ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 903/2010

A supra cauzei de față, constată următoarele: La 21 august 2006 reclamantul T.M.

a chemat în judecată pârâta Primăria Târgu Ocna solicitând constatarea nelegalității dispoziției nr. 438 din 5 iulie 2006 emisă în soluționarea notificăm nr. 440 din 13 noiembrie 2001. In motivarea cererii întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 reclamantul a arătat că: - în mod greșit i-au fost respinse cele două notificări (440/2001 și 913/2001) în condițiile în care a precizat și identificat amplasamentul proprietăților teren și construcții ce cad sub incidența Legii nr. 10/2001, - emitentul dispozițiilor a confundat amplasamentul proprietăților ce a făcut obiectul notificărilor, - în mod eronat s-a dispus anularea dispoziției anterioare (288 din 5 septembrie 2002 emisă de primarul orașului Târgu Ocna în soluționarea acelorași notificări) prin care s-a aprobat inițial cererea pentru despăgubiri bănești pentru terenul în suprafață de 5191 mp care face parte integrantă din terenul de 9000mp, deoarece aceasta a intrat în puterea lucrului judecat și nu se mai putea interveni conform H.G.

nr. 498/2003 prin care s-au aprobat Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001. Tribunalului Bacău prin sentința civilă nr. 179 din 7 februarie 2007 a respins contestația ca nefondată. S-a reținut că: - prin decizia nr. 288 din 5 septembrie 2002 s-a stabilit acordarea de despăgubiri reclamantului pentru suprafața de 5191 mp, dispoziție care nu a fost contestată de reclamant, - prin decizia nr. 438 din 5 iulie 2006 au fost acordate reclamantului măsuri reparatorii pentru suprafața de 7332,25 mp, situată în pct. Zăvoi, restituirea în natură nefiind posibilă, deoarece pe aceste teren se află SC D. SRL - TG.

Ocna, - nu s-au făcut dovezi cu privire la existența unei construcții pe terenul preluat abuziv, - măsura revocării dispoziției nr. 288/2002 este legală deoarece aceasta nu a intrat în circuitul civil, - pentru diferența de 2141,25 mp din totalul de 9000mp au fost acordate despăgubiri fratelui contestatorului T.I., situație confirmată de pârâtă prin adresa nr. 402 din 2 februarie 2007. Curtea de Apel Bacău, prin decizia nr. 380 din 10 decembrie 2007, a admis apelul reclamantului, a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare. S-a reținut că: - era necesar prin administrarea unei expertize să se lămurească ce terenuri au făcut obiectul notificării și care este situația lor juridică.

- nu s-a analizat dacă acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în limita suprafeței de 7332mp este legală sau nu față de împrejurarea că o suprafață de teren a fost solicitată și în baza Legii fondului funciar, - nu s-a pus problema identificării societății comerciale proprietatea terenului imposibil de restituit în natură, ca unitate deținătoare. Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia civilă nr. 5851 din 15 octombrie 2008 a admis recursul pârâtei, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceiași instanță de apel. S-a reținut că trebuiau analizate toate criticile formulate de reclamant, care se constituie în aspecte de nelegalitate și pentru care instanța de apel avea competența legală, făcând astfel o aplicare greșită a dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. proc.

civ. Curtea de Apel Bacău prin decizia civilă nr. 82 din 20 iulie 2009 rejudecând a respins apelul reclamantului ca nefondat. S-a reținut că: - deși prin dispoziția nr. 438/2006 s-a anulat dispoziția nr. 288/2001, suprafața de 5191 mp este cuprinsă alături de suprafața de 2141,25 mp în suprafața totală de 7332,25 mp pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, - pe acest teren se află construcții deținute de SC D. SRL - Tg. Ocna, conform Contractului de vânzare cumpărare nr. 1346/1999, - cea de-a doua suprafață de teren de 6074 mp situată în pct. Zăvoi, este situată în extravilanul localității Tg. Ocna, și nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001, - printr-o tranzacție încheiată între I.C.S.P.P.

și T.I., (tatăl reclamantului) proprietarul suprafeței de 7956mp s-au cumpărat doar 4282,50 mp restul suprafeței restituindu-se proprietarului, - reclamantul și fratele său T.I. beneficiază de câte o cotă de ½ din suprafața de 4282,50 mp. La 10 august 2009 reclamantul T.M. a formulat recurs solicitând desființarea hotărârii pronunțate de instanța de apel. In motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 1 și 9 C. proc. civ. reclamantul a susținut că hotărârea este nelegală pentru următoarele: 1. Decizia nr. 380 din 3 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Bacău a fost soluționată de către un complet de judecată din care făcea parte și unul din judecătorii care au pronunțat decizia recurată, respectiv judecătoarea D.P., fiind incidente dispozițiile art. 24 C. proc.

civ., 2. In mod greșit s-a reținut că terenul de 6074 mp situat în punctul Zăvoi este în extravilanul localității Tg Ocna și că fratele său este îndreptățit la o cotă de ½, adică 2100 mp, din suprafața de 4282,50 mp, în condițiile în care aceasta nu a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001. Identificarea terenului în suprafață de 6074 mp situat în punctul Zăvoi s-a realizat cu aplicarea greșită a legii, în sensul că aprecierea probelor s-a făcut numai prin prisma unui raport de expertiză, la care s-au formulat obiecțiuni. Recursul va fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente: l. Decizia nr. 380 din 10 decembrie 2007, în care s-a pronunțat judecătoarea D.P., a fost casată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 5851 din 15 octombrie 2008 prin care s-a trimis cauza spre rejudecare la instanța de apel deoarece aceasta a omis să se pronunțe pe aspectele ce țineau de cercetarea fondului.

Potrivit art. 24 C. proc. civ., "Judecătorul care a pronunțat o hotărâre într-o pricină nu mai poate lua parte la judecata aceleiași pricini în apel sau în recurs și nici în caz de rejudecare după casare." In cauză judecătorul considerat incompatibil nu s-a pronunțat pe fondul cauzei, astfel cum s-a apreciat prin decizia dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel încât critica formulată de reclamant nu constituie incidentul procedural menționat în art. 24 C. proc. civ. 2. Criticile de nelegalitate formulate de reclamant în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. reprezintă de fapt obiecțiunile formulate de acesta la raportul de expertiză efectuat în cauză cu ocazia re judecării apelului.

Aceste obiecțiuni au fost respinse de instanță, iar reaprecierea probelor în recurs nu este posibilă pentru că acest motiv de casare, care făcea obiectul pct. 10 al art. 304 C. proc. civ., a fost abrogat prin art. I pct. 49 din Legea nr. 219/2005. Prin motivul prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. se analizează legalitatea deciziei, în sensul dacă textele legale invocate au fost corect aplicate speței, astfel că, pentru argumentele expuse, nefiind aduse critici de nelegalitate deciziei recurate, motivul de recurs invocat nu este incident în cauză. A șa fiind, în raport de art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul T.M. împotriva deciziei nr. 82 din 20 iulie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 februarie 2010.