ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3300/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin contestația la executare

înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. 8264/2/2007,

contestatoarea A.A.A. 2001 a chemat în judecată A.D.S., solicitând instanței

anularea tuturor actelor de executare silită declanșate de către pârâtă în

temeiul contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 39 din 21 septembrie

2000, modificat prin actele adiționale nr. 1 din 23 octombrie 2000, nr. 2 din

27 decembrie 2001 și nr. 3 din 20 martie 2003, respectiv: adresa nr. 59462 din

12 iulie 2007; adresa nr. 43140/3/2007 prin care se aduce la cunoștință rezilierea

contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni; somația de plată nr. 58755 din 4

iulie 2007; actele de executare de încasare a sumei de 6.093.673,3 lei și

operațiunea de reînscriere a A.D.S. ca acționar al SC S.C. SA conform adresei nr.

58775 din 4 iulie 2007, precum și întoarcerea executării silite în sensul

reînscrierii contestatoarei ca acționar în Registrul Comerțului pentru un nr. de

1.719.819 acțiuni deținute la SC S.C. SA, reprezentând 69.9883 % din capitalul

social al societății.

Prin sentința nr. 31 din 21

februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București a fost admisă excepția

inadmisibilității contestației la executare și pe cale de consecință,

contestația la executare a fost respinsă ca inadmisibilă.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

prin decizia nr. 919 din 19 martie 2009, a admis recursul declarat de

contestatoarea A.A.A. 2001 împotriva sentinței nr. 31 din 11 februarie 2008, a

casat sentința recurată, cauza fiind trimisă spre rejudecare la aceiași

instanță.

După casarea cu trimitere, Curtea de

Apel București, prin sentința comercială nr. 35/2010, a admis contestația la

executare formulată de A.A.A. 2001 în contradictoriu cu A.D.S., a dispus

anularea actelor de executare silită declarate de pârâtă în temeiul

contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 31 din 21 septembrie 2000 și a

dispus întoarcerea executării în sensul reînscrierii contestatoarei în

Registrul Comerțului ca și acționar cu 69,9883 % din capitalul social al SC S.C.

SA Brașov.

În motivarea sentinței, instanța de

fond a reținut că pârâta a declarat executarea silită în baza contractului de

vânzare-cumpărare acțiuni 3.9 din 21 septembrie 2000, contract ce nu este un

titlu executoriu întrucât a fost încheiat la 21 septembrie 2000, ultimul act

adițional la contract a fost încheiat la 20 martie 2003, motiv pentru care în

cauză nu sunt aplicabile dispozițiile cuprinse în art. 2 din O.U.G. nr. 64/2005

(M. Of. nr. 574/4.07.2005).

Prin urmare, conform principiului

neretroactivității legii civile, dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 64/2005 nu

sunt aplicabile actelor juridice încheiate cu aproximativ 5 ani înainte de

apariția legii. Urmare a faptului că intimata creditoare a pornit executarea

silită fără a avea un titlu executoriu, toate actele de executare pornite în

temeiul contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 39 din 21 septembrie

2000, modificat ulterior sunt lovite de nulitate absolută.

Ca o consecință a anulării actelor

de executare, în temeiul art. 404

2

alin. (1) C. proc. civ., s-a

dispus și restabilirea situației ulterioare, respectiv reînscrierea

contestatoarei la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Brașov ca acționar cu 69,9883 %

din capitalul social al SC S.C. SA Brașov.

Împotriva sentinței comerciale nr. 35/2010

pronunțată de Curtea de Apel București a formulat recurs pârâta A.D.S. solicitând

admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea contestației întrucât

sentința atacată este netemeinică și nelegală fiind pronunțată cu aplicarea

greșită a legii (304 pct. 9 C. proc. civ.) și s-a acordat mai mult decât s-a

cerut (304 pct. 6 C. proc. civ.), încălcându-se și dispozițiile art. 315 alin.

(1) C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

recurenta arată că în mod greșit au fost aplicate și interpretate dispozițiile

legale întrucât potrivit art. 2 din O.U.G. 64/2005 contractele de

vânzare-cumpărare de acțiuni încheiate de A.D.S. constituie titlu executoriu,

iar contractul de vânzare-cumpărare nr. 39/2002 a devenit de drept titlu

executoriu, fiind în vigoare la momentul apariției O.U.G. nr. 64/2005.

