ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2914/2010

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

sentința comercială nr. 9095 din 10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul

București, secția a VI-a comercială, instanța a respins ca prescris capătul de

cerere referitor la plata penalităților în cuantum de 180.000 dolari SUA pentru

neefectuarea investițiilor aferente anului 1999 și ca neîntemeiate celelalte

capete de cerere formulate de reclamanta A.V.A.S. București în contradictoriu

cu pârâta C.I.E., având drept obiect constatarea faptului că pârâta nu și-a

îndeplinit obligația asumată prin contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni din

4 martie 1998 - clauza 7.9 din contract privind efectuarea într-o perioadă de 4

ani, de investiții în valoare de 1.200.000 dolari SUA, să se dispună

rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare menționat și obligarea pârâtei

la plata sumei de 981.000 dolari SUA în echivalent lei la cursul interbancar

din ziua efectuării plății și a sumei de 155.371.320 lei cu titlu de daune

interese.

Pentru

a se pronunța astfel, instanța a reținut în esență faptul că pârâta și-a respectat

obligațiile asumate contractual și a realizat investiții în cuantum de

1.244.315,19 dolari S.U.A. în perioada ianuarie 2006 - decembrie 2007, mai mult

decât se angajase (1.200.000 dolari S.U.A.), așa cum a rezultat din raportul de

expertiză tehnică contabilă efectuat în cauză ( filele 253 - 259 dosar fond,

vol. 1).

Prin

decizia comercială nr. 93 de la 15 februarie 2010, Curtea de Apel București,

secția a V- a comercială, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A.V.A.S.,

reținând, în esență, că intimata - pârâtă a realizat integral volumul de

investiții, neputându-i-se imputa executarea culpabilă, cu întârziere, a

obligației asumate.

Împotriva

acestei decizii, reclamanta A.V.A.S. a declarat recurs, solicitând admiterea

recursului, modificarea deciziei recurate, admiterea apelului, schimbarea în

tot a sentinței apelate și, pe cale de consecință, admiterea acțiunii astfel

cum a fost formulată.

În expunerea

motivelor de recurs, reclamanta susține că hotărârile pronunțate în cauză s-au

dat cu aplicarea greșită a legislației privatizării și a contractului părților,

fiind astfel incident în cauză motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ.; potrivit art. 7.9 din contractul de privatizare, termenul de

realizare a investițiilor

era de 4 ani, socotiți de

la momentul semnării contractului, iar din celelalte probe aflate la dosarul

cauzei rezultă că intimata - pârâtă și-a însușit această clauză, precum și

termenul de realizare a investițiilor. In ceea ce privește penalitățile în

cuantum de 981.000 dolari SUA, apreciază că, în mod eronat, s-au respins aceste

pretenții din moment ce în cadrul perioadei investitionale asumate,

cumpărătorul nu a îndeplinit prevederile clauzei nr. 7.9 din contract.

Înalta Curte,

analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele :

Prin

acțiunea introductivă, reclamanta A.V.A.S. a solicitat instanței să se constate

că pârâta nu și-a îndeplinit obligația asumată prin contractul de

vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 52 de la 4 martie 1998 privind efectuarea de

investiții într-o perioadă de patru ani în valoare de 1.200.000 dolari SUA, să

dispună rezoluțiunea contractului anterior menționat și să dispună obligarea

pârâtei la plata sumei de 981.000 dolari S.U.A. echivalent în lei la data

plății și a sumei de 155.371.320 lei cu titlu de daune - interese.

Potrivit

art. 1021 C. civ., rezoluțiunea nu operează de drept, partea în culpă având

posibilitatea, spre a evita rezoluțiunea contractului, să execute prestațiile

datorate în tot cursul procesului, inclusiv în faza recursului.

În

aceste condiții, capătul de cerere privind rezoluțiunea contractului de

vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 52/04 martie 1998 ca urmare a neîndeplinirii

obligației asumate la pct. 7.9. a fost respins în mod corect de instanțele de

fond, deoarece C.I.E. a realizat angajamentul investițional, nefiind astfel

îndeplinită condiția culpei intimatei - pârâte cerută pentru admisibilitatea

rezolutiunii judiciare.

În ceea

ce privește obligarea intimatei - pârâte la plata penalităților stabilite

potrivit art. 7.10 din contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni, Înalta

Curte reține că dispoziția cuprinsă în cadrul articolului anterior menționat

are natura juridică a unei clauze penale, convenție accesorie obligației

principale de executare a investițiilor; când clauza penală a fost prevăzută

pentru neexecutare ( cazul dedus judecății ), aceasta nu poate fi cumulată cu

executarea în natură, creditorul putând cere, fie îndeplinirea obligației

principale, fie clauza penală.

Dată fiind

semnificația clauzei penale, respectiv evaluarea convențională a

daunelor-interese datorate creditorului pentru neexecutare, aceasta se datorează

atunci când sunt întrunite toate

condițiile acordării de

despăgubiri, or, în speță, așa cum s-a arătat anterior, intimata-pârâtă și-a

executat întocmai angajamentul investițional asumat prin contractul de vânzare -

cumpărare de acțiuni din 04 martie 1998.

Funcția

clauzei penale este compensatorie, având menirea de a înlocui executarea și nu

a se cumula cu acesta; o interpretare contrară ar determina o îmbogățire fără

justă cauză în favoarea reclamantei pe seama patrimoniului intimatei - pârâte,

motiv pentru care aceasta nu poate fi obligată la plata clauzei penale

stipulate la pct. 7.10 din contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni din 04

martie 1998.

Față de

considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte

va respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva Deciziei nr. 93 de

la 15 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a

comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședința publică, astăzi, 23 septembrie 2010