ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1217/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată prin sentința comercială nr. 2064 din 13

februarie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI a comercială, în

Dosarul nr. 4066/3/2007 s-a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în

judecată a intervenienților forțați, s-a respins cererea formulată de

reclamanta A.V.A.S. București în contradictoriu cu pârâta SC R. SA privind

constatarea nulității parțiale a hotărârii A.S. SC R. SA din 23 iulie 2002 ca

fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă,

s-a admis cererea privind constatarea nulității parțiale a hotărârii A.G.A. SC

R. SA din data de 23 iulie 2002 și s-a constatat nulitatea parțială a acestei

hotărâri în privința deciziei de repartizare a unui nr. de 982 acțiuni A.S. SC

R. SA. S-a admis cererea privind anularea parțială a actului adițional la

actele constitutive ale SC R. SA din 1 august 2002 și s-a anulat acest act în

ceea ce privește constatarea calității de acționari a membrilor A.S. SC R. SA.

A fost obligată pârâta SC R. SA să reînscrie A.V.A.S. București ca acționar ce

deține cele 982 acțiuni care au format obiectul repartizării din data de 23

iulie 2002 și s-a respins cererea privind obligarea pârâtei la plata daunelor

cominatorii ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî

astfel s-a reținut că între reclamantă în calitate de vânzător și A.S. SC R.

SA, în calitate de cumpărător s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare de

acțiuni, având ca obiect un nr. de 3.927 acțiuni reprezentând 70% din capitalul

social al pârâtei SC R. SA, că prin adresa din 24 aprilie 2002 A.P.A.P.S. a

notificat cumpărătoarei rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare de

acțiuni pentru neachitarea ratelor de preț a dobânzilor și penalităților de

întârziere aferente debitului principal și că respectiva notificare a fost

calificată de către reclamantă ca fiind înscrisul în baza căruia urma să se

facă înregistrarea A.P.A.P.S. ca acționar în registrul acționarilor. S-a mai

reținut că la data de 23 iulie 2002, urmare a notificării primite membrii A.S.

SC R. SA au propus ca din cele 3.927 acțiuni ce au format obiectul contractului

de vânzare - cumpărare să fie restituite A.V.A.S. București un număr de 2.945

acțiuni iar restul de 982 acțiuni să se repartizeze membrilor asociației. La

aceeași dată A.G.A., SC R. SA a adoptat o hotărâre prin care a reținut

rezoluțiunea contractului din 1998 și a decis ca numai 2.945 acțiuni să fie

repartizate A.P.A.P.S. iar restul către membrii asociației. S-a apreciat că

cele hotărâte cu privire la nr. de 982 acțiuni nerestituite, având valoarea

avansului achitat de cumpărător și reprezentând 25% din prețul acțiunilor

vândute sunt nelegale. A mai reținut tribunalul că prin derogare de la regulile

de drept comun referitoare la desființarea retroactivă a contractului în cazul

rezoluțiunii convenției, dispozițiile art. 21 din O.U.G. nr. 25/2002 privind

unele măsuri de urmărire a executării obligațiilor sunt în sensul că

prestațiile efectuate de cumpărător nu se restituie și că desființarea

contractului de vânzare - cumpărare acțiuni are ca efect redobândirea de către

instituția vânzătoare a tuturor acțiunilor vândute fără obligația acesteia de a

restitui cumpărătoarei prețul achitat. Prin urmare cumpărătoarea nu putea

reține în contul prețului plătit un număr de acțiuni corespunzător plății

făcute iar hotărârea A.G.A. SC R. SA din 23 iulie 2002 apare ca lovită de

nulitate absolută parțială. Pe cale de consecință, în virtutea principiului

anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial, tribunalul a

apreciat că se impune și anularea parțială a actului adițional la actele

constitutive ale SC R. SA din 1 august 2002 în ceea ce privește constatarea

calității de acționari a membrilor A.S. SC R. SA și obligarea pârâtei de a

reînscrie pe A.V.A.S. București ca acționar ce deține cele 982 acțiuni care au

făcut obiectul repartizării din data de 23 iulie 2002. în continuare s-a

apreciat că cererea privind constatarea nulității parțiale a Hotărârii A.S. SC

R. SA din 23 iulie 2002 urmează a fi respinsă ca fiind introdusă împotriva unei

persoane lipsite de calitate procesuală pasivă și că cererea de obligarea

pârâtei la plata de daune cominatorii este neîntemeiată câtă vreme dispozițiile

art. 5803 C. proc. civ. permit creditorului fie să îndeplinească el însuși

obligația pe cheltuiala debitorului, fie în situația în care obligația nu poate

fi îndeplinită de către aceasta să solicite instanței sancționarea debitorului

cu amendă civilă.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel pârâta SC R. SA care a solicitat admiterea apelului,

schimbarea sentinței atacate și pe fond respingerea acțiunii formulată de

A.V.A.S. București.

