ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 400/2008

Asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 117 din 5 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, s-a admis contestația la executare formulată de A.S.S. în contradictoriu cu creditoarea A.D.S., s-au anulat formele de executare silită efectuate în baza somației nr. 53685 din 9 martie 2007 și a fost obligată creditoarea la 199 RON cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, curtea a reținut, în esență, că suma pretinsă de A.D.S., 2.553.179,65 RON, în baza H.C.A. nu rezultă din titlul executoriu reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni și de actul adițional, această creanță nu există, nu este certă și nici exigibilă.

A.D.S. a declarat recurs împotriva acestei sentințe, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., solicitând modificarea ei în sensul respingerii contestației la executare. În motivarea recursului se susține, în esență, că „contestația la executare nu se poate sprijini decât pe vicii și nelegalități ale actelor de executare ulterioare titlului ce se execută, însă în speță actele de executare nu sunt ilegale pentru că se întemeiază pe prevederile O.U.G. nr. 64/2005 și O.U.G. nr. 51/1998 cu modificările și completările ulterioare și O.U.G. nr. 25/2002. În temeiul actelor normative precitate, solicitarea debitoarei contestatoare de a achita diferența de preț a contractului de vânzare cumpărare acțiuni nr. 52/2000 a fost aprobată prin Hotărârea Consiliului de Administrație a A.D.S.

nr. 11 din 27 mai 2005 sub condiție: Plata imediată, de la data soluționării dosarului nr. 11316/2004 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, a diferenței de preț a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, reactualizată cu rata de inflație comunicată de Institutul Național de Statistică pe perioada 2001 - 2005, condiție care nu a fost îndeplinită de debitoare și care a generat începerea executării silite. De asemenea, creditoarea arată că nelegal a fost obligată la cheltuieli de judecată la fond pentru că potrivit art. 274 C. proc. civ., nu a căzut în pretenții. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele de recurs, constată că prin adresa nr. 53685 din 9 martie 2007, A.D.S.

a comunicat A.S.S. titlul executoriu ce constă în soldul creanței de 2.553.170,65 RON, aferentă plății contravalorii acțiunilor, sumă calculată avându-se în vedere Hotărârea Consiliului de Administrație A.D.S., în conformitate cu rata inflației comunicată de I.N.S., conform contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 52 din 18 octombrie 2000 și a actului adițional nr. 1 din 25 martie 2002, creanța proprie A.D.S., în conformitate cu dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 64/2005. În conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 64/2005 coroborate cu dispozițiile O.U.G. nr. 51/1998, republicată, cu modificările și completările ulterioare, titlul executoriu constatator al creanței A.D.S. și a obligației A.S.S.

de plată este contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 52 din 18 octombrie 2000 și actul adițional nr. 1 din 25 martie 2002. Contractul de vânzare-cumpărare acțiuni și actul adițional nu au nici o clauză referitoare la actualizarea creanței în raport de rata inflației, iar hotărârea A.D.S. în baza căreia s-a calculat cuantumul creanței nu constituie titlu executoriu, ci este un act unilateral al A.D.S. Întrucât O.U.G. nr. 64/2005 precizează expres că doar contractul de vânzare-cumpărare acțiuni și actul adițional încheiate de părți, constituie titlu executoriu și în cuprinsul acestora nu au stipulat părțile o clauză privind actualizarea creanței în raport cu rata inflației este evident că suma solicitată de A.D.S.

nu rezultă dintr-un titlu executoriu și în consecință în mod legal curtea de apel a admis contestația în anulare, aplicând corect dispozițiile art. 399 C. proc. civ. De asemenea, curtea a aplicat legal dispozițiile art. 274 C. proc. civ. și, urmare a admiterii contestației a obligat pe creditoare la plata cheltuielilor de judecată, deci în mod nelegal apreciază A.D.S. că nu a căzut în pretenții, fără a motiva în ce constă aplicarea greșită la fond a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. Față de cele ce preced, Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt nefondate și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul pârâtei A.D.S. București împotriva sentinței nr. 117 din 5 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2008.