ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3152/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 350/103 din 18 decembrie 2006 pe rolul Tribunalului Neamț, reclamantul S.D. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Piatra Neamț, solicitând instanței să-i fie retrocedat terenul în suprafață de 61 mp, situat în incinta Școlii nr. 8 din municipiul Piatra Neamț, expropriat prin Decretul nr. 78/1977, teren care este liber de construcții, iar pentru diferența de 201,7 mp teren, ocupat de școală, a solicitat retrocedarea în compensație cu alt teren situat în intravilanul municipiului Piatra Neamț. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în calitate de moștenitor legal al defuncților S.I.A.

și M. este persoană îndreptățită la restituirea imobilului – teren în suprafață de 1316,7 mp și casă de locuit, expropriate prin Decretul nr. 78/1977 și nr. 270/1989. La prima zi de înfățișare, reclamantul a completat obiectul cererii de chemare în judecată solicitând instanței obligarea Primăriei municipiului Piatra-Neamț să se pronunțe prin decizie motivată, conform art. 23 din Legea nr. 10/2001, asupra cererii de restituire în natură a imobilului, respectiv să răspundă notificării nr. 25 din 21 mai 2001, sub sancțiunea obligării pârâtei la plata daunelor moratorii de 50 lei pe fiecare zi de întârziere până la data emiterii unei dispoziții motivate.

Prin sentința civilă nr. 500/C din 24 aprilie 2007, Tribunalul Neamț a admis în parte acțiunea civilă completată formulată de reclamantul S.D.; a obligat pârâtul să soluționeze prin dispoziție motivată, conform art. 23 din Legea nr. 10/2001 cererea de restituire în natură sau prin echivalent a imobilului situat în municipiul Piatra Neamț, județul Neamț, expropriat, prin Decretul nr. 78/1977; a respins excepția autorității de lucru judecat formulată de pârât prin întâmpinare; a respins, ca inadmisibilă, cererea de retrocedare în natură a suprafeței de teren de 61 mp, situată în municipiul Piatra Neamț, județul Neamț, expropriat prin Decretul nr. 78/1977; a respins, ca inadmisibilă, cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata de daune cominatorii.

Prin decizia nr. 349 din 10 octombrie 2007 a Curții de Apel Bacău, a fost respins apelul declarat de reclamantul S.D. împotriva sentinței civile nr. 500/C din 24 aprilie 2007 a Tribunalului Neamț. Pentru a se pronunța astfel, instanțele au reținut, în esență, următoarele: În cauză, pârâtul Primarul municipiului Piatra Neamț a invocat prin întâmpinarea formulată în cauză excepția autorității lucrului judecat în ceea ce privește cererea de restituire în natură a suprafeței de 61 mp teren, situată în Municipiul Piatra Neamț, expropriată prin Decretul nr. 78/1977. Această excepție de fond peremtorie absolută nu operează în cauză, întrucât nu sunt întrunite în mod cumulativ condițiile triplei identități, de obiect, cauză și părți între prezentul litigiu și procesul civil soluționat prin sentința civilă nr. 200/C/2001 a Tribunalului Neamț, definitivă și irevocabilă.

Tribunalul a constatat că temeiul sau cauza juridică a celor două acțiuni diferă în condițiile în care, dacă în prezentul litigiu reclamantul a solicitat retrocedarea în natură, în baza Legii nr. 247/2005, a suprafeței de 61 mp, prin procesul soluționat prin sentința civilă menționată, instanța legal investită a analizat cererea dedusă judecății în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 33/1994, procedură ce s-a finalizat prin pronunțarea de către tribunal a unei hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat.

Noua acțiune formulată în baza Legii nr. 247/2005 este inadmisibilă, atât timp cât reclamantul nu a urmat procedura specială prealabilă reglementată de Legea nr. 10/2001, iar hotărârea obținută a tranșat în mod definitiv și irevocabil situația juridică a suprafeței de teren de 61 mp, în sensul respingerii, ca nefondată, a cererii de retrocedare, în condițiile în care pentru acest teren expropriat s-a realizat pe deplin scopul pentru care a fost preluat, respectiv edificarea Școlii nr. 8 din Piatra Neamț.

Tribunalul a constatat admisibilitatea în cauză doar a cererii formulate de reclamant în completarea acțiunii principale având ca obiect obligarea Primarului Municipiului Piatra Neamț de a emite, în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, o dispoziție motivată prin care să se soluționeze notificarea nr. 25 din 21 mai 2001. Cum această obligație imperativă reglementată pentru realizarea scopului Legii nr. 10/2001 nu a fost îndeplinită de pârât până la data introducerii acțiunii (18 decembrie 2006), instanța a constatat admisibilă cererea formulată în cauză, simpla scurgere a timpului neconducând la exonerarea pârâtului de executarea obligațiilor legale.

În ce privește cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata de daune cominatorii, calculate pe zi de întârziere, instanța a reținut că Legea nr. 10/2001 nu prevede nicio sancțiune pentru nerespectarea termenului de 60 de zile, reglementat prin art. 23 alin. (1) din acest act normativ.

