ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2278/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comerciale nr.

219 din data de 11 octombrie 2006, Curții de Apel București, secția a VI-a

comercială, investită cu soluționarea contestației la executare formulată de SA

Z. SA în contradictoriu cu intimata A.D.S. BUCUREȘTI, a admis contestația și a

anulat somația nr. 775287 din 3 iulie 2006 emisă de intimată în baza

contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 32 din 21 noiembrie 2001.

Pentru a se pronunța astfel,

prima instanță a reținut că prin contractul de vânzare cumpărare acțiuni nr. 32

încheiat de părți la 21 noiembrie 2001, SA Z. SA a dobândit un număr de 438.025

acțiuni reprezentând 99,9311 % din capitalul social al SC A.F. SA, obligându-se

să efectueze în societatea a cărui acționar majoritar a devenit, investiții/

aport de capital eșalonate pe o perioadă de doi ani, respectiv 2002, 2003, sub

sancțiunea plății de penalități de 50 % pe an pentru suma angajată și

nerealizată.

Că, în 28 noiembrie 2005,

intimata emite o primă somație cumpărătoarei pentru penalitățile datorate

nerealizării obligației investiționale asumată de aceasta, somație care a fost

anulată prin sentința comercială nr. 8812006 a Curții de Apel București, urmare

constatării că Societatea cumpărătoare și-a realizat investițiile stabilite

prin contractul de vânzare cumpărare acțiuni.

În raport de cele statuate,

cu caracter definitiv prin sentința comercială nr. 88/2006, instanța apreciază

că cea de-a doua somație emisă de intimata la data de 3 iulie 2006 pentru

penalități datorate neexecutării acelorași obligații investiționale, nu își are

fundament legal și se impune anularea sa.

Împotriva acestei sentințe

intimata a declarat recurs, solicitând modificarea în tot a hotărârii primei

instanțe în sensul respingerii contestației la executare formulate.

Recurenta și-a întemeiat

criticile de nelegalitate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

apreciind că hotărârea atacată este lipsită de temei legal.

În motivarea recursului,

recurenta a susținut, în esență, că contestatoarea nu și-a îndeplinit

obligațiile referitoare la investiții în cuantumul și la termenele stipulate

prin art. 9.5 din contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 32/2001, contract

care constituie titlu executoriu, astfel ca suma ce a făcut obiectul somației

nr. 77528 din 3 iulie 2006 este executorie.

- Sub un alt aspect recurenta

a arătat că intimata nu a transmis toate documentele privind realizarea

investițiilor aferente anilor 2002-2003 deși i s-a solicitat în mai multe rânduri

completare documentației.

Judecata recursului în

prezenta cauză a fost suspendată la data de 16 februarie 2007 în temeiul art. 29

alin. (5) din Legea nr. 47/1992, în vederea sesizării Curții Constituționale cu

soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 64/2005,

excepție formulată de intimată și a fost repusă pe rol la 10 mai 2007 urmare

soluționării excepției prin decizia nr. 380 din 17 aprilie 2007 a Curții

Constituționale.

Înalta Curte, examinând

sentința atacată în contextul criticilor invocate, constată că recursul este

nefondat pentru considerentele ce urmează:

litigiului de instanța fondului s-a fundamentat pe autoritatea de lucru judecat

conferită de sentința comercială nr. 88/2006 a Curții de Apel București, care a

statuat că societatea cumpărătoare nu datorează penalități în temeiul art. 9.5

din contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 32/2001, în ceea ce privește

realizarea investițiilor asumate, deoarece acestea au fost realizate în

totalitate la termenele stipulate în contract.

judecat semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată definitiv decât o

singură dată, iar hotărârea este prezumată că exprimă adevărul, soluția

instanței este legală.

Potrivit sentinței

comerciale nr. 88/2006, a Curții de Apel București, chestiunea investițiilor

asumate de cumpărătoare prin contractul de vânzare cumpărare acțiuni a fost

tranșată stabilindu-se îndeplinirea lor la termenle și în cuantumul convenit.

nu a rămas irevocabilă, beneficiază de prezumția de lucru judecat, care se atașează

hotărârii din momentul pronunțării ei și până la respingerea căilor de atac

prevăzute de lege.

Totodată, sentința nr. 88/2006

este definitivă și executorie și prin urmare, produce efecte sub aspectul

exclusivității și al executorialității.

considerente ce țin de examinarea efectelor unei hotărâri judecătorești care

împiedică judecarea unui nou litigiu între aceleiași părți, având același

obiect și cauză, trebuie precizat că recurenta prin motivele de recurs, astfel

cum au fost dezvoltate, nu critică sentința fondului pe aspectele de fapt și de

drept pe care instanța își argumentează soluția, cu referire la sentința comercială

nr. 88/2006, ci se referă la aspecte ce nu au făcut obiect de analiză de către

prima instanță, și prin urmare nu pot face obiectul controlului de legalitate.

Așa fiind, Înalta Curte, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul recurs ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat

recursul declarat de pârâta A.D.S. BUCUREȘTI împotriva sentinței comerciale nr.

219 din 11 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 iunie 2007.