ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 919/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele : Prin contestația la executare înregistrată la data de 23 noiembrie 2007, contestatoarea A.A.A. a chemat în judecată A.D.S., solicitând instanței anularea tuturor actelor de executare silită declanșate de către pârâtă în temeiul contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 39 din 21 septembrie 2000 modificat prin actele adiționale nr. 1 din 23 octombrie 2000, nr. 2 din 27 decembrie 2001 și nr. 3 din 20 martie 2003, respectiv adresa nr. 59462 din 12 iulie 2007 (comunicată la data de 7 noiembrie 2007) adresa 43140/3 din 2 noiembrie 2007 (comunicată la data de 7 noiembrie 2007) actele de executare, de încasare a sumelor de 6.093.673,33 lei și operațiunea de reînscriere a A.D.S.

ca acționar al SC S.C. SA conform adresei nr. 58775 din 4 iulie 2007 precum și întoarcerea executării silite în sensul reînscrierii contestatoarei ca acționar în Registrul Comerțului pentru un număr de 1.719.819 acțiuni deținute la SC S.C. SA reprezentând 69,9883% din capitalul acestei societăți. În susținerea cererii s-a arătat că între contestatoare și A.D.S. s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 39 din 21 septembrie 2000 prin care s-a cumpărat un pachet de acțiuni la SC S.C. SA reprezentând 69,9883% din capitalul social, cumpărătorul achitând ratele de preț convenite în contract până când a descoperit că vânzătorul se face vinovat de neevidențierea tuturor datoriilor societății vândute, aspect care rezultă și din expertiza efectuată, unde sunt evidențiate datoriile reale de 125.447.557.744 Rol, în timp ce în caietul de sarcini erau trecute doar 78.815.000.000 Rol.

În acest sens, contestatoarea a formulat o acțiune prin care a solicitat constatarea modalității defectuoase în care vânzătorul și-a îndeplinit obligațiile, obligație de garanție pentru evicțiune a vânzătorului prin plata daunelor interese precum și constatarea suspendării obligației A.A.A. de plată a contractului ca urmare a excepției de neexecutare, compensarea datoriilor reciproce între părți. În aceste condiții, contestatoarea considera că, contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 39 din 21 septembrie 2000 nu este titlu executoriu întrucât la data încheierii, această convenție nu avea putere executorie astfel încât executarea silită nu poate porni decât după obținerea unei hotărâri judecătorești definitive de obligare a cumpărătorului la plată potrivit principiului neretroactivității legii, date fiind dispozițiile art. 2 din O.U.G.

nr. 64/2005. Prin întâmpinare A.D.S. a ridicat excepția inadmisibilității contestației, motivat de faptul că actele emise nu sunt acte desfășurate în cadrul unei executări silite declanșate de către creditor în baza O.U.G. nr. 64/2005 coroborate cu O.U.G. nr. 51/1998. La data de 24 ianuarie 2008 contestatoarea a făcut precizări în sensul că a renunțat la soluționarea capătului de cerere având ca obiect întoarcerea executării silite. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin sentința nr. 31 din 21 februarie 2008 a admis excepția inadmisibilității contestației la executare și pe cale de consecință a respins ca inadmisibilă contestația la executare. În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că toate actele atacate de către contestatoarea A.A.A.

nu sunt acte desfășurate în cadrul unei executări silite pentru ca partea să ceară instanței controlul legalității acestora prin procedura unei executări silite, care, este indisolubil legată de existența unei executări silite aflate în desfășurare. Cu petiția înregistrată la data de 24 martie 2007 contestatoarea a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din 24 ianuarie 2008 prin care s-a respins cererea de suspendare a judecății, precum și împotriva sentinței pronunțate criticile formulate făcând referire la aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. Soluția dată asupra cererii de suspendare recurenta consideră că este nelegală fiind încălcate dispozițiile art. 244 1 C. proc.

