ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3164/2004

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 6 iulie 2002, reclamanta A.P.A.P.S. (în prezent A.V.A.S.) București, a

chemat în judecată pe pârâta SC G.C. SRL Craiova, solicitând instanței ca prin

hotărârea pe care o va pronunțata s-o oblige să-i plătească suma de

2.000.000.000 lei cu titlu de penalități, calculate potrivit art. 8.10 alin.

(8) din contractul de vânzare – cumpărare de acțiuni nr. M.H. 22 din 26

noiembrie 1999.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că a vândut pârâtei, în baza contractului amintit, 15,57%

din acțiunile corespunzătoare capitalului social pe care îl deținea la SC D. SA

și că, la cumpărarea pachetului de acțiuni, pârâta s-a obligat, potrivit

clauzei înscrisă la art. 8.10.7 din contract, ca în decurs de un an de la 15

februarie 2000, să efectueze la SC D. SA o investiție, în valoare de

2.000.000.000 lei, obligație neîndeplinită, până la finele trimestrului

IV-2000, așa cum s-a stabilit prin avizul de mediu pentru privatizare nr. 30

din 26 octombrie 1999.

Prin sentința nr. 5342 din

16 decembrie 2003, Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ,

a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta A.P.A.P.S. București

împotriva pârâtei SC G.C. SRL Craiova.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond, a reținut, că probele de la dosar, cu referire specială la

raportul de expertiză tehnică, confirmă că pârâta și-a onorat integral și la

termen, obligațiile asumate prin contractul de vânzare – cumpărare de acțiuni

că, în aceste circumstanțe, nu poate fi angajată răspunderea acesteia prin

plata penalităților prevăzute la art. 8.10.8 din contractul menționat.

Apelul declarat de

reclamanta A.P.A.P.S. București împotriva susmenționatei sentințe, a fost

respins ca tardiv introdus prin decizia nr. 50 din 2 februarie 2004, pronunțată

de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, cu motivarea că sentința atacată

a fost comunicată reclamantei la 30 octombrie 2003 și că aceasta nu a expediat

apelul în termenul de 15 zile prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri a declarat recurs reclamanta A.V.A.S. (fostă A.P.A.P.S. București)

învederând ca motive de casare dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se susține că, în mod greșit

și cu încălcarea dispozițiilor art. 129 C. proc. civ., care consacră rolul

activ al judecătorului, instanța de apel a respins apelul său ca tardiv

introdus, deoarece ținând cont de faptul că sentința instanței de fond i-a fost

comunicată la data de 31 octombrie 2003, dată de la care începe să curgă

termenul de 15 zile, conform art. 284 C. proc. civ., apelul a fost introdus cu

respectarea acestui termen, dacă se are în vedere că termenul a expirat într-o

zi nelucrătoare (sâmbătă 15 noiembrie 2003), când activitatea instanței era

suspendată. Ca atare, conform art. 101, termenul, care se calculează pe zile

libere, (art. 100 C. proc. civ.) s-a prelungit până la sfârșitul primei zile de

lucru următoare, respectiv a zilei de luni 17 noiembrie 2003.

Cum din dovezile existente

la dosar rezultă că plicul care conținea adresa nr. DJ/12924 din 14 noiembrie

2003 (prin care a fost declarat apelul împotriva sentinței instanței de fond) a

fost depus la poștă, în prima zi lucrătoare celei care a expirat termenul,

respectiv, 17 noiembrie 2003, conform ștampilei aplicată pe aceasta, înseamnă

că apelul, a fost declarat, cu respectarea termenului legal de 15 zile, și ca

urmare în mod greșit instanța de apel a respins apelul declarat împotriva

sentinței primei instanțe ca tardiv formulat.

În consecință, reclamanta

solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei

spre rejudecarea apelului la aceeași instanță de apel.

Recursul declarat în cauză

este fondat.

Din examinarea actelor de la

dosar rezultă, că reclamantei A.P.A.P.S. (A.V.A.S.) București i-a fost

comunicată sentința instanței de fond nr. 5342 din 16 septembrie 2003, la data

de 31 octombrie 2003.

Potrivit art. 101 C. proc.

civ. „termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua

când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul”.

Ținând seama de aceste

dispoziții legale, înseamnă că termenul de exercitare a căii de atac a apelului

a început să curgă de la data de 1 noiembrie 2003 și a expirat duminică 16

noiembrie 2003 adică într-o zi nelucrătoare, astfel că, în conformitate cu

prevederile art. 101 C. proc. civ., termenul de declarare a apelului s-a

prelungit până la sfârșitul primei zile de lucru următoare, respectiv până luni

17 noiembrie 2003.

Ori, cum din dovezile de la

dosar rezultă că apelul declarat de reclamantă a fost depus la poștă la data de

17 noiembrie 2003, că apelul reclamantei a fost introdus cu respectarea termenului

de 15 zile, prevăzut de art. 284 din același cod și că, în mod greșit instanța

de apel a dispus respingerea acestuia ca tardiv în loc să procedeze la

soluționarea pricinii pe fond.

Așa fiind, urmează a se

admite recursul reclamantei, a se casa decizia atacată, și a se trimite cauza

spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta A.V.A.S., succesoare a A.P.A.P.S. București, împotriva deciziei nr. 50

din 2 februarie 2004, a Curții de Apel Craiova, secția comercială.

Casează decizia atacată și

trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 30 septembrie 2004.