ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 503/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 66 din 27 martie 2006, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare formulată de contestatorul A.B. în contradictoriu cu intimata A.D.S. în favoarea Judecătoriei Sector 1 București. Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut că în capitolul X din O.U.G. nr. 51/1998 sunt prevăzute reguli speciale aplicabile fazei de executare silită, sub aspectul competenței materiale în această fază nefiind prevăzute dispoziții derogatorii de la dreptul comun, contestația la executare, ca cerere incidentală, urmând să fie soluționată într-o asemenea situație, de instanța de executare de drept comun, în conformitate cu dispozițiile art. 400 alin. (2) C. proc.

civ. Cum în speță se contestă executarea silită pornită în baza contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni ce constituie titlu executoriu potrivit art. 2 din O.U.G. nr. 64/2005, Curtea, în considerarea și a scopului urmărit de legiuitor prin trimiterea la prevederile O.U.G. nr. 51/1998 a apreciat că instanța competentă să soluționeze pricina este instanța de executare de drept comun. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, contestatorul A.B. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii cu consecința trimiterii cauzei spre competenta soluționare Curții de Apel București, ca instanță de fond abilitată de lege să soluționeze contestația la executare ce vizează creanțe bugetare opuse de creditorul A.D.S.

În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că hotărârea recurată este nelegală, fiind dată cu aplicarea, respectiv interpretarea greșită a legii speciale O.U.G. nr. 64/2005 și prin raportare la norma expres cuprinsă în art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998. În considerarea acestor dispoziții și a scopului edictării lor, contestația la executare urmează a fi soluționată după normele cu caracter special prevăzute de O.U.G. nr. 51/1998 și nu după dispozițiile de drept comun. Intimata-pârâtă A.D.S. a formulat întâmpinare, solicitând admiterea recursului în ceea ce privește excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București. Recursul este fondat pentru considerentele care urmează: În conformitate cu dispozițiile art. 45 din O.U.G.

nr. 51/1998, articol inserat în capitolul IX al actului normativ, intitulat „Reguli speciale privind soluționarea litigiilor”, cererile de orice natură privind drepturile și obligațiile în legătură cu activele bancare preluate de A.V.A.S., inclusiv cele formulate pentru angajarea răspunderii civile a persoanelor fizice și juridice, altele decât debitorii definiți la art. 38, sunt de competența Curții de Apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau după caz, domiciliul pârâtului și se judecă de urgență și cu precădere. Art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 64/2005 prevede că dispozițiile capitolelor VIII, IX și X din O.U.G. nr. 51/1998, inclusiv art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998, se aplică și A.D.S.

Interpretând aceste dispoziții și ținând cont de scopul urmărit de legiuitor prin trimitere la O.U.G. nr. 51/1998, de punere la dispoziția A.D.S., ca instituție implicată în procesul de privatizare, a unor proceduri simplificate de urmărire a creanțelor, atât sub aspectul conferirii caracterului executoriu unor înscrisuri (contractele de vânzare-cumpărare acțiuni încheiate cu A.D.S. în procedura de privatizare) cât și sub aspectul întregii proceduri de executare, se apreciază că art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 reprezintă norma legală ce statuează competența materială a Curții de Apel în soluționarea „cererilor de orice natură privind drepturile și obligațiile în legătură cu creanțele A.D.S. și nu dispoziția de drept comun prevăzute de art. 400 alin. (2) C. proc.

civ. Așadar, hotărârea atacată este dată cu greșita interpretare a precitatelor dispoziții legale ca și cele prevăzute de art. 3 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte apreciază că sentința este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea normelor legale imperative ce reglementează competența materială și în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va admite recursul, se va casa sentința și se va trimite cauza la aceeași instanță, Curtea de Apel București, pentru judecarea pe fond a contestației la executare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de contestatorul A.B. , împotriva sentinței nr. 66 din 27 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Casează sentința și trimite cauza la aceeași instanță pentru judecarea pe fond a contestației la executare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi 2 februarie 2007.