civ. motivat de obiectul dosarului cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 26552/3/2004 respectiv modul de întocmire a documentelor de privatizare, a existenței obligației de garanție pentru evicțiune în sarcina pârâtei. Cu privire la sentința criticată, recurenta susține că în mod greșit pricina a fost soluționată prin admiterea excepției inadmisibilității contestației prin interpretarea greșită a actelor de executare a căror anulare s-a solicitat, schimbând natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestora. Eroarea fundamentală a instanței, constă în faptul că nu s-a avut în vedere caracterul cu totul special al executării silite efectuate de către A.D.S. raportat la prevederile legilor speciale, respectiv la O.U.G.

nr. 64/2005 și O.U.G. nr. 51/1998 privind procedura postprivatizare realizată de A.V.A.S. la care face trimitere O.U.G. nr. 64/2005. Se susține că toate actele contestate, reprezintă acte de executare cu caracter special. Prin întâmpinare, intimata A.D.S. a solicitat respingerea recursului, motivat de faptul că actele a căror anulare s-a solicitat pe calea contestației la executare, nu sunt acte emise în cadrul executării silite declanșate. Criticile privind soluția de respingere a cererii de suspendare a cauzei nu pot fi primite, având în vedere că nu s-a demonstrat interdependența între cele două litigii, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 244 C. proc. civ. De altfel acest text de lege lasă la aprecierea instanței măsura suspendării neavând caracter imperativ.

În ce privește soluția pronunțată se reține că, contestația la executare este mijlocul procedural prin care părțile sau terțele persoane vătămate prin executare se pot adresa instanței competente în scopul de a obține desființarea actelor ilegale de executare. Contestația la executare este o procedură prin care se poate obține anularea sau îndepărtarea actelor de executare săvârșite fără respectarea legii. Invocarea de către intimată a dispozițiilor din dreptul comun nu este eficientă deoarece în cadrul procedurii de executare silită prevăzută de O.U.G. nr. 51/1998 nu sunt enumerate expres actele de executare ce se pot efectua de către creditorii speciali stabilite prin aceasta. Astfel adresa nr. 59462 din 12 mai 2007 reprezintă un act de executare a contractului deoarece se referă la desființarea contractului având natura unei somații.

De asemenea și adresa nr. 43140 din 6 noiembrie 2007, are de asemenea natura unui act de executare silită având în vedere că după opoziția recurentei la considerarea ca desființată a contractului de vânzare-cumpărare acțiuni a emis o nouă somație în același sens, prin care face cunoscută demararea executării silite a contractului de vânzare-cumpărare. Adresa nr. 58755 din 4 iulie 2007 reprezintă tot o notificare a recurentei cu privire la efectele executării silite, dată la care intimata recunoaște că începuse executarea silită asupra acțiunilor deținute la SC S.C. SA. Operațiunea de reînscriere ca acționar la SC S.C. SA a intimatei, cu pachetul de acțiuni ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, nu a fost altceva decât tot un act de executare silită a aceluiași contract.

Aceste acte de executare emise în cadrul unei proceduri specifice declanșate de intimata creditoare conform O.U.G. nr. 64/2005 coroborate cu O.U.G. nr. 51/1998, astfel că acestea pot fi supuse controlului judecătoresc pe calea contestației la executare. Mai mult, este de reținut că legislația procesuală civilă nu reglementează excepția inadmisibilității și că recurenta-contestatoare a invocat un temei juridic, instanța avea obligația să o judece în fond, în raport cu textele de lege aplicabile. In aceste condiții având în vedere dispozițiile art. 312 C. proc. civ. recursul împotriva sentinței criticate va fi admis, aceasta urmând a fi casată și cauza trimisă spre rejudecare pe fond aceleiași instanțe.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de contestatoarea A.A.A. CRAIOVA, împotriva încheierii de ședință din 24 ianuarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială. Admite recursul declarat de contestatoarea A.A.A. CRAIOVA, împotriva sentinței nr. 31 din 21 februarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare pe fond aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2009.