ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3152/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr.

350/103 din 18 decembrie 2006 pe rolul Tribunalului Neamț, reclamantul S.D. a

chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Piatra Neamț, solicitând

instanței să-i fie retrocedat terenul în suprafață de 61 mp, situat în incinta

Școlii nr. 8 din municipiul Piatra Neamț, expropriat prin Decretul nr. 78/1977,

teren care este liber de construcții, iar pentru diferența de 201,7 mp teren,

ocupat de școală, a solicitat retrocedarea în compensație cu alt teren situat

în intravilanul municipiului Piatra Neamț.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că, în calitate de moștenitor legal al defuncților S.I.A. și M. este

persoană îndreptățită la restituirea imobilului – teren în suprafață de 1316,7

mp și casă de locuit, expropriate prin Decretul nr. 78/1977 și nr. 270/1989.

La prima zi de înfățișare,

reclamantul a completat obiectul cererii de chemare în judecată solicitând

instanței obligarea Primăriei municipiului Piatra-Neamț să se pronunțe prin

decizie motivată, conform art. 23 din Legea nr. 10/2001, asupra cererii de

restituire în natură a imobilului, respectiv să răspundă notificării nr. 25 din

21 mai 2001, sub sancțiunea obligării pârâtei la plata daunelor moratorii de 50

lei pe fiecare zi de întârziere până la data emiterii unei dispoziții motivate.

Prin sentința civilă nr. 500/C din

24 aprilie 2007, Tribunalul Neamț a admis în parte acțiunea civilă completată

formulată de reclamantul S.D.; a obligat pârâtul să soluționeze prin dispoziție

motivată, conform art. 23 din Legea nr. 10/2001 cererea de restituire în natură

sau prin echivalent a imobilului situat în municipiul Piatra Neamț, județul

Neamț, expropriat, prin Decretul nr. 78/1977; a respins excepția autorității de

lucru judecat formulată de pârât prin întâmpinare; a respins, ca inadmisibilă,

cererea de retrocedare în natură a suprafeței de teren de 61 mp, situată în

municipiul Piatra Neamț, județul Neamț, expropriat prin Decretul nr. 78/1977; a

respins, ca inadmisibilă, cererea reclamantului de obligare a pârâtului la

plata de daune cominatorii.

Prin decizia nr. 349 din 10

octombrie 2007 a Curții de Apel Bacău, a fost respins apelul declarat de

reclamantul S.D. împotriva sentinței civile nr. 500/C din 24 aprilie 2007 a

Tribunalului Neamț.

Pentru a se pronunța astfel, instanțele

au reținut, în esență, următoarele:

În cauză, pârâtul Primarul

municipiului Piatra Neamț a invocat prin întâmpinarea formulată în cauză

excepția autorității lucrului judecat în ceea ce privește cererea de restituire

în natură a suprafeței de 61 mp teren, situată în Municipiul Piatra Neamț,

expropriată prin Decretul nr. 78/1977. Această excepție de fond peremtorie

absolută nu operează în cauză, întrucât nu sunt întrunite în mod cumulativ

condițiile triplei identități, de obiect, cauză și părți între prezentul

litigiu și procesul civil soluționat prin sentința civilă nr. 200/C/2001 a

Tribunalului Neamț, definitivă și irevocabilă. Tribunalul a constatat că

temeiul sau cauza juridică a celor două acțiuni diferă în condițiile în care,

dacă în prezentul litigiu reclamantul a solicitat retrocedarea în natură, în

baza Legii nr. 247/2005, a suprafeței de 61 mp, prin procesul soluționat prin

sentința civilă menționată, instanța legal investită a analizat cererea dedusă

judecății în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 33/1994, procedură ce s-a

finalizat prin pronunțarea de către tribunal a unei hotărâri judecătorești

intrate în puterea lucrului judecat.

Noua acțiune formulată în baza Legii nr. 247/2005

este inadmisibilă, atât timp cât reclamantul nu a urmat procedura specială

prealabilă reglementată de Legea nr. 10/2001, iar hotărârea obținută a tranșat

în mod definitiv și irevocabil situația juridică a suprafeței de teren de 61

mp, în sensul respingerii, ca nefondată, a cererii de retrocedare, în condițiile

în care pentru acest teren expropriat s-a realizat pe deplin scopul pentru care

a fost preluat, respectiv edificarea Școlii nr. 8 din Piatra Neamț.

Tribunalul a constatat

admisibilitatea în cauză doar a cererii formulate de reclamant în completarea

acțiunii principale având ca obiect obligarea Primarului Municipiului Piatra

Neamț de a emite, în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001, o dispoziție motivată prin care să se soluționeze notificarea nr.

25 din 21 mai 2001. Cum această obligație imperativă reglementată pentru

realizarea scopului Legii nr. 10/2001 nu a fost îndeplinită de pârât până la

data introducerii acțiunii (18 decembrie 2006), instanța a constatat admisibilă

cererea formulată în cauză, simpla scurgere a timpului neconducând la

exonerarea pârâtului de executarea obligațiilor legale.

În ce privește cererea reclamantului

de obligare a pârâtului la plata de daune cominatorii, calculate pe zi de

întârziere, instanța a reținut că Legea nr. 10/2001 nu prevede nicio sancțiune

pentru nerespectarea termenului de 60 de zile, reglementat prin art. 23 alin.

(1) din acest act normativ.

