ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3184/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 4048 din 11 martie 2009 a admis acțiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. București în contradictoriu cu pârâtul C.M. domiciliat în Craiova județul Dolj, în sensul că a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 162.988,12 lei. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în principal, că la data de 4 iulie 2002 între APAPS (antecesor al A.V.A.S.), în calitatea de vânzător și pârâtul C.M., în calitatea de cumpărător s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare acțiuni, având ca obiect un număr de 100.656 de acțiuni, reprezentând 78,97% din capitalul social subscris al SC G. SA Craiova.

Între aceleiași părți, la data de 20 iunie 2005 a fost încheiată Convenția de menținere în vigoare a contractului expus anterior. Întrucât cumpărătorul C.M. nu și-a respectat obligația prevăzută în art. 2 din Convenția de menținere în vigoare a contractului care prevedea plata sumei totale de 1.153.867.078 lei vechi, (ROL) în termen de 60 de zile de la data semnării Convenției, A.V.A.S.

a făcut aplicarea pactului comisoriu de ultim grad inserat la art. 3 din Convenție și ca urmare intervenind rezoluțiunea acestuia, s-a reînscris ca acționar la SC G. SA Craiova cu numărul de acțiuni și procentul din capitalul social deținute la această societate înainte de încercarea de vânzare-cumpărare a acțiunilor prin contractul din 4 iulie 2002. Pârâtul la rândul său a invocat excepția de neexecutare a contractului de către A.V.A.S., în sensul nerespectării de către acesta a dispozițiilor art. 7.1.4 din contract, motivând amplu susținerile sale în apărare, conform cărora a cerut respingerea acțiunii. Coroborând dispozițiile art. 7.1.4 din contract cu art. 18 din Legea nr. 137/2002 în care se prevedeau un număr de 15 înlesniri la solicitarea instituției publice implicate, reținând și că la data încheierii contractului era aplicabil regimul juridic al O.G.

nr. 25/2002, făcând și aplicarea art. 1020, 1021 C. civ., privitoare la rezoluțiune, că la data semnării contractului (4 iulie 2002) nu există un C. proc. fisc. și nici un C. fisc., a reținut că numai creditorii bugetari decideau dacă înlesnirea era sau nu acordată. Pe cale de consecință, obligația prevăzută la art. 7.1.4 era sub condiție suspensivă până la aprobarea înlesnirii de către creditorii bugetari. Apărările pârâtului nu împiedică incidența pactului comisoriu prevăzut de art. 3 din Convenția de menținere în vigoare a contractului, implicit a rezoluțiunii de drept și a obligării sale la plata de daune interese conform O.G. nr. 25/2002. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 388 din 23 octombrie 2009 a anulat ca netimbrat apelul declarat de C.M.

împotriva sentinței comerciale nr. 4048 din 11 martie 2009 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială și a respins ca nefondat apelul reclamantei A.V.A.S. împotriva aceleiași sentințe. Împotriva deciziei comerciale nr. 388 din 23 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a Comercială au promovat recurs atât reclamanta A.V.A.S. București cât și pârâtul C.M., care au criticat aceiași hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, după cum urmează. Recurenta reclamantă A.V.A.S. București a solicitat în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului formulat de A.V.A.S., respingerea apelului declarat de pârâtul C.M.

și schimbarea în parte a sentinței dată în fond, în sensul obligării pârâtului la plata diferenței de daune interese care au fost respinse de instanțele inferioare. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat că a fost încălcată și aplicată greșit legea, a fost încălcat dreptul la apărare prin necomunicarea raportului de expertiză, existând imposibilitatea de a fi depuse eventuale obiecțiuni, dar și principiul contradictorialității, astfel că se impune cu necesitate efectuarea unei noi expertize. Deși a fost admisă acțiunea, nu a fost acordată cu titlu de daune interese suma de 164.401,79 RON. La rândul său recurentul pârât C.M. a cerut în baza art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

admiterea recursului, având în vedere că în mod greșit instanța de apel a anulat ca netimbrat apelul, în realitate nefiind primită nici o citație cu menținea timbrării căii de atac și greșit au fost respinse excepțiile de necompetență teritorială a Tribunalului București a prematurității introducerii acțiunii și cea a neexecutării contractului. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse de recurente, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondate ambele recursuri, pentru următoarele considerente. Potrivit cererii de chemare în judecată, reclamanta A.V.A.S. a solicitat obligarea pârâtului C.M. la plata daunelor interese datorate în conformitate cu O.G.

