ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 903/2010

A

supra cauzei de față, constată următoarele:

La 21 august 2006 reclamantul T.M. a

chemat în judecată pârâta Primăria Târgu Ocna solicitând constatarea nelegalității

dispoziției

nr. 438 din 5 iulie 2006 emisă în soluționarea

notificăm nr. 440 din 13 noiembrie 2001.

In motivarea cererii întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 10/2001

reclamantul a arătat că:

- în mod greșit i-au fost respinse cele două notificări (440/2001 și

913/2001) în condițiile în care a precizat și identificat amplasamentul

proprietăților teren și construcții ce cad sub incidența Legii nr. 10/2001,

- emitentul dispozițiilor a confundat amplasamentul proprietăților ce a

făcut obiectul notificărilor,

- în mod eronat s-a dispus anularea dispoziției anterioare (288 din 5

septembrie 2002 emisă de primarul orașului Târgu Ocna în soluționarea acelorași

notificări) prin care s-a aprobat inițial cererea pentru despăgubiri bănești

pentru terenul în suprafață de 5191 mp care face parte integrantă din terenul

de 9000mp, deoarece aceasta a intrat în puterea lucrului judecat și nu se mai

putea interveni conform

H.G. nr. 498/2003 prin care s-au aprobat Normele

Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.

Tribunalului Bacău prin sentința civilă nr. 179 din 7 februarie 2007 a

respins contestația ca nefondată.

S-a reținut că:

- prin decizia nr. 288 din 5 septembrie 2002 s-a stabilit acordarea de

despăgubiri reclamantului pentru suprafața de 5191 mp, dispoziție care nu a

fost contestată de reclamant,

- prin decizia nr. 438 din 5 iulie 2006 au fost acordate reclamantului

măsuri reparatorii pentru suprafața de 7332,25 mp, situată în pct. Zăvoi,

restituirea în natură nefiind posibilă, deoarece pe aceste teren se află SC D. SRL

- TG. Ocna,

- nu s-au făcut dovezi cu privire la existența unei construcții pe

terenul preluat abuziv,

- măsura revocării dispoziției nr. 288/2002 este legală deoarece aceasta

nu a intrat în circuitul civil,

- pentru diferența de 2141,25 mp din totalul de 9000mp au fost acordate

despăgubiri fratelui contestatorului T.I., situație confirmată de pârâtă prin

adresa nr. 402 din 2 februarie 2007.

Curtea de Apel Bacău, prin decizia nr. 380 din 10 decembrie 2007, a

admis apelul reclamantului, a desființat sentința atacată și a trimis cauza

spre rejudecare.

S-a reținut că:

- era necesar prin administrarea unei expertize să se lămurească ce

terenuri au făcut obiectul notificării și care este situația lor juridică.

- nu s-a analizat dacă acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent

în limita suprafeței de 7332mp este legală sau nu față de împrejurarea că o

suprafață de teren a fost solicitată și în baza Legii fondului funciar,

- nu s-a pus problema identificării societății comerciale proprietatea

terenului imposibil de restituit în natură, ca unitate deținătoare.

Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia civilă nr. 5851 din 15

octombrie 2008 a admis recursul pârâtei, a casat decizia atacată și a trimis

cauza spre rejudecare la aceiași instanță de apel.

S-a reținut că trebuiau analizate toate criticile formulate de

reclamant, care se constituie în aspecte de nelegalitate și pentru care

instanța de apel avea competența legală, făcând astfel o aplicare greșită a

dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ.

Curtea de Apel Bacău prin decizia civilă nr. 82 din 20 iulie 2009

rejudecând a respins apelul reclamantului ca nefondat.

S-a reținut că:

- deși prin dispoziția nr. 438/2006 s-a anulat dispoziția nr. 288/2001,

suprafața de 5191 mp este cuprinsă alături de suprafața de 2141,25 mp în

suprafața totală de 7332,25 mp pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri,

- pe acest teren se află construcții deținute de SC D. SRL - Tg. Ocna, conform

Contractului de vânzare cumpărare nr. 1346/1999,

- cea de-a doua suprafață de teren de 6074 mp situată în pct. Zăvoi,

este situată în extravilanul localității Tg. Ocna, și nu intră sub incidența

Legii nr. 10/2001,

- printr-o tranzacție încheiată între I.C.S.P.P. și T.I., (tatăl

reclamantului) proprietarul suprafeței de 7956mp s-au cumpărat doar 4282,50 mp

restul suprafeței restituindu-se proprietarului,

- reclamantul și fratele său T.I. beneficiază de câte o cotă de ½

din suprafața de 4282,50 mp.

La 10 august 2009 reclamantul T.M. a

formulat recurs solicitând desființarea hotărârii pronunțate de instanța de

apel.

In motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 1 și 9 C.

proc. civ. reclamantul a susținut că hotărârea este nelegală pentru

următoarele:

Bacău a fost soluționată de către un complet de judecată din care făcea parte

și unul din judecătorii care au pronunțat decizia recurată, respectiv

judecătoarea D.P., fiind incidente dispozițiile art. 24 C. proc. civ.,

Zăvoi este în extravilanul localității Tg Ocna și că fratele său este

îndreptățit la o cotă de ½, adică 2100 mp, din suprafața de 4282,50 mp,

în condițiile în care aceasta nu a formulat notificare în temeiul Legii nr.

10/2001. Identificarea terenului în suprafață de 6074 mp situat în punctul

Zăvoi s-a realizat cu aplicarea greșită a legii, în sensul că aprecierea

probelor s-a făcut numai prin prisma unui raport de expertiză, la care s-au

formulat obiecțiuni.

Recursul va fi respins ca nefondat pentru următoarele

considerente:

l. Decizia nr. 380 din 10 decembrie 2007, în care s-a pronunțat judecătoarea

D.P., a fost casată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 5851

din 15 octombrie 2008 prin care s-a trimis cauza spre rejudecare la instanța de

apel deoarece aceasta a omis să se pronunțe pe aspectele ce țineau de

cercetarea fondului.

Potrivit art. 24 C. proc. civ., "Judecătorul care a pronunțat o

hotărâre într-o pricină nu mai poate lua parte la judecata aceleiași pricini în

apel sau în recurs și nici în caz de rejudecare după casare."

In cauză judecătorul considerat incompatibil nu s-a pronunțat pe fondul

cauzei, astfel cum s-a apreciat prin decizia dată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, astfel încât critica formulată de reclamant nu constituie incidentul

procedural menționat în art. 24 C. proc. civ.

pct. 9 C. proc. civ. reprezintă de fapt obiecțiunile formulate de acesta la

raportul de expertiză efectuat în cauză cu ocazia re judecării apelului.

Aceste obiecțiuni au fost respinse de instanță, iar reaprecierea

probelor în recurs nu este posibilă pentru că acest motiv de casare, care făcea

obiectul pct. 10 al art. 304 C. proc. civ., a fost abrogat prin art.

I

pct.

49 din Legea nr. 219/2005.

Prin motivul prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. se analizează

legalitatea deciziei, în sensul dacă textele legale invocate au fost corect

aplicate speței, astfel că, pentru argumentele expuse, nefiind aduse critici de

nelegalitate deciziei recurate, motivul de recurs invocat nu este incident în

cauză.

A

șa fiind, în raport de art. 312 C. proc. civ.,

recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamantul T.M. împotriva deciziei nr. 82 din 20 iulie 2009 a Curții de Apel Bacău,

secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12

februarie 2010.