ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 505/2011

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 6480 din 21 mai 2008 a respins acțiunea formulată de A.V.A.S. București în contradictoriu cu pârâta A.B. București. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în principal, că suma solicitată de reclamantă cu titlu de penalități de întârziere pentru nerealizarea investițiilor, în legătură cu care, de altfel, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, nu se cuvine reclamantei pentru că în momentul încheierii contractului în litigiu erau aplicabile dispozițiile art. 16 alin. (3) din O.G.

nr. 25/2002 modificată prin Legea nr. 506/2002, în sensul că penalitățile datorate de cumpărător, într-o asemenea ipoteză, se cuvin societății comerciale privatizate. Aceste dispoziții legale având un caracter imperativ prevalează clauzelor contractuale, și cu toate că instanța nu a fost sesizată cu o acțiune în constatarea nulității unor clauze, analizând pe cale incidentală aceste aspecte constată că cererea reclamantei este neîntemeiată. De asemenea, pârâta nu datorează penalități nici pentru neîndeplinirea celorlalte obligații, care, potrivit expertizei au fost efectuate în termen, iar în privința cererii reclamantei de obligare a pârâtei la prezentarea documentelor pentru analizarea modului în care au fost respectate clauzele 8.5 și 8.7, tribunalul a apreciat că reclamanta avea posibilitatea să analizeze aceste aspecte solicitând informațiile de la autorități, argumente cu care a respins și aceste capete de cerere.

Apelul formulat de reclamantă a fost admis prin decizia comercială nr. 586 din 8 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, cu consecința desființării sentinței și trimiterii cauzei spre rejudecare în considerarea faptului că Legea nr. 506/2002 a fost publicată în Monitorul Oficial la 26 iulie 2002 și a intrat în vigoare la 30 iulie 2002, iar contractul a fost încheiat la 29 iulie 2002, contractul de privatizare s-a făcut sub jurisdicția textului de lege nemodificat, ceea ce explică existența clauzei penale care prevede în mod expres că penalitățile se cuvin vânzătorului, respectiv A.V.A.S. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 2893 din 13 noiembrie 2009 a admis recursul declarat de pârâta A.B.

București împotriva deciziei comerciale nr. 586 din 8 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. S-a stabilit că instanța de apel a ignorat faptul că la data adoptării Legii nr. 506/2002 erau în vigoare dispozițiile art. 78 din Constituția României, anterior revizuirii din anul 2003, în conformitate cu care „legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei”. În consecință, actul normativ anterior menționat a intrat în vigoare la data de 26 iulie 2002. Contrar celor susținute de instanța de apel, reclamanta nu a invocat însă faptul că Legea nr. 506/2002 ar fi intrat în vigoare la data de 30 iulie 2002, ci dimpotrivă, că a intrat în vigoare la data de 26 iulie 2002. Critica reclamantei se referea la împrejurarea că art. 16 din O.G.

nr. 25/2002, modificat prin Legea nr. 506/2002, a avut o aplicabilitate temporară, fiind abrogat prin art. 11 din O.G. nr. 27/2005, astfel că aceste prevederi legale nu mai erau în vigoare în momentul cererii de chemare în judecată. Rejudecând apelul, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 121 din 8 martie 2010 a admis apelul reclamantei A.V.A.S. împotriva sentinței comerciale nr. 6480 din 21 mai 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, și a schimbat sentința atacată în sensul că admite în parte acțiunea și obligă pe pârâtă să efectueze investițiile asumate prin clauzele nr. 8.9 și nr. 8.12.7 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. B011 din 29 iulie 2002 și să prezinte reclamantei documente pentru analiza îndeplinirii obligațiilor prevăzute de clauzele nr. 8.5 și nr. 8.7 din același contract.

