ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1037/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanta A.V.A.S. București a chemat în judecată pe pârâta SC C.P.P.E.I.A. SA, solicitând ca prin hotărârea care se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la executarea obligației asumate prin clauza 9.9 din contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni din 27 martie 2006, respectiv plata datoriilor SC S. SA, în cuantum de 28.876,08 lei, actualizată până la data achitării integrale și plata penalităților de întârziere în sumă de 872.900 lei. Pârâta SC C.P.P.E.I.A. SA a formulat cerere reconvențională și întâmpinare, prin care a invocat excepția autorității lucrului judecat, excepția lipsei de obiect și a inadmisibilității și a solicitat să se constate abuzul procesual și să fie obligată reclamanta A.V.A.S.

București la plata de daune în sumă de 901.776,08 lei, potrivit dispozițiilor art. 723 C. proc. civ. Prin sentința nr. 13846 din 15 decembrie 2008, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins ca neîntemeiate excepțiile invocate, iar pe fondul cauzei, a respins atât cererea principală cât și cererea reconvențională, ca neîntemeiate. Sentința instanței de fond a fost apelată de către reclamanta A.V.A.S. București, iar prin decizia nr. 264 din 27 mai 2009, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins ca nefondat apelul. În argumentarea soluției pronunțate, instanța de control judiciar a reținut că între părți s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare acțiuni din 27 martie 2006, având ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra unui număr de 154.744 acțiuni nominative emise de SC S. SA, reprezentând 50,7074% din valoarea capitalului social subscris al societății.

S-a mai reținut că deși prin art. 9.9 din contractul de vânzare - cumpărare, intimata - pârâtă în calitate de cumpărător, s-a obligat să asigure plata datoriilor SC S. SA către reclamanta A.V.A.S. București, reprezentând dividende și daune moratorii, în termen de 60 de zile de la transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor, iar în situația în care SC S. SA nu va achita sumele datorate, cumpărătorul se obliga să plătească datoriile societății, în termen de 30 de zile de la împlinirea termenului de 60 de zile. Din analiza probatoriului administrat în cauză, instanța a reținut că pretențiile constând în daunele moratorii aferente dividendelor neachitate la termen pentru anii 1998 și 1999, au fost achitate integral, astfel cum s-a reținut prin sentința nr. 633 din 23 ianuarie 2002 și sentința nr. 3424 din 10 martie 2004 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a comercială.

În ceea ce privește sumele datorate pentru anii 2001 și 2004, instanța a reținut de asemenea, că acestea au fost achitate, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamanta A.V.A.S. București, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii apelului, cu consecința obligării pârâtei la executarea obligației asumate prin clauza 9.9 din contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni, respectiv plata sumei de 28.876,08 lei actualizată până la data achitării integrale și a sumei de 872.900 lei reprezentând penalități de întârziere.

În argumentarea motivului de nelegalitate invocat, recurenta a reiterat susținerile formulate în fața instanței de apel, arătând în esență că pârâta nu și-a executat obligația asumată prin contract, iar potrivit dispozițiilor art. 970 C. civ., părțile sunt obligate să respecte clauzele contractuale, principiu ce a fost nesocotit, având în vedere că la încheierea contractului de vânzare - cumpărare a fost avută în vedere oferta cumpărătorului. Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimata - pârâtă a invocat excepția nulității recursului, în temeiul dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ., iar pe fondul recursului a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Analizând cu prioritate excepția nulității recursului, invocată de intimata - pârâtă prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, Înalta Curte constată a fi neîntemeiată având în vedere că deși recurenta nu a indicat în mod expres dispoziția legală interpretată sau aplicată greșit, din redactarea motivelor de recurs, rezultă că se face referire la dispozițiile art. 970 C. civ. Așa fiind, în raport de cele reținute anterior, potrivit dispozițiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) raportat la art. 306 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată excepția invocată a fi neîntemeiată și pe cale de consecință, urmează a o respinge. Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: Motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. vizează interpretarea sau aplicarea greșită a legii, mai precis aplicarea unui text de lege străin de situația de fapt sau extinderea unei norme legale la situații neaplicabile în speță. Față de aceste precizări prealabile și având în vedere caracterul nedevolutiv al căii de atac extraordinare a recursului, Înalta Curte va examina criticile referitoare la pretinse aspecte de nelegalitate, respectiv interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 970 C. civ. În acest context, se constată că recurenta a invocat dispozițiile legale sus citate, criticând decizia recurată prin prisma soluției de respingere a apelului, susținând că pârâta datorează sumele solicitate, astfel cum s-a prevăzut prin contractul de vânzare - cumpărare încheiat.

Analizând decizia atacată, în raport de critica formulată și de dispozițiile legale invocate, Înalta Curte constată că instanța de control judiciar a făcut o corectă interpretare și aplicare a legii. Nu poate fi reținută critica recurentei cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 970 C. civ., având în vedere că instanța a constatat achitarea integrală a sumelor solicitate, respectiv executarea de către pârâtă a obligațiilor asumate prin contract. În ceea ce privește celelalte critici formulate, care constau de altfel în istoricul cauzei și modalitatea de apreciere a probatoriului de către instanța de control judiciar, acestea nu pot face obiectul analizei instanței de recurs, potrivit dispozițiilor art. 304 C. proc.

civ. În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul reclamantei va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului. Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 264 din 27 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 16 martie 2010.