Împotriva aceleiași

hotărâri a mai declarat apel și reclamanta A.V.A.S. București care a solicitat

admiterea apelului și schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii

de chemare în judecată așa cum a fost formulată și precizată.

Prin Decizia nr. 131

din 10 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, a fost

admis apelul A.V.A.S. București, a fost schimbată în parte sentința atacată în

sensul că s-a admis acțiunea precizată de reclamantă, s-aconstatat nulitatea

absolută parțială a Hotărârii A.S. SC R. SA din 23 iulie 2002 în ceea ce

privește distribuirea unui nr. de 982 acțiuni emise de SC R. SA către membrii

A.S., s-a constatat nulitatea absolută parțială a Hotărârii A.G.E.A. SC R. SA

din 23 iulie 2002 în privința deciziei de repartizare a unui nr. de 982 acțiuni

A.S. SC R. SA și s-a dispus anularea parțială a actului adițional la actele

constitutive ale SC R. SA din 1 august 2002 în ceea ce privește constatarea

calității de acționari a membrilor A.S., SC R. SA.

A fost obligată

pârâta SC R. SA să reînscrie A.V.A.S. ca acționară cu cele 982 acțiuni care au

făcut obiectul repartizării din 23 iulie 2002 sub sancțiunea de daune

cominatorii de 100 lei/zi de întârziere până la executarea obligației, fiind

păstrate celelalte dispoziții ale sentinței cu privire la respingerea cererii

de chemare în judecată a intervenienților forțați.

A fost respins apelul

SC R. SA ca nefondat.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de apel a reținut că apelul formulat de apelanta

A.V.A.S. București este întemeiat pentru următoarele considerente:

Sentința comercială

nr. 2064 din 13 februarie 2008 a fost pronunțată de Tribunalul București,

secția a VI a comercială, în Dosarul nr. 4066/3/2007 după rejudecarea cauzei

potrivit cu Decizia de îndrumare nr. 3352 din 2 noiembrie 2006 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în Dosarul nr.

7329/1/2005 și este criticată de către apelanta A.V.A.S. București sub trei

aspecte, și anume: că în mod greșit s-ar fi respins prin aceasta cererea de

chemare în judecată a altor persoane, respectiv a membrilor A.S. SC R. SA, că

în mod greșit i s-ar fi respins cererea privind constatarea nulității absolute

parțiale a Hotărârii A.G.A.S. SC R. SA din 23 iulie 2002 ca fiind introdusă

împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și că în mod nelegal i

s-ar fi respins apelantei cererea privind stabilirea de daune cominatorii în

dosar.

Referitor la prima

critică a apelantei A.V.A.S. București, Curtea nu a reținut temeinicia acesteia

întrucât dispozițiile art. 57 și următoarele C. proc. civ. au în vedere

persoanele care ar putea pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul iar în

speță membrii A.S. SC R. SA chemați în judecată de către A.V.A.S. nu prezintă

nici un interes în a ataca în justiție, hotărârea A.G.A. SC R. SA din 23 iulie

2002 care le este favorabilă și prin care s-a convenit repartizarea acțiunilor

SC R. SA membrilor fondatori conform contribuției fiecăruia la dobândirea

acțiunilor.

Cea de-a doua critică

a fost analizată în raport de conținutul cererii de chemare în judecată astfel

cum a fost precizată în dosarul de fond.

Reclamanta A.V.A.S.

București a solicitat constatarea nulității parțiale a hotărârii A.S. Romatel

din 23 iulie 2002 care stă la baza Hotărârii A.G.E.A. SC R. SA din 23 iulie

2002 întrucât prin aceasta s-a decis inițial repartizarea acțiunilor deținute

de asociație către membrii fondatori potrivit cu contribuția fiecăruia la

dobândirea acțiunilor și potrivit cu contractul de vânzare -cumpărare acțiuni

nr. B16/1998, a cărui rezoluțiune a fost notificată de fostul A.P.A.P.S. prin

adresa din 24 aprilie 2002.

Înscrisul atașat la

fila 69 dosar fond subliniază însă faptul dizolvării A.S. SC R. SA care a rămas

fără obiect și decizia membrilor Asociației de a se adresa SC R. SA la data de

23 iulie 2002 pentru a introduce pe ordinea de zi a A.G.E.A. SC R. SA punctul

referitor la repartizarea și distribuirea unora dintre acțiunile SC R. SA către

membrii fostei Asociații.

Prin urmare cererea

A.V.A.S. București de constatare nulitate absolută parțială a Hotărârii A.S. a

SC R. SA din 23 iulie 2002 a fost formulată în contradictoriu cu SC R. SA care

a consfințit legalitatea situației juridice prezentată la data de 23 iulie 2002

de către fosta A.S., SC R. SA P.A.S. - și se impune a fii soluționată astfel

cum a fost formulată fără ca instanța să aibă a anticipa asupra opozabilității

hotărârii judecătorești care se va pronunța.

