ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3535/2008

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Tribunalului București la data de 7 octombrie 2005, reclamanta SC D.A. SA a chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S., solicitând ca aceasta să fie obligată să-i plătească echivalentul în lei la data plății al sumei de 3.672.443 dolari S.U.A., reprezentând nerealizarea beneficiului programat în perioada 10 octombrie 2002 – 31 decembrie 2002. Secția a VI-a comercială a Tribunalului București, prin sentința comercială nr. 6838, pronunțată la data de 18 mai 2007 a respins acțiunea reclamantei pe care a obligat-o să plătească pârâtei cheltuielile de judecată în cuantum de 46.062 lei (ron). Spre a hotărî astfel prima instanță a reținut că, urmare a O.U.G.

nr. 85/2004, A.V.A.S. s-a subrogat în toate drepturile și obligațiile SC B.C.R. SA în privința raporturilor cu SC D.A. SA, iar, în baza contractului de tranzacție din 25 noiembrie 2004, a achitat reclamantei suma de 15.800.000 dolari S.U.A., diferență de plată asumată de B. în 1996 și dobânzi calculate la această sumă, care, prin menționatul act juridic, a renunțat la orice drept de creanță derivând din raporturile cu fosta B. în schimbul plății de către A.V.A.S. a menționatei sume.

Apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței Tribunalului a fost respins, ca nefondat, de Secția a V-a comercială a Curții de Apel București, prin decizia nr. 83, pronunțată la data de 26 februarie 2008. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel - analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel, în raport cu actele și lucrările dosarului - a reținut că instanța de fond a apreciat corect evoluția raporturilor juridice dintre părți, finalizate cu contractul de tranzacție din 25 noiembrie 2004, prin care SC D.A. SA renunță la orice drept de creanță, derivând din raporturile cu fosta B. în schimbul plății de către A.V.A.S. a sumei de 15.800.000 dolari S.U.A. – contract pe care instanța de fond și-a fundamentat soluția, dând o corectă interpretare clauzelor acestuia, întrucât din art. 3.1.

și din art. 7.2 rezultă că apelanta a renunțat la orice drept rezultând din convenția – cadru – pretențiile asupra cărora s-a renunțat făcând obiectul unor procese finalizate, în curs sau ar putea face obiectul unor procese viitoare – iar, din considerentele deciziei comerciale nr. 344 din 2 iunie 2006, pronunțată de Secția a V-a comercială a Curții de Apel București, rezultă că, prin menționatul contract de tranzacție, s-a renunțat la dreptul de creanță, atât față de SC B.C.R. SA cât și față de A.V.A.S., drept rezultat ca urmare a neîndeplinirii de către fosta B. a obligației de a efectua vărsămintele, transmisă succesiv, ope legis, către SC B.C.R. SA, considerând că referirile Tribunalului la considerentele deciziei Curții de Apel București nr. 1078/1999 sau la alte hotărâri, nu poate fi interpretat în sensul că s-ar fi pronunțat asupra unor aspecte reținute definitiv și irevocabil de către instanțele judecătorești.

Împotriva menționatei decizii a formulat recurs apelanta reclamantă SC D.A. SA, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. și solicitând modificarea, în tot, a acestei hotărâri, admiterea apelului și admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată. În dezvoltarea acestor motive, s-a arătat, în esență, că decizia atacată cuprinde motive străine de natura pricinii – cu referire la modul în care instanța de apel s-a raportat la decizia nr. 1078/1999 și prin aprecierile juridice asupra convenției – cadru din 1996, considerând că aceasta reprezintă o formă de creditare, diferit de cele stabilite, irevocabil, prin decizia Curții de Apel București nr. 2099 din 29 septembrie 1999, al cărui control de legalitate îl face, astfel, instanța de apel; că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 977 și art. 982 C. proc.

civ. - prin interpretarea dată clauzelor contractului de tranzacție din 25 noiembrie 2004, în ce privește subiectul activ al renunțării, față de prevederile art. 3.2. din tranzacție - precum și dispozițiile art. 1201 C. civ., prin evocarea deciziei nr. 344 din 2 iunie 2006 pronunțată, de Secția a V-a comercială a Curții de Apel București ca având autoritate de lucru judecat – recurenta neprecizând relevanța reiterării argumentelor prezentate în motivarea apelului, față de decizia instanței de apel, din perspectiva dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului. Intimata a solicitat, prin întâmpinarea formulată în cauză, respingerea recursului și menținerea deciziei recurate, pe care o apreciază ca fiind legală, considerând neîntemeiate criticile aduse de recurentă acestei hotărâri.

Recursul este nefondat. Astfel, evocarea deciziei Curții de Apel București nr. 1078/1999 în considerentele deciziei atacate pentru a răspunde criticii apelantei referitoare la modul în care instanța de fond s-a raportat la această hotărâre ca și evocarea Convenției – cadru din perspectiva evoluției raporturilor juridice dintre părți - apreciată ca fiind o formă de creditare, fără nicio referire la decizia Curții de Apel București nr. 2099 din 29 septembrie 1999 - nu constituie motive străine de natura pricinii, în sensul art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Este de observat că instanța de apel, reținând, din analiza clauzelor contractului de tranzacție din 25 noiembrie 2004, că apelanta a renunțat la orice drept rezultând din convenția – cadru și că respectiva renunțare a operat și cu privire la A.V.A.S., conform art. 7.2, a respectat, atât principiul înscris în art. 969 C. civ., cât și regulile stabilite de art. 977 și art. 982 C. civ., în acest sens fiind și prevederile art. 3.2 din tranzacție potrivit cărora renunțarea necondiționată a părților contractante, dar și a acționarilor SC D.A. SA, se referă la drepturi și pretenții împotriva SC B.C.R. SA, care derivă din raporturile cu fosta B. și, în particular, cele rezultând din convenția – cadru din 8 noiembrie 1996 și că renunțarea este determinată de transferul acestor drepturi și pretenții de la SC B.C.R.

SA la A.V.A.S. prin O.G. nr. 18/2004, iar cum instanța de apel reține că între prezenta cauză și cea care a făcut obiectul dosarului nr. 3073/2005 al Tribunalului București, secția a VI-a comercială, în care s-a pronunțat decizia nr. 344 din 2 iunie 2006, nu există identitate de obiect pentru a opera autoritatea de lucru judecat, nu se poate primi critica încălcării art. 1201 C. civ., prin evocarea considerentelor acestei decizii, în argumentarea soluției adoptate, așa încât nici motivele invocate, prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., nu-și găsesc incidența în speță. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză, iar, în conformitate cu art. 274 alin. (1) C. proc.

civ., va obliga recurenta, în culpă procesuală, să plătească intimatei cheltuielile de judecată pe care le-a efectuat în această cale de atac, reprezentând onorariu avocat, astfel cum a solicitat și dovedit prin înscrisurile depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC D.A. SA București, împotriva deciziei Curții de Apel București nr. 83 din 26 februarie 2008, ca nefondat. Obligă recurenta să plătească intimatei – pârâte A.V.A.S. București suma de 29.619,86 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2008.