost încheiat la data de 30 martie 2000, obligația cumpărătorului de a efectua investiția pentru realizarea măsurilor cuprinse în programul pentru conformare, pe o perioadă de un an, a început cu data de 14 iulie 2000, iar actele normative invocate de recurenta reclamantă sunt O.G. nr. 25/2002 și H.G. nr. 489/2003, ulterioare cadrului contractual. În faza procesuală a rejudecării apelului, la termenul din 14 iunie 2007, a fost dispusă efectuarea unei expertize în specialitatea contabilitate, având ca obiective verificarea executării și a surselor cu care au fost efectuate lucrările de investiții din litigiu, verificarea termenului în care au fost realizate și a îndeplinirii cerințelor referitoare la valoarea investiției conform anexei nr. 6 a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. M.H.

12 din 30 martie 2000 precum și înregistrarea acestor investiții în contabilitatea SC I.L. SA Mehedinți, iar în măsura în care au fost încălcate cerințele art. 8.7 și art. 8.9 din contractul de acțiuni, respectiv al anexei nr. 6, calculul penalităților de 40 % din suma rămasă neinvestită la sfârșitul fiecărui an și a penalităților cumulate. În condițiile dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., a fost dată eficiență deciziei nr. 710 din 15 februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, fiind administrate probele necesare unei juste stabiliri a situației de fapt și de drept, a unei cercetării reale și profunde a raportului juridic dintre părți. Raportul de expertiză contabilă întocmit de expert contabil G.L.L.

a răspuns cu rigurozitate obiectivelor stabilite de instanță, oferind concluzii clare și detaliate, în sensul că lucrările de investiții în litigiu, la care cumpărătorul s-a obligat contractual au fost executate într-un volum de 1.103.390 mii lei Rol, iar sursele au fost în principal din profitul realizat de unitate. Mai mult, volumul lucrărilor de investiții executate conform anexei nr. 6 la contract, în sumă de 1.103.390 mii lei Rol a fost înregistrat în totalitate în evidența contabilă a SC I.L. SA Drobeta Turnu Severin și au fost finalizate până la data de 30 noiembrie 2001, respectându-se astfel termenul prevăzut. Totodată expertiza a evidențiat că pârâtul a îndeplinit și cerința privind transmiterea către vânzător a raportului privind executarea lucrărilor așa cum s-a stipulat la art. 8.10 alin. 9 din contractul părților.

De remarcat este și împrejurarea, că deși nu a participat la nici un termen la soluționarea cauzei în apel, reclamantei A.V.A.S. i-a fost comunicat raportul de expertiză contabilă, la care nu a formulat nici o obiecțiune. Pentru aceste rațiuni, urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 237 din 18 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință prevăzută de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 237 din 18 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 3 aprilie 2008.