ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3535/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3535/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Tribunalului București la data

de 7 octombrie 2005, reclamanta SC D.A. SA a chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S.,

solicitând ca aceasta să fie obligată să-i plătească echivalentul în lei la

data plății al sumei de 3.672.443 dolari S.U.A., reprezentând nerealizarea

beneficiului programat în perioada 10 octombrie 2002 – 31 decembrie 2002.

Secția a VI-a comercială a

Tribunalului București, prin sentința comercială nr. 6838, pronunțată la data

de 18 mai 2007 a respins acțiunea reclamantei pe care a obligat-o să plătească

pârâtei cheltuielile de judecată în cuantum de 46.062 lei (ron).

Spre a hotărî astfel prima

instanță a reținut că, urmare a O.U.G. nr. 85/2004, A.V.A.S. s-a subrogat în

toate drepturile și obligațiile SC B.C.R. SA în privința raporturilor cu SC

D.A. SA, iar, în baza contractului de tranzacție din 25 noiembrie 2004, a

achitat reclamantei suma de 15.800.000 dolari S.U.A., diferență de plată

asumată de B. în 1996 și dobânzi calculate la această sumă, care, prin

menționatul act juridic, a renunțat la orice drept de creanță derivând din

raporturile cu fosta B. în schimbul plății de către A.V.A.S. a menționatei

sume.

Apelul formulat de

reclamantă împotriva sentinței Tribunalului a fost respins, ca nefondat, de

Secția a V-a comercială a Curții de Apel București, prin decizia nr. 83,

pronunțată la data de 26 februarie 2008.

Pentru a pronunța această

decizie, instanța de apel - analizând sentința apelată prin prisma motivelor de

apel, în raport cu actele și lucrările dosarului - a reținut că instanța de

fond a apreciat corect evoluția raporturilor juridice dintre părți, finalizate

cu contractul de tranzacție din 25 noiembrie 2004, prin care SC D.A. SA renunță

la orice drept de creanță, derivând din raporturile cu fosta B. în schimbul

plății de către A.V.A.S. a sumei de 15.800.000 dolari S.U.A. – contract pe care

instanța de fond și-a fundamentat soluția, dând o corectă interpretare

clauzelor acestuia, întrucât din art. 3.1. și din art. 7.2 rezultă că apelanta

a renunțat la orice drept rezultând din convenția – cadru – pretențiile asupra

cărora s-a renunțat făcând obiectul unor procese finalizate, în curs sau ar

putea face obiectul unor procese viitoare – iar, din considerentele deciziei

comerciale nr. 344 din 2 iunie 2006, pronunțată de Secția a V-a comercială a

Curții de Apel București, rezultă că, prin menționatul contract de tranzacție,

s-a renunțat la dreptul de creanță, atât față de SC B.C.R. SA cât și față de

A.V.A.S., drept rezultat ca urmare a neîndeplinirii de către fosta B. a

obligației de a efectua vărsămintele, transmisă succesiv, ope legis, către SC

B.C.R. SA, considerând că referirile Tribunalului la considerentele deciziei

Curții de Apel București nr. 1078/1999 sau la alte hotărâri, nu poate fi

interpretat în sensul că s-ar fi pronunțat asupra unor aspecte reținute

definitiv și irevocabil de către instanțele judecătorești.

Împotriva menționatei

decizii a formulat recurs apelanta reclamantă SC D.A. SA, invocând motivele

prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. și solicitând modificarea,

în tot, a acestei hotărâri, admiterea apelului și admiterea acțiunii, astfel

cum a fost formulată.

În dezvoltarea acestor

motive, s-a arătat, în esență, că decizia atacată cuprinde motive străine de

natura pricinii – cu referire la modul în care instanța de apel s-a raportat la

decizia nr. 1078/1999 și prin aprecierile juridice asupra convenției – cadru din

1996, considerând că aceasta reprezintă o formă de creditare, diferit de cele

stabilite, irevocabil, prin decizia Curții de Apel București nr. 2099 din 29

septembrie 1999, al cărui control de legalitate îl face, astfel, instanța de

apel; că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 977 și art. 982 C. proc.

civ. - prin interpretarea dată clauzelor contractului de tranzacție din 25

noiembrie 2004, în ce privește subiectul activ al renunțării, față de

prevederile art. 3.2. din tranzacție - precum și dispozițiile art. 1201 C. civ.,

prin evocarea deciziei nr. 344 din 2 iunie 2006 pronunțată, de Secția a V-a

comercială a Curții de Apel București ca având autoritate de lucru judecat –

recurenta neprecizând relevanța reiterării argumentelor prezentate în motivarea

apelului, față de decizia instanței de apel, din perspectiva dispozițiilor art.

299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.

Intimata a solicitat, prin

întâmpinarea formulată în cauză, respingerea recursului și menținerea deciziei

recurate, pe care o apreciază ca fiind legală, considerând neîntemeiate

criticile aduse de recurentă acestei hotărâri.

Recursul este nefondat.

Astfel, evocarea deciziei

Curții de Apel București nr. 1078/1999 în considerentele deciziei atacate

pentru a răspunde criticii apelantei referitoare la modul în care instanța de

fond s-a raportat la această hotărâre ca și evocarea Convenției – cadru din

perspectiva evoluției raporturilor juridice dintre părți - apreciată ca fiind o

formă de creditare, fără nicio referire la decizia Curții de Apel București nr.

2099 din 29 septembrie 1999 - nu constituie motive străine de natura pricinii,

în sensul art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Este de observat că instanța

de apel, reținând, din analiza clauzelor contractului de tranzacție din 25

noiembrie 2004, că apelanta a renunțat la orice drept rezultând din convenția –

cadru și că respectiva renunțare a operat și cu privire la A.V.A.S., conform art.

7.2, a respectat, atât principiul înscris în art. 969 C. civ., cât și regulile

stabilite de art. 977 și art. 982 C. civ., în acest sens fiind și prevederile art.

3.2 din tranzacție potrivit cărora renunțarea necondiționată a părților

contractante, dar și a acționarilor SC D.A. SA, se referă la drepturi și

pretenții împotriva SC B.C.R. SA, care derivă din raporturile cu fosta B. și,

în particular, cele rezultând din convenția – cadru din 8 noiembrie 1996 și că

renunțarea este determinată de transferul acestor drepturi și pretenții de la SC

B.C.R. SA la A.V.A.S. prin O.G. nr. 18/2004, iar cum instanța de apel reține că

între prezenta cauză și cea care a făcut obiectul dosarului nr. 3073/2005 al

Tribunalului București, secția a VI-a comercială, în care s-a pronunțat decizia

nr. 344 din 2 iunie 2006, nu există identitate de obiect pentru a opera

autoritatea de lucru judecat, nu se poate primi critica încălcării art. 1201 C.

civ., prin evocarea considerentelor acestei decizii, în argumentarea soluției

adoptate, așa încât nici motivele invocate, prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ., nu-și găsesc incidența în speță.

Pentru aceste considerente,

în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge recursul declarat în cauză, iar, în conformitate cu art. 274 alin. (1)

C. proc. civ., va obliga recurenta, în culpă procesuală, să plătească intimatei

cheltuielile de judecată pe care le-a efectuat în această cale de atac,

reprezentând onorariu avocat, astfel cum a solicitat și dovedit prin

înscrisurile depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC D.A. SA București, împotriva deciziei Curții de Apel București

nr. 83 din 26 februarie 2008, ca nefondat.

Obligă recurenta să

plătească intimatei – pârâte A.V.A.S. București suma de 29.619,86 lei,

cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 noiembrie 2008.