ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 400/2008

Asupra recursului, din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 117

din 5 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a

comercială, s-a admis contestația la executare formulată de A.S.S. în

contradictoriu cu creditoarea A.D.S., s-au anulat formele de executare silită

efectuate în baza somației nr. 53685 din 9 martie 2007 și a fost obligată

creditoarea la 199 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

sentință, curtea a reținut, în esență, că suma pretinsă de A.D.S., 2.553.179,65

RON, în baza H.C.A. nu rezultă din titlul executoriu reprezentat de contractul

de vânzare-cumpărare de acțiuni și de actul adițional, această creanță nu

există, nu este certă și nici exigibilă.

A.D.S. a declarat recurs

împotriva acestei sentințe, în temeiul art. 304

1

C. proc. civ.,

solicitând modificarea ei în sensul respingerii contestației la executare.

În motivarea recursului se

susține, în esență, că „contestația la executare nu se poate sprijini decât pe

vicii și nelegalități ale actelor de executare ulterioare titlului ce se

execută, însă în speță actele de executare nu sunt ilegale pentru că se

întemeiază pe prevederile O.U.G. nr. 64/2005 și O.U.G. nr. 51/1998 cu

modificările și completările ulterioare și O.U.G. nr. 25/2002.

În temeiul actelor normative

precitate, solicitarea debitoarei contestatoare de a achita diferența de preț a

contractului de vânzare cumpărare acțiuni nr. 52/2000 a fost aprobată prin

Hotărârea Consiliului de Administrație a A.D.S. nr. 11 din 27 mai 2005 sub

condiție:

Plata imediată, de la data

soluționării dosarului nr. 11316/2004 al Înaltei Curți de Casație și Justiție,

a diferenței de preț a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni,

reactualizată cu rata de inflație comunicată de Institutul Național de

Statistică pe perioada 2001 - 2005, condiție care nu a fost îndeplinită de debitoare

și care a generat începerea executării silite.

De asemenea, creditoarea

arată că nelegal a fost obligată la cheltuieli de judecată la fond pentru că

potrivit art. 274 C. proc. civ., nu a căzut în pretenții.

Înalta Curte, analizând

actele și lucrările dosarului în raport de motivele de recurs, constată că prin

adresa nr. 53685 din 9 martie 2007, A.D.S. a comunicat A.S.S. titlul executoriu

ce constă în soldul creanței de 2.553.170,65 RON, aferentă plății contravalorii

acțiunilor, sumă calculată avându-se în vedere Hotărârea Consiliului de

Administrație A.D.S., în conformitate cu rata inflației comunicată de I.N.S.,

conform contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 52 din 18 octombrie 2000

și a actului adițional nr. 1 din 25 martie 2002, creanța proprie A.D.S., în

conformitate cu dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 64/2005.

În conformitate cu

prevederile O.U.G. nr. 64/2005 coroborate cu dispozițiile O.U.G. nr. 51/1998,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, titlul executoriu

constatator al creanței A.D.S. și a obligației A.S.S. de plată este contractul

de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 52 din 18 octombrie 2000 și actul adițional nr.

1 din 25 martie 2002.

Contractul de

vânzare-cumpărare acțiuni și actul adițional nu au nici o clauză referitoare la

actualizarea creanței în raport de rata inflației, iar hotărârea A.D.S. în baza

căreia s-a calculat cuantumul creanței nu constituie titlu executoriu, ci este

un act unilateral al A.D.S.

Întrucât O.U.G. nr. 64/2005

precizează expres că doar contractul de vânzare-cumpărare acțiuni și actul

adițional încheiate de părți, constituie titlu executoriu și în cuprinsul

acestora nu au stipulat părțile o clauză privind actualizarea creanței în

raport cu rata inflației este evident că suma solicitată de A.D.S. nu rezultă

dintr-un titlu executoriu și în consecință în mod legal curtea de apel a admis

contestația în anulare, aplicând corect dispozițiile art. 399 C. proc. civ.

De asemenea, curtea a

aplicat legal dispozițiile art. 274 C. proc. civ. și, urmare a admiterii

contestației a obligat pe creditoare la plata cheltuielilor de judecată, deci

în mod nelegal apreciază A.D.S. că nu a căzut în pretenții, fără a motiva în ce

constă aplicarea greșită la fond a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ.

Față de cele ce preced,

Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt nefondate și în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul pârâtei A.D.S. București împotriva sentinței nr. 117 din 5 iunie 2007

a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 februarie 2008.