ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2278/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comerciale nr. 219 din data de 11 octombrie 2006, Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, investită cu soluționarea contestației la executare formulată de SA Z. SA în contradictoriu cu intimata A.D.S. BUCUREȘTI, a admis contestația și a anulat somația nr. 775287 din 3 iulie 2006 emisă de intimată în baza contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 32 din 21 noiembrie 2001. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin contractul de vânzare cumpărare acțiuni nr. 32 încheiat de părți la 21 noiembrie 2001, SA Z. SA a dobândit un număr de 438.025 acțiuni reprezentând 99,9311 % din capitalul social al SC A.F.

SA, obligându-se să efectueze în societatea a cărui acționar majoritar a devenit, investiții/ aport de capital eșalonate pe o perioadă de doi ani, respectiv 2002, 2003, sub sancțiunea plății de penalități de 50 % pe an pentru suma angajată și nerealizată. Că, în 28 noiembrie 2005, intimata emite o primă somație cumpărătoarei pentru penalitățile datorate nerealizării obligației investiționale asumată de aceasta, somație care a fost anulată prin sentința comercială nr. 8812006 a Curții de Apel București, urmare constatării că Societatea cumpărătoare și-a realizat investițiile stabilite prin contractul de vânzare cumpărare acțiuni. În raport de cele statuate, cu caracter definitiv prin sentința comercială nr. 88/2006, instanța apreciază că cea de-a doua somație emisă de intimata la data de 3 iulie 2006 pentru penalități datorate neexecutării acelorași obligații investiționale, nu își are fundament legal și se impune anularea sa.

Împotriva acestei sentințe intimata a declarat recurs, solicitând modificarea în tot a hotărârii primei instanțe în sensul respingerii contestației la executare formulate. Recurenta și-a întemeiat criticile de nelegalitate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., apreciind că hotărârea atacată este lipsită de temei legal. În motivarea recursului, recurenta a susținut, în esență, că contestatoarea nu și-a îndeplinit obligațiile referitoare la investiții în cuantumul și la termenele stipulate prin art. 9.5 din contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 32/2001, contract care constituie titlu executoriu, astfel ca suma ce a făcut obiectul somației nr. 77528 din 3 iulie 2006 este executorie.

- Sub un alt aspect recurenta a arătat că intimata nu a transmis toate documentele privind realizarea investițiilor aferente anilor 2002-2003 deși i s-a solicitat în mai multe rânduri completare documentației. Judecata recursului în prezenta cauză a fost suspendată la data de 16 februarie 2007 în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, în vederea sesizării Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 64/2005, excepție formulată de intimată și a fost repusă pe rol la 10 mai 2007 urmare soluționării excepției prin decizia nr. 380 din 17 aprilie 2007 a Curții Constituționale.

Înalta Curte, examinând sentința atacată în contextul criticilor invocate, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: 1. Dezlegarea dată litigiului de instanța fondului s-a fundamentat pe autoritatea de lucru judecat conferită de sentința comercială nr. 88/2006 a Curții de Apel București, care a statuat că societatea cumpărătoare nu datorează penalități în temeiul art. 9.5 din contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 32/2001, în ceea ce privește realizarea investițiilor asumate, deoarece acestea au fost realizate în totalitate la termenele stipulate în contract. 2. Cum autoritatea de lucru judecat semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată definitiv decât o singură dată, iar hotărârea este prezumată că exprimă adevărul, soluția instanței este legală.

Potrivit sentinței comerciale nr. 88/2006, a Curții de Apel București, chestiunea investițiilor asumate de cumpărătoare prin contractul de vânzare cumpărare acțiuni a fost tranșată stabilindu-se îndeplinirea lor la termenle și în cuantumul convenit. 3. Chiar dacă, sentința nr. 88/2006 nu a rămas irevocabilă, beneficiază de prezumția de lucru judecat, care se atașează hotărârii din momentul pronunțării ei și până la respingerea căilor de atac prevăzute de lege. Totodată, sentința nr. 88/2006 este definitivă și executorie și prin urmare, produce efecte sub aspectul exclusivității și al executorialității.

4. Distinct de aceste considerente ce țin de examinarea efectelor unei hotărâri judecătorești care împiedică judecarea unui nou litigiu între aceleiași părți, având același obiect și cauză, trebuie precizat că recurenta prin motivele de recurs, astfel cum au fost dezvoltate, nu critică sentința fondului pe aspectele de fapt și de drept pe care instanța își argumentează soluția, cu referire la sentința comercială nr. 88/2006, ci se referă la aspecte ce nu au făcut obiect de analiză de către prima instanță, și prin urmare nu pot face obiectul controlului de legalitate. Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâta A.D.S. BUCUREȘTI împotriva sentinței comerciale nr. 219 din 11 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie 2007.