nr. 25/2002, cu modificările și completările ulterioare, estimate provizoriu la suma de 164.410,79 RON, consecința pactului comisoriu de ultim grad menționat la art. 3 din Convenția de menținere în vigoare a contractului de vânzare cumpărare de acțiuni din 4 iulie 2002, urmând ca în urma expertizei ce va fi administrată să se stabilească întinderea exactă a prejudiciului. Garantarea dreptului la apărare, respectarea principiului contradictorialității și a accesului la un proces echitabil, au fost asigurate permanent în egală măsură ambelor părți, pe tot parcursul judecării litigiului de natură comercială. Astfel, reclamanta a cerut, la termenul din 19 noiembrie 2008 admiterea probei cu expertiză contabilă, expunând pe larg obiectivele cerute, iar instanța de fond a admis proba ca fiind utilă, concludentă și pertinentă soluționării cauzei.

De remarcat că expertiza contabilă s-a efectuat în perioada 11 decembrie 2008 - 25 februarie 2009, expertul convocând părțile litigante la data de 11 decembrie 2008 la sediul reclamantei A.V.A.S. din București, str. Promoroacă, pentru a lămuri toate aspectele legate de obiectivele stabilite și pentru a fi puse la dispoziția expertului documentația necesară. Mai mult, din conținutul procesului verbal încheiat la 11 decembrie 2008 la sediul reclamantei, rezultă că la expertiză a participat din partea A.V.A.S. consilierul juridic care a depus înscrisuri, constatându-se că pârâtul C.M. a fost absent (fila 31 Dosar nr. 17.935/3/2008 al Tribunalului București, secția a VI-a comercială). Nu poate fi primită critica recurentei reclamante potrivit căreia este necesară efectuarea unei noi expertize contabile, deoarece raportul de expertiză nu i-a fost comunicat și nu s-au putut depune obiecțiuni.

În condițiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ., părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, fiind obligate să îndeplinească actele de procedură în ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procesuale conform dispozițiilor art. 723 alin. (1), precum și să-și probeze pretențiile și apărările. Din verificarea documentației existente la dosarul cauzei, rezultă indubitabil că raportul de expertiză contabilă a fost depus la Registratura primei instanțe la data de 3 martie 2009. Chiar dacă reclamanta A.V.A.S. a lipsit nejustificat la termenul din data de 7 ianuarie 2009, 4 februarie 2009 și 4 martie 2009, și având în vedere că nu a fost solicitată comunicarea raportului de expertiză, totuși a amânat pronunțarea pentru data de 11 martie 2009, interval de timp suficient pentru exercitarea dreptului la apărare, prin depunerea de note scrise.

Raportul de expertiză contabilă, amplu documentat, a concluzionat că în speță, cuantumul daunelor interese este de 162.988,12 RON. Nu are corespondent în realitate nici critica recurentului pârât C.M., respectiv că nu a primit citația care să conțină mențiunea obligației de a timbra cale de atac a apelului. În faza procesuală a apelului, apare cu certitudine că pârâtul a fost citat legal la adresa indicată chiar în cererea motivată de apel, cu precizarea că urmează ca pentru termenul din 23 octombrie 2009 să depună taxa judiciară de timbru în valoare de 2.253,48 lei noi, așa cum se regăsește specificat în procesul verbal de îndeplinire a procedurii de citare aflat la fila 19 dosar apel. Corect a fost făcută aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 prin aceea că neîndeplinirea obligațiilor de plată până la termenul stabilit de instanță se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.

Pentru aceste rațiuni urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta A.V.A.S. și de pârâtul C.M. împotriva deciziei nr. 388 din 23 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, nefiind îndeplinite nici una din cerințele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamanta A.V.A.S. București și de pârâtul C.M. împotriva deciziei nr. 388 din 23 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 7 octombrie 2010.