ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1613/2006
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1613/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 9690,
pronunțată la data de 7 octombrie 2005, în dosarul nr. 22347/2005, Judecătoria
Sectorul 1 București a admis excepția de necompetență materială a acestei
instanțe, a declinat competența de soluționare a contestației la executare
formulată de SC R.I. SA, în contradictoriu cu intimata A.D.S., în favoarea
Curții de Apel București cu motivarea că, în cauză, sunt incidente dispozițiile
Capitolului IX din O.U.G. nr. 51/1998 și art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 64/2005.
Secția a VI-a comercială a
Curții de Apel București, prin sentința comercială nr. 3, pronunțată la data de
10 ianuarie 2006, în dosarul nr. 5759/2005, a declinat competența de
soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, reținând,
în principal, că, în cauză, este incidentă procedura de drept comun, prevăzută
de art. 399 și următoarele C. proc. civ. și nu procedura specială prevăzută de
O.U.G. nr. 51/1998.
Împotriva acestei hotărâri a
formulat recurs, în termen legal, intimata A.D.S., invocând motivul prevăzut de
art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a
arătat, în esență, că hotărârea atacată este dată cu greșita interpretare a art.
45 din Cap. IX din O.U.G. nr. 51/1998, care stabilește competența soluționării
cererilor, de orice natură, privind drepturile și obligațiile bancare preluate
de la A.V.A.S., ale cărei dispoziții se aplică și A.D.
s
., conform art. 2 din O.U.G. nr. 64/2005.
Recursul este nefondat.
Astfel, este de observat că
prevederile art. 45 din Capitolul IX al O.U.G. nr. 51/1998, nu sunt aplicabile
contestației la executare dedusă judecății, întrucât regulile speciale privind
executarea silită, cuprinse în art. 83 din Capitolul X al acestui act normativ,
nu fac trimitere la prevederile Capitolului IX, care, prin menționatul articol,
se referă la cereri, de orice natură, premergătoare acestei faze, menționata
cerere urmând a se soluționa cu respectarea regulilor de competență prevăzute
de art. 400 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța de executare este
judecătoria, cum, corect, a reținut instanța de apel care a interpretat,
corect, precitatele dispoziții legale ca și cele prevăzute de art. 3 alin. (1) pct.
4 C. proc. civ.
Așa fiind, constatând îndeplinite
cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin.
(1) teza 2 C. proc. civ., va respinge recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de A.D.S. București, împotriva deciziei nr. 3 din 10 ianuarie 2006, pronunțată
de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 1759/2005,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 11 mai 2006.