ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3300/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. 8264/2/2007, contestatoarea A.A.A. 2001 a chemat în judecată A.D.S., solicitând instanței anularea tuturor actelor de executare silită declanșate de către pârâtă în temeiul contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 39 din 21 septembrie 2000, modificat prin actele adiționale nr. 1 din 23 octombrie 2000, nr. 2 din 27 decembrie 2001 și nr. 3 din 20 martie 2003, respectiv: adresa nr. 59462 din 12 iulie 2007; adresa nr. 43140/3/2007 prin care se aduce la cunoștință rezilierea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni; somația de plată nr. 58755 din 4 iulie 2007; actele de executare de încasare a sumei de 6.093.673,3 lei și operațiunea de reînscriere a A.D.S.

ca acționar al SC S.C. SA conform adresei nr. 58775 din 4 iulie 2007, precum și întoarcerea executării silite în sensul reînscrierii contestatoarei ca acționar în Registrul Comerțului pentru un nr. de 1.719.819 acțiuni deținute la SC S.C. SA, reprezentând 69.9883 % din capitalul social al societății. Prin sentința nr. 31 din 21 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București a fost admisă excepția inadmisibilității contestației la executare și pe cale de consecință, contestația la executare a fost respinsă ca inadmisibilă. Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 919 din 19 martie 2009, a admis recursul declarat de contestatoarea A.A.A. 2001 împotriva sentinței nr. 31 din 11 februarie 2008, a casat sentința recurată, cauza fiind trimisă spre rejudecare la aceiași instanță.

După casarea cu trimitere, Curtea de Apel București, prin sentința comercială nr. 35/2010, a admis contestația la executare formulată de A.A.A. 2001 în contradictoriu cu A.D.S., a dispus anularea actelor de executare silită declarate de pârâtă în temeiul contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 31 din 21 septembrie 2000 și a dispus întoarcerea executării în sensul reînscrierii contestatoarei în Registrul Comerțului ca și acționar cu 69,9883 % din capitalul social al SC S.C. SA Brașov. În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut că pârâta a declarat executarea silită în baza contractului de vânzare-cumpărare acțiuni 3.9 din 21 septembrie 2000, contract ce nu este un titlu executoriu întrucât a fost încheiat la 21 septembrie 2000, ultimul act adițional la contract a fost încheiat la 20 martie 2003, motiv pentru care în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile cuprinse în art. 2 din O.U.G.

nr. 64/2005 (M. Of. nr. 574/4.07.2005). Prin urmare, conform principiului neretroactivității legii civile, dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 64/2005 nu sunt aplicabile actelor juridice încheiate cu aproximativ 5 ani înainte de apariția legii. Urmare a faptului că intimata creditoare a pornit executarea silită fără a avea un titlu executoriu, toate actele de executare pornite în temeiul contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 39 din 21 septembrie 2000, modificat ulterior sunt lovite de nulitate absolută. Ca o consecință a anulării actelor de executare, în temeiul art. 404 2 alin. (1) C. proc. civ., s-a dispus și restabilirea situației ulterioare, respectiv reînscrierea contestatoarei la O.R.C.

de pe lângă Tribunalul Brașov ca acționar cu 69,9883 % din capitalul social al SC S.C. SA Brașov. Împotriva sentinței comerciale nr. 35/2010 pronunțată de Curtea de Apel București a formulat recurs pârâta A.D.S. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea contestației întrucât sentința atacată este netemeinică și nelegală fiind pronunțată cu aplicarea greșită a legii (304 pct. 9 C. proc. civ.) și s-a acordat mai mult decât s-a cerut (304 pct. 6 C. proc. civ.), încălcându-se și dispozițiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arată că în mod greșit au fost aplicate și interpretate dispozițiile legale întrucât potrivit art. 2 din O.U.G.

64/2005 contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni încheiate de A.D.S. constituie titlu executoriu, iar contractul de vânzare-cumpărare nr. 39/2002 a devenit de drept titlu executoriu, fiind în vigoare la momentul apariției O.U.G. nr. 64/2005. Mai mult, art. 374 1 C. proc. civ., prevede că „înscrisurile cărora legea le recunoaște caracterul de titlu executoriu sunt puse în executare fără investirea cu formulă executorie, iar prin decizia de casare nr. 919 din 15 martie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a stabilit că actele de executare emise în cadrul unei proceduri speciale declanșate de A.D.S. conform O.U.G. nr. 64/2005 coroborate cu dispozițiile art. 51/1998 pot fi supuse controlului judecătoresc pe calea contestației la executare.