Au fost respinse capetele de cerere referitoare la obligarea pârâtei la plata de penalități de întârziere pentru nerespectarea obligațiilor prevăzute de clauzele nr. 8.9, 8.12.7 și nr. 8.4 din contract și la obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii. În fundamentarea acestei soluții a fost avută în vedere expertiza contabilă judiciară efectuată în primă instanță, din care rezultă că din investiția pentru asigurarea profitabilității societății, în sumă de 2.000.000 dolari SUA la care intimata pârâtă s-a obligat prin clauza de la art. 8.9 din contract, aceasta a efectuat investiții numai în sumă de 791.654 dolari SUA. De asemenea intimata nu a realizat nici investiția prevăzută de art. 8.12.7 din contract, pentru realizarea măsurilor cuprinse în programul de conformare, în sumă de 25.000 dolari SUA.

Intimata nu a făcut dovada transmiterii documentelor către A.V.A.S., pentru verificarea respectării clauzelor prevăzute la art. 8.5 și art. 8.7 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni. Primele două motive de apel au fost găsite neîntemeiate, deoarece în speță, față de dispozițiile legale aplicabile operează principiul neretroactivității consacrat de art. 1 C. civ. și art. 15 din Constituția României, dar și a faptului că obiectul principal de activitate al SC B. SA nu a fost schimbat prin vreo hotărâre a adunării generale a acționarilor. Împotriva deciziei comerciale nr. 121 din 8 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, au promovat recurs atât reclamanta A.V.A.S.

București cât și pârâta A.B. București, care au criticat pentru nelegalitate aceiași hotărâre judecătorească după cum urmează. Recurenta-reclamantă A.V.A.S. a solicitat în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate și pe cale de consecință admiterea în totalitate a cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat că, din interpretarea textelor legale se poate observa că titularul penalităților de întârziere este A.V.A.S., acesta fiind îndreptățit să primească aceste penalități în temeiul clauzelor contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, pe de o parte pentru că la momentul promovării cererii de chemare în judecată acest text de lege era abrogat, iar pe de altă parte modificarea O.G.

nr. 25/2000 s-a făcut după semnarea contractului de privatizare. Pe cale de consecință negocierea contractului de privatizare sub jurisdicția textului de lege nemodificat, aceasta explicând și forma clauzei penale care prevede în mod expres că penalitățile se cuvin vânzătorului, respectiv A.V.A.S. Din momentul intrării în vigoare al O.G. nr. 27 din 14 iulie 2005 [prin care a fost abrogat art.1 6 alin. (3) din O.G. nr. 25/2002] plata penalităților nu mai putea fi făcută în mod valabil în contul societății privatizate. De asemenea obiectul de activitate al pârâtei a fost schimbat în anul 2003, cumpărătorul datorând A.V.A.S., pentru nerespectarea clauzei 8.4 penalități de 10% din totalul cifrei de afaceri realizate pentru perioada 2003 – 2005. La rândul ei recurenta A.B.

București a solicitat în temeiul art. 304 pct. 6, 7 și 9 C. proc. civ. admiterea recursului și modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul respingerii celui de-al treilea motiv de apel formulat de A.V.A.S. cu privire la obligarea pârâtei la efectuarea investițiilor asumate prin contractul de vânzare-cumpărare acțiuni. S-a evocat împrejurarea că instanța de apel a acordat mai mult decât s-a cerut și hotărârea pronunțată încalcă principiul non reformatio in pejus consacrat de art. 305 alin. (4) raportat la art. 296 teza a II-a C. proc. civ. Recurenta-pârâtă A.B. a depus o întâmpinare la termenul din 21 octombrie 2010 prin care a cerut respingerea recursului reclamantei și a invocat excepția autorității de lucru judecat.

Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, constată că toate criticile aduse de recurente sunt nejustificate, urmând a respinge atât excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă cât și ambele recursuri ca nefondate, pentru următoarele considerente. Potrivit cererii de chemare în judecată, înregistrată sub nr. 37500/3/2006 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, reclamanta A.V.A.S., în calitatea de succesoare a A.P.A.P.S. a solicitat în contradictoriu cu A.B., obligarea pârâtei la:

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția autorității de lucru judecat invocată de recurenta-pârâtă A.B. București. Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei comerciale nr. 121 din 8 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 3 februarie 2011.