Împotriva deciziei nr. 349/C din 10 octombrie 2007 a Curții de Apel Bacău a declarat recurs reclamantul S.D., invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și susținând următoarele: Instanța de apel a ignorat împrejurarea că la dosar a fost depusă copia notificării nr. 25 din 21 mai 2001, notificare ce a fost adresată Primăriei Piatra-Neamț în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, din care rezultă că din totalul suprafeței de teren de 262,72 mp, reclamantul a solicitat în natură 61 mp, iar pentru restul de 201,72 mp a solicitat despăgubiri bănești, precum și împrejurarea că, ulterior, conform modificărilor aduse Legii nr. 10/2001, reclamantul a solicitat, pentru suprafața de teren de 201,72 mp, compensație cu alt teren.

Primăria municipiului Piatra Neamț a eludat dispozițiile Legii nr. 10/2001, ale Legii nr. 247/2005, precum și toate actele depuse de reclamant la dosar, propunând acordarea despăgubirilor numai pentru suprafața de teren de 221,712 mp menționată în notificarea nr. 25 din 21 mai 2001 și nu pentru suprafața de 262, 72 mp În mod greșit a reținut Curtea de Apel Bacău că reclamantul nu a urmat procedura specială prealabilă reglementată de Legea nr. 10/2001 și că restituirea în natură nu este posibilă, iar instanța de fond în mod greșit a respins cererea de retrocedare în natură a suprafeței de 61 mp teren pentru motivul că reclamantul ar fi solicitat-o odată cu suprafața de 1054 mp teren. Recursul este nefondat.

Așa cum rezultă din notificarea nr. 25 din 21 mai 2001, reclamantul a solicitat restituirea în natură a suprafeței de 221,72 mp sau prin echivalent, iar prin notificarea nr. 24460 din 17 octombrie 2001, reclamantul a formulat, de fapt, o precizare a notificării nr. 25 din 21 mai 2001, solicitând ca, din suprafața totală de teren de 262,72 mp, să îi fie restituită în natură suprafața de 61 mp. Întrucât pârâtul nu s-a pronunțat asupra notificării formulate, așa cum avea obligația conform art. 25 din Legea nr. 10/2001, în mod corect a fost admisă cererea precizată a reclamantului, de obligare a pârâtului la emiterea dispoziției motivate. Conform art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizia sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.

Cum această obligație imperativă reglementată pentru realizarea scopului Legii nr. 10/2001 nu a fost îndeplinită de pârât până la data introducerii acțiunii, în mod legal instanțele au constatat ca admisibilă cererea formulată în cauză, simpla curgere a timpului neconducând la exonerarea pârâtului de executarea obligațiilor sale. În mod corect s-au pronunțat instanțele și cu privire la capătul de cerere privind retrocedarea în natură a suprafeței de teren de 61 mp, situată în incinta școlii nr. 8 din Piatra-Neamț, expropriată prin Decretul nr. 78/1977 și utilizată în scopul pentru care s-a făcut exproprierea, respectiv edificarea școlii nr. 8 din Piatra-Neamț.

Este de reținut că, soluționând procesul civil având ca obiect cererea de retrocedare în baza Legii nr. 33/1994 a suprafeței de teren de 61 mp., situată în Municipiul Piatra Neamț, fomulată de reclamantul din prezentul litigiu, prin sentința civilă nr. 200/C din 11 septembrie 2001, Tribunalul Neamț a respins ca nefondată această cerere, hotărârea rămânând definitivă și irevocabilă. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că retrocedarea acestui teren nu este posibilă, având în vedere că terenul expropriat a fost utilizat în scopul pentru care a fost preluat.

În prezentul litigiu, instanțele, constatând că, deși, în speță, nu operează excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește cererea de restituire în natură a suprafeței de teren de 61 mp., nefiind îndeplinite condițiile triplei identități, de obiect, cauză și părți între prezentul litigiu și procesul civil soluționat prin sentința civilă nr. 200/C/2001 a Tribunalului Neamț- au statuat în mod corect că această suprafață de teren nu poate fi restituită în natură, fiind deja stabilit definitiv și irevocabil, cu putere de lucru judecat, prin sentința civilă nr. 200/C din 11 septembrie 2001 a Tribunalul Neamț, că terenul nu este liber, ci afectat lucrărilor pentru care s-a dispus exproprierea.

Acest aspect, care nu poate fi repus în discuție fără încălcarea puterii de lucru judecat a hotărârii anterioare, este determinant pentru respingerea cererii de restituire în natură a terenului. Soluția este legală și în ceea ce privește cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata daunelor cominatorii pe zi de întârziere. Potrivit dispozițiilor art. 580 3 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 459/2006, dacă obligația de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns să o îndeplinească prin aplicarea unei amenzi civile, la sesizarea creditorului. În alin. (2) al aceluiași articol, se prevede că, pentru acoperirea prejudiciilor cauzate prin neîndeplinirea obligației, creditorul poate cere obligarea debitorului la daune interese.

În fine, ultimul alineat prevede în mod expres că pentru neexecutarea obligațiilor prevăzute în acest articol nu se pot acorda daune cominatorii. În atare situație, a obliga pârâtul la plata de daune cominatorii pentru nerespectarea obligației de a face, adică de a soluționa notificarea în termen de 60 zile de la data înregistrării acesteia, ar contraveni prevederilor art. 580 3 C. proc. civ., care sunt pe deplin aplicabile în speță. Astfel fiind, constatând neincidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va face aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. respingând recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul S.D. împotriva deciziei nr. 349 din 10 octombrie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iunie 2008.