ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 503/2007

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 503/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr.

66 din 27 martie 2006, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a

admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de

soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare formulată de

contestatorul A.B. în contradictoriu cu intimata A.D.S. în favoarea

Judecătoriei Sector 1 București.

Pentru a pronunța astfel,

instanța a reținut că în capitolul X din O.U.G. nr. 51/1998 sunt prevăzute

reguli speciale aplicabile fazei de executare silită, sub aspectul competenței

materiale în această fază nefiind prevăzute dispoziții derogatorii de la

dreptul comun, contestația la executare, ca cerere incidentală, urmând să fie

soluționată într-o asemenea situație, de instanța de executare de drept comun,

în conformitate cu dispozițiile art. 400 alin. (2) C. proc. civ.

Cum în speță se contestă

executarea silită pornită în baza contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni

ce constituie titlu executoriu potrivit art. 2 din O.U.G. nr. 64/2005, Curtea,

în considerarea și a scopului urmărit de legiuitor prin trimiterea la

prevederile O.U.G. nr. 51/1998 a apreciat că instanța competentă să soluționeze

pricina este instanța de executare de drept comun.

Împotriva acestei hotărâri a

formulat recurs, în termen legal, contestatorul A.B. solicitând admiterea

recursului, casarea hotărârii cu consecința trimiterii cauzei spre competenta

soluționare Curții de Apel București, ca instanță de fond abilitată de lege să

soluționeze contestația la executare ce vizează creanțe bugetare opuse de creditorul

A.D.S.

În motivarea recursului s-a

arătat, în esență, că hotărârea recurată este nelegală, fiind dată cu

aplicarea, respectiv interpretarea greșită a legii speciale O.U.G. nr. 64/2005

și prin raportare la norma expres cuprinsă în art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998.

În considerarea acestor

dispoziții și a scopului edictării lor, contestația la executare urmează a fi

soluționată după normele cu caracter special prevăzute de O.U.G. nr. 51/1998 și

nu după dispozițiile de drept comun.

Intimata-pârâtă A.D.S. a formulat

întâmpinare, solicitând admiterea recursului în ceea ce privește excepția

necompetenței materiale a Curții de Apel București.

Recursul este fondat pentru

considerentele care urmează:

În conformitate cu

dispozițiile art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998, articol inserat în capitolul IX al

actului normativ, intitulat „Reguli speciale privind soluționarea litigiilor”,

cererile de orice natură privind drepturile și obligațiile în legătură cu

activele bancare preluate de A.V.A.S., inclusiv cele formulate pentru angajarea

răspunderii civile a persoanelor fizice și juridice, altele decât debitorii

definiți la art. 38, sunt de competența Curții de Apel în a cărei rază

teritorială se află sediul sau după caz, domiciliul pârâtului și se judecă de

urgență și cu precădere.

Art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr.

64/2005 prevede că dispozițiile capitolelor VIII, IX și X din O.U.G. nr. 51/1998,

inclusiv art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998, se aplică și A.D.S.

Interpretând aceste

dispoziții și ținând cont de scopul urmărit de legiuitor prin trimitere la O.U.G.

nr. 51/1998, de punere la dispoziția A.D.S., ca instituție implicată în

procesul de privatizare, a unor proceduri simplificate de urmărire a

creanțelor, atât sub aspectul conferirii caracterului executoriu unor înscrisuri

(contractele de vânzare-cumpărare acțiuni încheiate cu A.D.S. în procedura de

privatizare) cât și sub aspectul întregii proceduri de executare, se apreciază

că art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 reprezintă norma legală ce statuează

competența materială a Curții de Apel în soluționarea „cererilor de orice

natură privind drepturile și obligațiile în legătură cu creanțele A.D.S. și nu

dispoziția de drept comun prevăzute de art. 400 alin. (2) C. proc. civ.

Așadar, hotărârea atacată

este dată cu greșita interpretare a precitatelor dispoziții legale ca și cele

prevăzute de art. 3 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte apreciază că sentința este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea

normelor legale imperative ce reglementează competența materială și în temeiul art.

312 C. proc. civ. se va admite recursul, se va casa sentința și se va trimite

cauza la aceeași instanță, Curtea de Apel București, pentru judecarea pe fond a

contestației la executare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

contestatorul A.B. , împotriva sentinței nr. 66 din 27 martie 2006 a Curții de

Apel București, secția a VI-a comercială.

Casează sentința și trimite

cauza la aceeași instanță pentru judecarea pe fond a contestației la executare.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică astăzi 2 februarie 2007.