ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1037/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanta A.V.A.S.

București a chemat în judecată pe pârâta SC C.P.P.E.I.A. SA, solicitând ca prin

hotărârea care se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la executarea

obligației asumate prin clauza 9.9 din contractul de vânzare - cumpărare de

acțiuni din 27 martie 2006, respectiv plata datoriilor SC S. SA, în cuantum de

28.876,08 lei, actualizată până la data achitării integrale și plata

penalităților de întârziere în sumă de 872.900 lei.

Pârâta SC C.P.P.E.I.A. SA a

formulat cerere reconvențională și întâmpinare, prin care a invocat excepția

autorității lucrului judecat, excepția lipsei de obiect și a inadmisibilității

și a solicitat să se constate abuzul procesual și să fie obligată reclamanta A.V.A.S.

București la plata de daune în sumă de 901.776,08 lei, potrivit dispozițiilor art.

723 C. proc. civ.

Prin sentința nr. 13846 din

15 decembrie 2008, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins ca

neîntemeiate excepțiile invocate, iar pe fondul cauzei, a respins atât cererea

principală cât și cererea reconvențională, ca neîntemeiate.

Sentința instanței de fond a

fost apelată de către reclamanta A.V.A.S. București, iar prin decizia nr. 264

din 27 mai 2009, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins

ca nefondat apelul.

În argumentarea soluției

pronunțate, instanța de control judiciar a reținut că între părți s-a încheiat

contractul de vânzare - cumpărare acțiuni din 27 martie 2006, având ca obiect

transmiterea dreptului de proprietate asupra unui număr de 154.744 acțiuni

nominative emise de SC S. SA, reprezentând 50,7074% din valoarea capitalului

social subscris al societății.

S-a mai reținut că deși prin

art. 9.9 din contractul de vânzare - cumpărare, intimata - pârâtă în calitate

de cumpărător, s-a obligat să asigure plata datoriilor SC S. SA către

reclamanta A.V.A.S. București, reprezentând dividende și daune moratorii, în

termen de 60 de zile de la transferul dreptului de proprietate asupra

acțiunilor, iar în situația în care SC S. SA nu va achita sumele datorate,

cumpărătorul se obliga să plătească datoriile societății, în termen de 30 de

zile de la împlinirea termenului de 60 de zile.

Din analiza probatoriului

administrat în cauză, instanța a reținut că pretențiile constând în daunele

moratorii aferente dividendelor neachitate la termen pentru anii 1998 și 1999,

au fost achitate integral, astfel cum s-a reținut prin sentința nr. 633 din 23

ianuarie 2002 și sentința nr. 3424 din 10 martie 2004 pronunțate de Tribunalul

București, secția a VI-a comercială. În ceea ce privește sumele datorate pentru

anii 2001 și 2004, instanța a reținut de asemenea, că acestea au fost achitate,

potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei.

Împotriva acestei decizii, a

declarat recurs reclamanta A.V.A.S. București, invocând dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului,

modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii apelului, cu consecința

obligării pârâtei la executarea obligației asumate prin clauza 9.9 din contractul

de vânzare - cumpărare de acțiuni, respectiv plata sumei de 28.876,08 lei

actualizată până la data achitării integrale și a sumei de 872.900 lei reprezentând

penalități de întârziere.

În argumentarea motivului de

nelegalitate invocat, recurenta a reiterat susținerile formulate în fața

instanței de apel, arătând în esență că pârâta nu și-a executat obligația

asumată prin contract, iar potrivit dispozițiilor art. 970 C. civ., părțile

sunt obligate să respecte clauzele contractuale, principiu ce a fost nesocotit,

având în vedere că la încheierea contractului de vânzare - cumpărare a fost

avută în vedere oferta cumpărătorului.

Prin întâmpinarea depusă la

dosarul cauzei, intimata - pârâtă a invocat excepția nulității recursului, în

temeiul dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ., iar pe fondul

recursului a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Analizând cu prioritate

excepția nulității recursului, invocată de intimata - pârâtă prin întâmpinarea

depusă la dosarul cauzei, Înalta Curte constată a fi neîntemeiată având în

vedere că deși recurenta nu a indicat în mod expres dispoziția legală

interpretată sau aplicată greșit, din redactarea motivelor de recurs, rezultă

că se face referire la dispozițiile art. 970 C. civ.

Așa fiind, în raport de cele

reținute anterior, potrivit dispozițiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) raportat

la art. 306 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată excepția invocată a

fi neîntemeiată și pe cale de consecință, urmează a o respinge.

Recursul este nefondat

pentru considerentele ce urmează:

Motivul de nelegalitate

prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizează interpretarea

sau aplicarea greșită a legii, mai precis aplicarea unui text de lege străin de

situația de fapt sau extinderea unei norme legale la situații neaplicabile în

speță.

Față de aceste precizări

prealabile și având în vedere caracterul nedevolutiv al căii de atac

extraordinare a recursului, Înalta Curte va examina criticile referitoare la

pretinse aspecte de nelegalitate, respectiv interpretarea și aplicarea

dispozițiilor art. 970 C. civ.

În acest context, se

constată că recurenta a invocat dispozițiile legale sus citate, criticând

decizia recurată prin prisma soluției de respingere a apelului, susținând că

pârâta datorează sumele solicitate, astfel cum s-a prevăzut prin contractul de

vânzare - cumpărare încheiat.

Analizând decizia atacată,

în raport de critica formulată și de dispozițiile legale invocate, Înalta Curte

constată că instanța de control judiciar a făcut o corectă interpretare și

aplicare a legii.

Nu poate fi reținută critica

recurentei cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 970 C. civ., având în

vedere că instanța a constatat achitarea integrală a sumelor solicitate,

respectiv executarea de către pârâtă a obligațiilor asumate prin contract.

În ceea ce privește

celelalte critici formulate, care constau de altfel în istoricul cauzei și

modalitatea de apreciere a probatoriului de către instanța de control judiciar,

acestea nu pot face obiectul analizei instanței de recurs, potrivit

dispozițiilor art. 304 C. proc. civ.

În consecință, în temeiul

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul reclamantei va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității

recursului.

Respinge recursul declarat

de reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 264 din 27 mai 2009

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința

publică, astăzi 16 martie 2010.