Astfel cum precizează

apelanta A.V.A.S. București, capătul de cerere amintit mai sus prin care se

urmărește sancționarea nesocotirii prevederilor imperative ale art. 21 din

O.U.G. nr. 25/2992 a fost formulat în strânsă legătură cu primul capăt de

cerere având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a Hotărârii

A.G.E.A. SC R. SA din 23 iulie 2002.

Referitor la cea de-a

treia critică curtea de apel a reținut că dispozițiile articolului 5803 C.

proc. civ. sunt aplicabile numai în materia executării silite, că dispozițiile

referitoare la amenzile civile din materia executării silite nu înlătură

aplicabilitatea dispozițiilor din dreptul comun referitoare la daunele

cominatorii și că acestea din urmă reprezintă în fapt doar un mijloc de a-l

constrânge pe debitor să își execute întocmai obligațiile asumate (obligații de

a face sau de a nu face) față de creditor.

Sub aspectul apelului

declarat de către pârâta SC R. SA curtea de apel a reținut că în mod temeinic

și legal tribunalul a analizat și soluționat excepția tardivității formulării

acțiunii în constatarea nulității Hotărârii A.G.E.A. SC R. SA din 23 iulie

2002, excepție invocată de către pârâtă, câtă vreme în speță s-a solicitat

constatarea nulității unei hotărâri A.G.E.A. pentru nesocotirea dispozițiilor

imperative ale art. 21 din O.G. nr. 25/2002 iar motivele de nulitate invocate

se subscriu unei acțiuni în declararea nulității fără a se confunda aceasta cu

o acțiune în anularea hotărârii A.G.E.A. în forma prevăzută în art. 131 din

Legea nr. 31/1990, în vigoare la data de 23 iulie 2002.

De altfel,

prevederile art. 131 din Legea nr. 31/1990 în vigoare la data de 23 iulie 2002

au primit mai multe interpretări în literatura de specialitate iar opinia

majoritară a fost însușită chiar de legiuitor care a adoptat Legea nr. 161/2003

de modificare a Legii nr. 31/1990.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâta SC R. SA București care a invocat dispozițiile

art. 304 pct. 9. C. proc. civ. susținând greșita soluționare a excepției

tardivității motivată pe aplicabilitatea dispozițiilor art. 21 din O.G. nr.

25/2002. Recurenta a criticat și nepronunțarea curții de apel pe încălcarea

prevederilor art. 41 din Constituție și creearea unei situații mai grele pentru

pârâtă prin admiterea apelului A.V.A.S.

Analizând decizia atacată

prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul pentru

următoarele considerente:

Instanța a soluționat

in mod corect excepția tardivității acțiunii formulate de A.V.A.S., cu luarea

in considerare a principiului disponibilității părtilor in procesul civil,

întrucât cererea introdusă de A.V.A.S. la instanța de fond, asa cum a fost

ulterior completata, a fost o cerere de constatare a nulității absolute iar

această categorie de acțiuni este imprescriptibilă extinctiv.

Caracterul imprescriptibil

al acțiunii în constatarea nulității actelor juridice nu a fost reglementat

pentru prima dată de Legea nr. 161/2003, astfel încat nu are relevanță când a

intrat în vigoare acest act normativ care nu a făcut decât sa recunoască în mod

explicit caracterul de act juridic al Hotărârii A.G.A. care poate fi supus

regimului nulității absolute.

Anterior intrării in

vigoare a acestei legi existau dispoziții de drept comun care reglementau

caracterul imprescriptibil al acțiunii în constatarea nulității actelor

juridice, respectiv art. 2 din Decretul nr. 167/1958 "Nulitatea unui act

juridic poate fi invocată oricind, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de

excepție".

Pe de altă parte,

nici înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 161/2003, caracterul de lege

specială al Legii 31/1990 republicată nu nega aplicabilitatea dreptului comun

in materia nulităților.

Asupra motivului de

recurs privind încalcarea art. 41 din Constituția României, acesta nu

reprezintă decât o exagerare din partea recurentei-pârâte care încearcă să

compare cererea A.V.A.S. de restituire a acțiunilor, care i se cuvin ca urmare

a desființării contractului, cu o "confiscare".

În privința faptului

că recurentei i s-ar fi creat o situație mai grea în apel, Înalta Curte

apreciază că dispozițiile art. 296 teza finală C. proc. civ nu sunt aplicabile

în speță întrucât intimata-reclamanta A.V.A.S. a declarat si ea apel, iar

printr-unul dintre motive critica sentința de fond chiar prin prisma

neacordării daunelor cominatorii. Daca A.V.A.S. nu ar fi declarat deloc apel,

susținerile recurentei privind o eventuală situație mai grea creată în apel

s-ar fi putut lua în discuție. Or, așa cum s-a arătat deja, și A.V.A.S. a

declarat apel împotriva sentinței de fond.

Pentru aceste

considerente conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul declarat de

pârâta SC R. SA București împotriva Deciziei nr. 131 din 10 martie 2009 a

Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta SC R. SA București împotriva Deciziei nr. 131 din 10 martie

2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 14 aprilie 2010.