Mai mult, art. 374

1

C.

proc. civ., prevede că „înscrisurile cărora legea le recunoaște caracterul de

titlu executoriu sunt puse în executare fără investirea cu formulă executorie,

iar prin decizia de casare nr. 919 din 15 martie 2009, Înalta Curte de Casație

și Justiție s-a stabilit că actele de executare emise în cadrul unei proceduri

speciale declanșate de A.D.S. conform O.U.G. nr. 64/2005 coroborate cu

dispozițiile art. 51/1998 pot fi supuse controlului judecătoresc pe calea

contestației la executare.

tardivității privind capătul de cerere vizând actele de executare silită prin

care creditoarea a încasat suma de 6.093.673,300 lei întrucât actele de

executare au fost emise la data de 4 august 2005, respectiv la data de 25

august 2005, iar contestatoarea a formulat contestație la executare la 23

noiembrie 2007.

excepția autorității de lucru judecat privind capătul 1 lit. d) și lit. e) din

cadrul contestației la executare, având în vedere sentința civilă nr. 212 din 4

octombrie 2006 a Curții de Apel București și a deciziei nr. 30/ R/CC din 16

octombrie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Brașov.

de judecată din data de 24 ianuarie 2008 contestatoarea a renunțat expres la

soluționarea capătului de cerere având ca obiect întoarcerea executării silite,

precizări reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia nr. 919/2009,

instanța a acordat mai mult decât s-a cerut.

Dispunând reînscrierea la Registrul

Comerțului ca și formă de întoarcere a executării silite, instanța a făcut o

greșită aplicare a art. 404

2

C. proc. civ.

Și pe fondul cauzei soluția

pronunțată este nelegală întrucât contestatoarea nu și-a îndeplinit obligațiile

contractuale motiv pentru care contractul este desființat de drept ca urmare a

pactului comisoriu de gradul IV, stabilit de părți în contractul de

vânzare-cumpărare acțiuni.

Intimata a depus la dosar concluzii

scrise prin care solicită, în esență, respingerea recursului ca nefondat.

Analizând decizia recurată în raport

de criticile formulate și temeiurile de drept arătate, se constată că recursul

este fondat.

Primul motiv vizând caracterul de

titlu executoriu al contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 39/2000

încheiat de A.D.S. în calitate de vânzător și A.A.A. 2001 în calitate de

cumpărător este întemeiat.

Este adevărat că părțile au încheiat

contractul nr. 39 la data de 21 septembrie 2000, modificat prin acte

adiționale, ultimul act adițional fiind încheiat la data de 20 martie 2003, dar

contractul era în derulare la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 64/2005 (M.

Of. nr. 54/4.07.2005), în condițiile în care părțile au prevăzut ca prețul

total de 47.995.475 milioane lei reprezentând 69,9883 % din valoarea

capitalului social al SC S.C., să fie plătit în rate, iar ultima rată era

scadentă la data de 31 decembrie 2005.

Potrivit art. 2 din O.U.G. nr.

64/2005, contractele de vânzare cumpărare acțiuni încheiate de A.D.S.

constituie titlu executoriu, legea nefăcând nici o distincție în raport de

momentul la care a luat naștere raportul juridic, fără a se aduce atingere

drepturilor private determinate prin contractele valabile și definitiv

încheiate sub imperiul legii vechi.

Dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 64/2005,

ca normă de procedură nici nu retroactivează nici nu supraviețuiește, ci este

de imediată aplicare, concluzie ce se impune și în raport de dispozițiile art. 1

C. civ.

Ca urmare, dispozițiile O.U.G. nr. 64/2005

se aplică și contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de A.D.S. în derulare

la momentul intrării în vigoare a dispozițiilor legale menționate.

Contractul nr. 39/2000 era în

derulare la momentul intrării în vigoare a O.U.G. nr. 64/2009, ultimul act de

executare fiind la data de 31 decembrie 2005 și nu la data de 20 martie 2003

cum greșit a reținut instanța de fond.

Primul motiv de recurs fiind

întemeiat nu se impune a fi analizate restul motivelor invocate, acestea urmând

a fi avute în vedere la soluționarea pe fond a contestației la executare.

Întrucât prima instanță nu a

soluționat pe fond cauza, reținând greșit lipsa titlului executoriu, Înalta

Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., va admite recursul

declarat de A.D.S., casează decizia recurată și trimite cauza pentru rejudecare

la aceiași instanță, respectiv Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A.D.S.

București împotriva sentinței comerciale nr. 35 din 19 februarie 2010

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială.

Casează sentința recurată și trimite

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 octombrie 2010.