ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3164/2004

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 6 iulie 2002, reclamanta A.P.A.P.S. (în prezent A.V.A.S.) București, a chemat în judecată pe pârâta SC G.C. SRL Craiova, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunțata s-o oblige să-i plătească suma de 2.000.000.000 lei cu titlu de penalități, calculate potrivit art. 8.10 alin. (8) din contractul de vânzare – cumpărare de acțiuni nr. M.H.

22 din 26 noiembrie 1999. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a vândut pârâtei, în baza contractului amintit, 15,57% din acțiunile corespunzătoare capitalului social pe care îl deținea la SC D. SA și că, la cumpărarea pachetului de acțiuni, pârâta s-a obligat, potrivit clauzei înscrisă la art. 8.10.7 din contract, ca în decurs de un an de la 15 februarie 2000, să efectueze la SC D. SA o investiție, în valoare de 2.000.000.000 lei, obligație neîndeplinită, până la finele trimestrului IV-2000, așa cum s-a stabilit prin avizul de mediu pentru privatizare nr. 30 din 26 octombrie 1999. Prin sentința nr. 5342 din 16 decembrie 2003, Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta A.P.A.P.S.

București împotriva pârâtei SC G.C. SRL Craiova. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, a reținut, că probele de la dosar, cu referire specială la raportul de expertiză tehnică, confirmă că pârâta și-a onorat integral și la termen, obligațiile asumate prin contractul de vânzare – cumpărare de acțiuni că, în aceste circumstanțe, nu poate fi angajată răspunderea acesteia prin plata penalităților prevăzute la art. 8.10.8 din contractul menționat. Apelul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. București împotriva susmenționatei sentințe, a fost respins ca tardiv introdus prin decizia nr. 50 din 2 februarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, cu motivarea că sentința atacată a fost comunicată reclamantei la 30 octombrie 2003 și că aceasta nu a expediat apelul în termenul de 15 zile prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc.

civ. Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamanta A.V.A.S. (fostă A.P.A.P.S. București) învederând ca motive de casare dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se susține că, în mod greșit și cu încălcarea dispozițiilor art. 129 C. proc. civ., care consacră rolul activ al judecătorului, instanța de apel a respins apelul său ca tardiv introdus, deoarece ținând cont de faptul că sentința instanței de fond i-a fost comunicată la data de 31 octombrie 2003, dată de la care începe să curgă termenul de 15 zile, conform art. 284 C. proc. civ., apelul a fost introdus cu respectarea acestui termen, dacă se are în vedere că termenul a expirat într-o zi nelucrătoare (sâmbătă 15 noiembrie 2003), când activitatea instanței era suspendată.

Ca atare, conform art. 101, termenul, care se calculează pe zile libere, (art. 100 C. proc. civ.) s-a prelungit până la sfârșitul primei zile de lucru următoare, respectiv a zilei de luni 17 noiembrie 2003. Cum din dovezile existente la dosar rezultă că plicul care conținea adresa nr. DJ/12924 din 14 noiembrie 2003 (prin care a fost declarat apelul împotriva sentinței instanței de fond) a fost depus la poștă, în prima zi lucrătoare celei care a expirat termenul, respectiv, 17 noiembrie 2003, conform ștampilei aplicată pe aceasta, înseamnă că apelul, a fost declarat, cu respectarea termenului legal de 15 zile, și ca urmare în mod greșit instanța de apel a respins apelul declarat împotriva sentinței primei instanțe ca tardiv formulat.

În consecință, reclamanta solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la aceeași instanță de apel. Recursul declarat în cauză este fondat. Din examinarea actelor de la dosar rezultă, că reclamantei A.P.A.P.S. (A.V.A.S.) București i-a fost comunicată sentința instanței de fond nr. 5342 din 16 septembrie 2003, la data de 31 octombrie 2003. Potrivit art. 101 C. proc. civ. „termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul”. Ținând seama de aceste dispoziții legale, înseamnă că termenul de exercitare a căii de atac a apelului a început să curgă de la data de 1 noiembrie 2003 și a expirat duminică 16 noiembrie 2003 adică într-o zi nelucrătoare, astfel că, în conformitate cu prevederile art. 101 C. proc.

civ., termenul de declarare a apelului s-a prelungit până la sfârșitul primei zile de lucru următoare, respectiv până luni 17 noiembrie 2003. Ori, cum din dovezile de la dosar rezultă că apelul declarat de reclamantă a fost depus la poștă la data de 17 noiembrie 2003, că apelul reclamantei a fost introdus cu respectarea termenului de 15 zile, prevăzut de art. 284 din același cod și că, în mod greșit instanța de apel a dispus respingerea acestuia ca tardiv în loc să procedeze la soluționarea pricinii pe fond. Așa fiind, urmează a se admite recursul reclamantei, a se casa decizia atacată, și a se trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta A.V.A.S., succesoare a A.P.A.P.S. București, împotriva deciziei nr. 50 din 2 februarie 2004, a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2004.