2. Greșit a fost respinsă excepția tardivității privind capătul de cerere vizând actele de executare silită prin care creditoarea a încasat suma de 6.093.673,300 lei întrucât actele de executare au fost emise la data de 4 august 2005, respectiv la data de 25 august 2005, iar contestatoarea a formulat contestație la executare la 23 noiembrie 2007. 3. Instanța de fond greșit a respins excepția autorității de lucru judecat privind capătul 1 lit. d) și lit. e) din cadrul contestației la executare, având în vedere sentința civilă nr. 212 din 4 octombrie 2006 a Curții de Apel București și a deciziei nr. 30/ R/CC din 16 octombrie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Brașov.

4. În condițiile în care la termenul de judecată din data de 24 ianuarie 2008 contestatoarea a renunțat expres la soluționarea capătului de cerere având ca obiect întoarcerea executării silite, precizări reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia nr. 919/2009, instanța a acordat mai mult decât s-a cerut. Dispunând reînscrierea la Registrul Comerțului ca și formă de întoarcere a executării silite, instanța a făcut o greșită aplicare a art. 404 2 C. proc. civ. Și pe fondul cauzei soluția pronunțată este nelegală întrucât contestatoarea nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale motiv pentru care contractul este desființat de drept ca urmare a pactului comisoriu de gradul IV, stabilit de părți în contractul de vânzare-cumpărare acțiuni.

Intimata a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită, în esență, respingerea recursului ca nefondat. Analizând decizia recurată în raport de criticile formulate și temeiurile de drept arătate, se constată că recursul este fondat. Primul motiv vizând caracterul de titlu executoriu al contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 39/2000 încheiat de A.D.S. în calitate de vânzător și A.A.A. 2001 în calitate de cumpărător este întemeiat. Este adevărat că părțile au încheiat contractul nr. 39 la data de 21 septembrie 2000, modificat prin acte adiționale, ultimul act adițional fiind încheiat la data de 20 martie 2003, dar contractul era în derulare la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 64/2005 (M. Of.

nr. 54/4.07.2005), în condițiile în care părțile au prevăzut ca prețul total de 47.995.475 milioane lei reprezentând 69,9883 % din valoarea capitalului social al SC S.C., să fie plătit în rate, iar ultima rată era scadentă la data de 31 decembrie 2005. Potrivit art. 2 din O.U.G. nr. 64/2005, contractele de vânzare cumpărare acțiuni încheiate de A.D.S. constituie titlu executoriu, legea nefăcând nici o distincție în raport de momentul la care a luat naștere raportul juridic, fără a se aduce atingere drepturilor private determinate prin contractele valabile și definitiv încheiate sub imperiul legii vechi. Dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 64/2005, ca normă de procedură nici nu retroactivează nici nu supraviețuiește, ci este de imediată aplicare, concluzie ce se impune și în raport de dispozițiile art. 1 C. civ.

Ca urmare, dispozițiile O.U.G. nr. 64/2005 se aplică și contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de A.D.S. în derulare la momentul intrării în vigoare a dispozițiilor legale menționate. Contractul nr. 39/2000 era în derulare la momentul intrării în vigoare a O.U.G. nr. 64/2009, ultimul act de executare fiind la data de 31 decembrie 2005 și nu la data de 20 martie 2003 cum greșit a reținut instanța de fond. Primul motiv de recurs fiind întemeiat nu se impune a fi analizate restul motivelor invocate, acestea urmând a fi avute în vedere la soluționarea pe fond a contestației la executare. Întrucât prima instanță nu a soluționat pe fond cauza, reținând greșit lipsa titlului executoriu, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc.

civ., va admite recursul declarat de A.D.S., casează decizia recurată și trimite cauza pentru rejudecare la aceiași instanță, respectiv Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.D.S. București împotriva sentinței comerciale nr. 35 din 19 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială. Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2010.