ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2914/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 9095 din 10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, instanța a respins ca prescris capătul de cerere referitor la plata penalităților în cuantum de 180.000 dolari SUA pentru neefectuarea investițiilor aferente anului 1999 și ca neîntemeiate celelalte capete de cerere formulate de reclamanta A.V.A.S.

București în contradictoriu cu pârâta C.I.E., având drept obiect constatarea faptului că pârâta nu și-a îndeplinit obligația asumată prin contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni din 4 martie 1998 - clauza 7.9 din contract privind efectuarea într-o perioadă de 4 ani, de investiții în valoare de 1.200.000 dolari SUA, să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare menționat și obligarea pârâtei la plata sumei de 981.000 dolari SUA în echivalent lei la cursul interbancar din ziua efectuării plății și a sumei de 155.371.320 lei cu titlu de daune interese. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut în esență faptul că pârâta și-a respectat obligațiile asumate contractual și a realizat investiții în cuantum de 1.244.315,19 dolari S.U.A.

în perioada ianuarie 2006 - decembrie 2007, mai mult decât se angajase (1.200.000 dolari S.U.A.), așa cum a rezultat din raportul de expertiză tehnică contabilă efectuat în cauză ( filele 253 - 259 dosar fond, vol. 1). Prin decizia comercială nr. 93 de la 15 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a V- a comercială, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A.V.A.S., reținând, în esență, că intimata - pârâtă a realizat integral volumul de investiții, neputându-i-se imputa executarea culpabilă, cu întârziere, a obligației asumate. Împotriva acestei decizii, reclamanta A.V.A.S. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate și, pe cale de consecință, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În expunerea motivelor de recurs, reclamanta susține că hotărârile pronunțate în cauză s-au dat cu aplicarea greșită a legislației privatizării și a contractului părților, fiind astfel incident în cauză motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.; potrivit art. 7.9 din contractul de privatizare, termenul de realizare a investițiilor era de 4 ani, socotiți de la momentul semnării contractului, iar din celelalte probe aflate la dosarul cauzei rezultă că intimata - pârâtă și-a însușit această clauză, precum și termenul de realizare a investițiilor. In ceea ce privește penalitățile în cuantum de 981.000 dolari SUA, apreciază că, în mod eronat, s-au respins aceste pretenții din moment ce în cadrul perioadei investitionale asumate, cumpărătorul nu a îndeplinit prevederile clauzei nr. 7.9 din contract.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele : Prin acțiunea introductivă, reclamanta A.V.A.S. a solicitat instanței să se constate că pârâta nu și-a îndeplinit obligația asumată prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 52 de la 4 martie 1998 privind efectuarea de investiții într-o perioadă de patru ani în valoare de 1.200.000 dolari SUA, să dispună rezoluțiunea contractului anterior menționat și să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 981.000 dolari S.U.A. echivalent în lei la data plății și a sumei de 155.371.320 lei cu titlu de daune - interese. Potrivit art. 1021 C. civ., rezoluțiunea nu operează de drept, partea în culpă având posibilitatea, spre a evita rezoluțiunea contractului, să execute prestațiile datorate în tot cursul procesului, inclusiv în faza recursului.

În aceste condiții, capătul de cerere privind rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 52/04 martie 1998 ca urmare a neîndeplinirii obligației asumate la pct. 7.9. a fost respins în mod corect de instanțele de fond, deoarece C.I.E. a realizat angajamentul investițional, nefiind astfel îndeplinită condiția culpei intimatei - pârâte cerută pentru admisibilitatea rezolutiunii judiciare. În ceea ce privește obligarea intimatei - pârâte la plata penalităților stabilite potrivit art. 7.10 din contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni, Înalta Curte reține că dispoziția cuprinsă în cadrul articolului anterior menționat are natura juridică a unei clauze penale, convenție accesorie obligației principale de executare a investițiilor; când clauza penală a fost prevăzută pentru neexecutare ( cazul dedus judecății ), aceasta nu poate fi cumulată cu executarea în natură, creditorul putând cere, fie îndeplinirea obligației principale, fie clauza penală.

Dată fiind semnificația clauzei penale, respectiv evaluarea convențională a daunelor-interese datorate creditorului pentru neexecutare, aceasta se datorează atunci când sunt întrunite toate condițiile acordării de despăgubiri, or, în speță, așa cum s-a arătat anterior, intimata-pârâtă și-a executat întocmai angajamentul investițional asumat prin contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni din 04 martie 1998. Funcția clauzei penale este compensatorie, având menirea de a înlocui executarea și nu a se cumula cu acesta; o interpretare contrară ar determina o îmbogățire fără justă cauză în favoarea reclamantei pe seama patrimoniului intimatei - pârâte, motiv pentru care aceasta nu poate fi obligată la plata clauzei penale stipulate la pct. 7.10 din contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni din 04 martie 1998. Față de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva Deciziei nr. 93 de la 15 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi, 23 septembrie 2010