ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1047/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 14 ianuarie 2003 și precizată ulterior, reclamanta SC B.S. SA prin lichidator F.G.D.S.B. a solicitat obligarea pârâtei SC G. SA la plata sumei de 1.046.182.110,93 dolari S.U.A. Prin sentința comercială nr. 4646 din 7 aprilie 2004, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis în parte acțiunea precizată și a obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 4.819,50 dolari S.U.A., plătibili în lei la cursul B.N.R. în ziua plății, reprezentând chirie restantă. S-a respins cererea privind plata despăgubirilor. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta susținând că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la petitul acțiunii privind obligarea pârâtei la plata de dobânzi legale și nu a exercitat suficient rol activ potrivit art. 129 pct. 5 C. proc.

civ., pentru stabilirea situației reale și nu a valorificat interogatoriul pârâtei. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 2 din 10 ianuarie 2005 a respins apelul, ca nefondat. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că, în raport cu precizarea acțiunii, instanța de fond s-a pronunțat în limitele investirii administrând toate probele utile, pertinente și concludente, privind atât apărările reclamantei cât și ale pârâtei și respectând principiul contradictorialității. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta invocând, în drept, dispozițiile art. 304 pct. 5, 9 și 10 C. proc. civ. A susținut că instanța de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., pe fondul neîndeplinirii obligațiilor legale procedurale determinate de principiul rolului activ al judecătorului, încălcând dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., deoarece ca și instanța de fond a respins cererea de completare a probatoriului cu expertiză tehnică și audierea a doi martori în condițiile în care probele erau contradictorii neexercitându-și astfel, rolul de instanță de control judiciar. O altă critică privește faptul că atât instanța de fond cât și instanța de apel au reținut nefondat faptul că reclamanta prin cererea precizatoare și-a restrâns cererea inițială și nu a mai solicitat dobânzi comerciale, fapt contrazis de apărările formulate la întâmpinarea depusă de pârâtă, iar renunțarea la judecată nu poate opera decât în condițiile legii.

Recursul este nefondat. Datorită caracterului devolutiv al apelului, părțile, în principiu, pot cere refacerea în tot sau în parte a probelor administrate la prima instanță sau să ceară probe noi. Instanța trebuie să constate dacă probele sunt greșite sau neîndestulătoare, ceea ce, în cauză, a și făcut, potrivit dovezilor deja existente la dosar, fără a încălca deci, dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., aprobarea acestor cereri fiind lăsată la suverana apreciere a acesteia, iar în cauză s-au administrat, atât probe cu acte cât și cu martori. Prin urmare, motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 5 C. proc. civ. este nefondat. Cât privește critica legată de neacordarea dobânzilor legale, instanța de apel ca și cea de fond a avut în vedere cererea precizatoare în condițiile art. 132 C. proc.

civ., orice alte susțineri sau apărări precum cea la care se referă, fiind în afara dispozițiilor procedurale din punct de vedere al obligației părții de a determina exact obiectul prin chiar cererea de chemare în judecată, aceeași valoare având din punct de vedere al investirii instanței și precizarea (modificarea) acesteia. Față de cele arătate nu este întemeiat nici motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Cât privește motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 10 C. proc. civ., acesta nu a fost dezvoltat încât pentru toate cele sus-evocate, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul F.G.D.S.B. lichidator al SC B.S. SA Brașov, împotriva deciziei nr. 2 din 10 ianuarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 15 martie 2006.