ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3184/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

prin sentința comercială nr. 4048 din 11 martie 2009 a admis acțiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. București în contradictoriu cu pârâtul C.M.

domiciliat în Craiova județul Dolj, în sensul că a obligat pârâtul să plătească

reclamantei suma de 162.988,12 lei.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut, în principal, că la data de 4 iulie 2002

între APAPS (antecesor al A.V.A.S.), în calitatea de vânzător și pârâtul C.M.,

în calitatea de cumpărător s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare

acțiuni, având ca obiect un număr de 100.656 de acțiuni, reprezentând 78,97%

din capitalul social subscris al SC G. SA Craiova.

Între aceleiași

părți, la data de 20 iunie 2005 a fost încheiată Convenția de menținere în

vigoare a contractului expus anterior.

Întrucât cumpărătorul

C.M. nu și-a respectat obligația prevăzută în art. 2 din Convenția de menținere

în vigoare a contractului care prevedea plata sumei totale de 1.153.867.078 lei

vechi, (ROL) în termen de 60 de zile de la data semnării Convenției, A.V.A.S. a

făcut aplicarea pactului comisoriu de ultim grad inserat la art. 3 din

Convenție și ca urmare intervenind rezoluțiunea acestuia, s-a reînscris ca

acționar la SC G. SA Craiova cu numărul de acțiuni și procentul din capitalul

social deținute la această societate înainte de încercarea de vânzare-cumpărare

a acțiunilor prin contractul din 4 iulie 2002.

Pârâtul la rândul său

a invocat excepția de neexecutare a contractului de către A.V.A.S., în sensul

nerespectării de către acesta a dispozițiilor art. 7.1.4 din contract, motivând

amplu susținerile sale în apărare, conform cărora a cerut respingerea acțiunii.

Coroborând

dispozițiile art. 7.1.4 din contract cu art. 18 din Legea nr. 137/2002 în care

se prevedeau un număr de 15 înlesniri la solicitarea instituției publice

implicate, reținând și că la data încheierii contractului era aplicabil regimul

juridic al O.G. nr. 25/2002, făcând și aplicarea art. 1020, 1021 C. civ.,

privitoare la rezoluțiune, că la data semnării contractului (4 iulie 2002) nu

există un C. proc. fisc. și nici un C. fisc., a reținut că numai creditorii

bugetari decideau dacă înlesnirea era sau nu acordată.

Pe cale de

consecință, obligația prevăzută la art. 7.1.4 era sub condiție suspensivă până

la aprobarea înlesnirii de către creditorii bugetari.

Apărările pârâtului

nu împiedică incidența pactului comisoriu prevăzut de art. 3 din Convenția de

menținere în vigoare a contractului, implicit a rezoluțiunii de drept și a

obligării sale la plata de daune interese conform O.G. nr. 25/2002.

Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 388 din 23

octombrie 2009 a anulat ca netimbrat apelul declarat de C.M. împotriva

sentinței comerciale nr. 4048 din 11 martie 2009 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială și a respins ca nefondat apelul reclamantei A.V.A.S.

împotriva aceleiași sentințe.

Împotriva deciziei

comerciale nr. 388 din 23 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a Comercială au promovat recurs atât reclamanta A.V.A.S. București cât și

pârâtul C.M., care au criticat aceiași hotărâre judecătorească pentru nelegalitate,

după cum urmează.

Recurenta reclamantă

A.V.A.S. București a solicitat în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului formulat

de A.V.A.S., respingerea apelului declarat de pârâtul C.M. și schimbarea în

parte a sentinței dată în fond, în sensul obligării pârâtului la plata

diferenței de daune interese care au fost respinse de instanțele inferioare.

În dezvoltarea

motivelor de recurs s-a evocat că a fost încălcată și aplicată greșit legea, a

fost încălcat dreptul la apărare prin necomunicarea raportului de expertiză,

existând imposibilitatea de a fi depuse eventuale obiecțiuni, dar și principiul

contradictorialității, astfel că se impune cu necesitate efectuarea unei noi

expertize.

Deși a fost admisă

acțiunea, nu a fost acordată cu titlu de daune interese suma de 164.401,79 RON.

La rândul său

recurentul pârât C.M. a cerut în baza art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

admiterea recursului, având în vedere că în mod greșit instanța de apel a

anulat ca netimbrat apelul, în realitate nefiind primită nici o citație cu

menținea timbrării căii de atac și greșit au fost respinse excepțiile de necompetență

teritorială a Tribunalului București a prematurității introducerii acțiunii și

cea a neexecutării contractului.

