ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 380/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 20 octombrie 2005, venită prin declinare de competență de la Tribunalul Arad, contestatoarea SC A. SRL a formulat contestație la executare în contradictor cu intimata A.D.S. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea formelor de executare silită pornită de intimată pentru penalități de întârziere în baza contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 60 din 9 august 2002, constituind titlu executoriu. Prin sentința nr. 61 din 23 martie 2006, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că dispozițiile art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 sunt aplicabile A.V.A.S. în sensul stabilirii competenței materiale de judecată în favoarea Curții de Apel în a cărei rază teritorială se află sediul pârâtei doar în cazul cererilor de orice natură în legătură cu activele bancare neperformante. În cazul contestațiilor la executare formulate în legătură cu contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni, care nu privesc activele bancare neperformante, dispozițiile art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 nu îi sunt aplicabile A.V.A.S. și, pe cale de consecință nici A.D.S., dispozițiile art. 1 alin. (2) din O.U.G. 64/2005 prevăd extinderea aplicării art. 45 din O.U.G.

nr. 51/1998 și pentru A.D.S. Împotriva acestei soluții a declarat recurs în termen și legal timbrat A.D.S. criticile vizând aspecte de nelegalitate. Astfel, se susține că hotărârea a fost dată cu nerespectarea cerințelor imperative cu privire la nulitatea actelor de procedură deoarece la termenul din data de 23 martie 2006, dată la care instanța din oficiu a invocat excepția necompetenței materiale a rămas în pronunțare, procedura de citare cu partea adversă nu era legal îndeplinită așa cum prevăd imperativ dispozițiile art. 107 C. proc. civ. De asemenea, se critică soluția de declinare a competenței în raport cu existența unei legi speciale care reglementează acest aspect. Se arată că O.U.G.

nr. 64/1995 prin art. 1 alin. (2) stabilește expres că prevederile capitolelor VIII, IX și X din O.U.G. nr. 51/1998 se aplică în mod corespunzător A.D.S., prin aceiași ordonanță considerându-se această instituție implicată în procesul de privatizare. Recursul este fondat. Potrivit art. 107 C. proc. civ., „președintele va amâna judecarea pricinii ori de câte ori constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege sub pedeapsa nulității”. În speță, la data de 23 martie 2006, când instanța a ridicat din oficiu excepția de necompetență materială a Curții de Apel București în soluționarea cauzei era lipsă de procedură cu contestatoarea SC A. SRL, excepția ridicată fiind o excepție de procedură, dilatorie.

Ea se rezolvă înainte de intrarea în cercetarea în fond a pretenției formulate de reclamanta-contestatoare. În această situație necompetența materială reprezintă o excepție conform art. 137 C. proc. civ., și ea trebuia pusă în discuția părților, potrivit art. 129 alin. (4) C. proc. civ. Or, dat fiind caracterul absolut al acestei excepții nu se poate soluționa fără a se asculta concluziile părților și fără a se acorda și reclamantei posibilitatea de a-și face apărări, fiind încălcat dreptul constituțional la apărare. Procedând astfel, instanța a încălcat prevederile art. 129 alin. (2) teza ultimă C. proc. civ., care o obligă să facă respectate și să respecte ea însăși principiul contradictorialității și celelalte principii ale procesului civil.

În aceste condiții, recursul urmează a fi admis și cauza trimisă spre rejudecare în condițiile art. 312 C. proc. civ., pentru ca excepția de necompetență materială să se facă cu îndeplinirea legală a procedurii de citare cu părțile în cauză în asigurarea principiului contradictorialității. Cu ocazia judecării cauzei se vor avea în vedere dispozițiile O.U.G. nr. 64/2005 care sunt incidente pentru toate obligațiile izvorâte din contractele de vânzare-cumpărare încheiate de A.D.S. și care fac trimitere la O.U.G. nr. 51/1998, activele bancare fiind definite de acest act normativ în forma inițială în vigoare la data aprobării O.U.G. nr. 64/2005 și reluate după modificarea din 15 septembrie 2006, cu raportare la art. 45 din același act normativ care fac referire expresă la „cererile de orice natură privind drepturile și obligațiile în legătură cu.”

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite, recursul declarat de pârâta A.D.S. București împotriva sentinței nr. 61 din 23 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2007.