Împotriva deciziei nr. 349/C din 10

octombrie 2007 a Curții de Apel Bacău a declarat recurs reclamantul S.D.,

invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și susținând următoarele:

Instanța de apel a ignorat

împrejurarea că la dosar a fost depusă copia notificării nr. 25 din 21 mai

2001, notificare ce a fost adresată Primăriei Piatra-Neamț în termenul prevăzut

de Legea nr. 10/2001, din care rezultă că din totalul suprafeței de teren de

262,72 mp, reclamantul a solicitat în natură 61 mp, iar pentru restul de 201,72

mp a solicitat despăgubiri bănești, precum și împrejurarea că, ulterior,

conform modificărilor aduse Legii nr. 10/2001, reclamantul a solicitat, pentru

suprafața de teren de 201,72 mp, compensație cu alt teren.

Primăria municipiului Piatra Neamț a

eludat dispozițiile Legii nr. 10/2001, ale Legii nr. 247/2005, precum și toate

actele depuse de reclamant la dosar, propunând acordarea despăgubirilor numai

pentru suprafața de teren de 221,712 mp menționată în notificarea nr. 25 din 21

mai 2001 și nu pentru suprafața de 262, 72 mp

În mod greșit a reținut Curtea de

Apel Bacău că reclamantul nu a urmat procedura specială prealabilă reglementată

de Legea nr. 10/2001 și că restituirea în natură nu este posibilă, iar instanța

de fond în mod greșit a respins cererea de retrocedare în natură a suprafeței

de 61 mp teren pentru motivul că reclamantul ar fi solicitat-o odată cu

suprafața de 1054 mp teren.

Recursul este nefondat.

Așa cum rezultă din notificarea nr.

25 din 21 mai 2001, reclamantul a solicitat restituirea în natură a suprafeței

de 221,72 mp sau prin echivalent, iar prin notificarea nr. 24460 din 17

octombrie 2001, reclamantul a formulat, de fapt, o precizare a notificării nr.

25 din 21 mai 2001, solicitând ca, din suprafața totală de teren de 262,72 mp,

să îi fie restituită în natură suprafața de 61 mp.

Întrucât pârâtul nu s-a pronunțat

asupra notificării formulate, așa cum avea obligația conform art. 25 din Legea

nr. 10/2001, în mod corect a fost admisă cererea precizată a reclamantului, de

obligare a pârâtului la emiterea dispoziției motivate.

Conform art. 25 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001, republicată, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării

sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23,

unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizia sau, după caz,

prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.

Cum această obligație imperativă reglementată pentru

realizarea scopului Legii nr. 10/2001 nu a fost îndeplinită de pârât până la

data introducerii acțiunii, în mod legal instanțele au constatat ca admisibilă

cererea formulată în cauză, simpla curgere a timpului neconducând la exonerarea

pârâtului de executarea obligațiilor sale.

În mod corect s-au pronunțat

instanțele și cu privire la capătul de cerere privind retrocedarea în natură a

suprafeței de teren de 61 mp, situată în incinta școlii nr. 8 din Piatra-Neamț,

expropriată prin Decretul nr. 78/1977 și utilizată în scopul pentru care s-a

făcut exproprierea, respectiv edificarea școlii nr. 8 din Piatra-Neamț.

Este de reținut că, soluționând

procesul civil având ca obiect cererea de retrocedare în baza Legii nr. 33/1994

a suprafeței de teren de 61 mp., situată în Municipiul Piatra Neamț, fomulată

de reclamantul din prezentul litigiu, prin sentința civilă nr. 200/C din 11

septembrie 2001, Tribunalul Neamț a respins ca nefondată această cerere,

hotărârea rămânând definitivă și irevocabilă. Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că retrocedarea acestui teren nu este posibilă, având în

vedere că terenul expropriat a fost utilizat în scopul pentru care a fost

preluat.

În prezentul litigiu, instanțele,

constatând că, deși, în speță, nu operează excepția autorității de lucru

judecat în ceea ce privește cererea de restituire în natură a suprafeței de

teren de 61 mp., nefiind îndeplinite condițiile triplei identități, de obiect,

cauză și părți între prezentul litigiu și procesul civil soluționat prin

sentința civilă nr. 200/C/2001 a Tribunalului Neamț- au statuat în mod corect

că această suprafață de teren nu poate fi restituită în natură, fiind deja

stabilit definitiv și irevocabil, cu putere de lucru judecat, prin sentința

civilă nr. 200/C din 11 septembrie 2001 a Tribunalul Neamț, că terenul nu este

liber, ci afectat lucrărilor pentru care s-a dispus exproprierea. Acest aspect,

care nu poate fi repus în discuție fără încălcarea puterii de lucru judecat a

hotărârii anterioare, este determinant pentru respingerea cererii de restituire

în natură a terenului.

Soluția este legală și în ceea ce

privește cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata daunelor

cominatorii pe zi de întârziere. Potrivit dispozițiilor art. 580

3

alin.

(1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 459/2006, dacă

obligația de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul,

acesta poate fi constrâns să o îndeplinească prin aplicarea unei amenzi civile,

la sesizarea creditorului.

În alin. (2) al aceluiași articol,

se prevede că, pentru acoperirea prejudiciilor cauzate prin neîndeplinirea

obligației, creditorul poate cere obligarea debitorului la daune interese.

În fine, ultimul alineat prevede în

mod expres că pentru neexecutarea obligațiilor prevăzute în acest articol nu se

pot acorda daune cominatorii.

În atare situație, a obliga pârâtul

la plata de daune cominatorii pentru nerespectarea obligației de a face, adică

de a soluționa notificarea în termen de 60 zile de la data înregistrării

acesteia, ar contraveni prevederilor art. 580

3

C. proc. civ., care

sunt pe deplin aplicabile în speță.

Astfel fiind, constatând neincidența

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va face aplicarea

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. respingând recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamantul

S.D. împotriva deciziei nr. 349 din 10 octombrie 2007 a Curții de Apel Bacău,

secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iunie 2008.