Înalta Curte,

analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile

aduse de recurente, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge

ca nefondate ambele recursuri, pentru următoarele considerente.

Potrivit cererii de

chemare în judecată, reclamanta A.V.A.S. a solicitat obligarea pârâtului C.M.

la plata daunelor interese datorate în conformitate cu O.G. nr. 25/2002, cu

modificările și completările ulterioare, estimate provizoriu la suma de

164.410,79 RON, consecința pactului comisoriu de ultim grad menționat la art. 3

din Convenția de menținere în vigoare a contractului de vânzare cumpărare de

acțiuni din 4 iulie 2002, urmând ca în urma expertizei ce va fi administrată să

se stabilească întinderea exactă a prejudiciului.

Garantarea dreptului

la apărare, respectarea principiului contradictorialității și a accesului la un

proces echitabil, au fost asigurate permanent în egală măsură ambelor părți, pe

tot parcursul judecării litigiului de natură comercială.

Astfel, reclamanta a

cerut, la termenul din 19 noiembrie 2008 admiterea probei cu expertiză

contabilă, expunând pe larg obiectivele cerute, iar instanța de fond a admis

proba ca fiind utilă, concludentă și pertinentă soluționării cauzei.

De remarcat că

expertiza contabilă s-a efectuat în perioada 11 decembrie 2008 - 25 februarie

2009, expertul convocând părțile litigante la data de 11 decembrie 2008 la

sediul reclamantei A.V.A.S. din București, str. Promoroacă, pentru a lămuri

toate aspectele legate de obiectivele stabilite și pentru a fi puse la

dispoziția expertului documentația necesară.

Mai mult, din

conținutul procesului verbal încheiat la 11 decembrie 2008 la sediul

reclamantei, rezultă că la expertiză a participat din partea A.V.A.S.

consilierul juridic care a depus înscrisuri, constatându-se că pârâtul C.M. a

fost absent (fila 31 Dosar nr. 17.935/3/2008 al Tribunalului București, secția a

VI-a comercială).

Nu poate fi primită

critica recurentei reclamante potrivit căreia este necesară efectuarea unei noi

expertize contabile, deoarece raportul de expertiză nu i-a fost comunicat și nu

s-au putut depune obiecțiuni.

În condițiile art. 129

alin. (1) C. proc. civ., părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să

urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, fiind obligate să

îndeplinească actele de procedură în ordinea și termenele stabilite de lege sau

de judecător, să-și exercite drepturile procesuale conform dispozițiilor art. 723

alin. (1), precum și să-și probeze pretențiile și apărările.

Din verificarea

documentației existente la dosarul cauzei, rezultă indubitabil că raportul de

expertiză contabilă a fost depus la Registratura primei instanțe la data de 3 martie 2009.

Chiar dacă reclamanta

A.V.A.S. a lipsit nejustificat la termenul din data de 7 ianuarie 2009, 4

februarie 2009 și 4 martie 2009, și având în vedere că nu a fost solicitată

comunicarea raportului de expertiză, totuși a amânat pronunțarea pentru data de

11 martie 2009, interval de timp suficient pentru exercitarea dreptului la

apărare, prin depunerea de note scrise.

Raportul de expertiză

contabilă, amplu documentat, a concluzionat că în speță, cuantumul daunelor interese

este de 162.988,12 RON.

Nu are corespondent

în realitate nici critica recurentului pârât C.M., respectiv că nu a primit

citația care să conțină mențiunea obligației de a timbra cale de atac a

apelului.

În faza procesuală a

apelului, apare cu certitudine că pârâtul a fost citat legal la adresa indicată

chiar în cererea motivată de apel, cu precizarea că urmează ca pentru termenul

din 23 octombrie 2009 să depună taxa judiciară de timbru în valoare de 2.253,48

lei noi, așa cum se regăsește specificat în procesul verbal de îndeplinire a

procedurii de citare aflat la fila 19 dosar apel.

Corect a fost făcută

aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 prin aceea că

neîndeplinirea obligațiilor de plată până la termenul stabilit de instanță se

sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.

Pentru aceste rațiuni

urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta A.V.A.S. și

de pârâtul C.M. împotriva deciziei nr. 388 din 23 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, nefiind îndeplinite nici una din cerințele

prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de reclamanta A.V.A.S. București și de pârâtul C.M. împotriva

deciziei nr. 388 din 23 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 7 octombrie 2010.