ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6806/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 700/C din 2 noiembrie 2005, Tribunalul Neamț a admis în parte contestația formulată de contestatoarea A.A.M., în contradictoriu cu primarul municipiului Piatra Neamț, a modificat în parte dispoziția nr. 4482 din 14 octombrie 2004 emisă de pârât și a restituit în natură în starea în care se afla la data formulării cererii și liber de orice sarcini și terenul în suprafață de 86 mp, situat în municipiul Piatra Neamț, învecinat la nord, est și sud cu proprietatea municipalității și la vest cu restul proprietății contestatoarei, delimitat prin culoare verde pe schița anexă a raportului de expertiză tehnică întocmit de ing.

A.C., parte integrantă din sentință. S-a stabilit că suprafața totală de teren restituită în natură devine de 233 mp, în loc de 149 mp și s-a modificat art. 4 din dispoziție, în sensul că s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, conform legii, pentru terenul în suprafață de 133 mp ocupat de blocul de locuințe și alei acces, în loc de 105 mp teren ocupat de bloc, alei acces și spațiu verde. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin notificarea nr. 413 din 2 octombrie 2001 contestatoarea a cerut să-i fie restituit în natură terenul în suprafață de 254 mp, situat în municipiul Piatra Neamț, care a fost expropriat prin Decretul nr. 368/1979. Intimatul a recunoscut calitatea contestatoarei de persoană îndreptățită la restituire, iar prin dispoziția contestată i-a restituit în natură suprafața de 149 mp teren, identificată potrivit planului de situație anexă.

Pentru terenul în suprafața de 105 mp ocupat de lucrări de utilitate publică s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent. A reținut tribunalul că, față de înscrisurile depuse la dosar, înainte de sistematizare și expropriere terenul autoarei reclamantei (D.A.) avea suprafața de 754 mp, iar din această suprafață bunicul contestatoarei (D.D.) a înstrăinat suprafața de 104 mp teren prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1324/1923 și suprafața de 16 mp prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1494 din 25 decembrie 1923. După înstrăinarea acestor suprafețe de teren, în proprietatea autorilor contestatoarei a rămas terenul în suprafață de 634 mp, limitele terenului fiind confirmate și prin certificatul de moștenitor nr. 785 din 16 septembrie 1981. Deoarece din terenul în suprafață de 634 mp a fost expropriată suprafața de 254 mp, în proprietatea numitei D.A.

a rămas terenul în suprafață de 380 mp. S-a mai reținut că, din coroborarea planului anexă la dispoziția contestată, cu concluziile expertizei topometrice, rezultă că, în fapt, contestatoarea deține suprafața de 415 mp teren, în care se include terenul în suprafață de 149 mp restituit de intimat și, pentru că terenul în suprafață de 380 mp este proprietatea acesteia, din terenul care a fost preluat prin expropriere contestatoarei i-a fost restituită numai suprafața de 35 mp (415- 380). Din suprafața de 219 mp preluată prin expropriere și nerestituită în natură, conform expertizei topometrice, mai poate fi restituită în natură suprafața de 86 mp care nu este afectată de lucrări de utilitate publică.

Tribunalul a reținut că nu este posibilă restituirea în natură a terenului în suprafață de 133 mp, pentru că parte din teren este ocupat de blocul de locuințe C 7, iar restul terenului este ocupat de o stradă și cale de acces. Curtea de Apel Bacău, prin decizia civilă nr. 2 din 10 ianuarie 2007, a respins apelul declarat de pârâtul primarul municipiului Piatra Neamț împotriva acestei sentințe. Instanța de apel a reținut că tribunalul a constatat corect că suprafața de 149 mp teren, restituită prin dispoziția atacată, se include în terenul în suprafață de 415 mp deținut deja de contestatoare și că, în realitate, în baza Legii nr. 10/2001, acesteia i-a fost restituită numai suprafața de 35 mp teren.

S-a mai reținut, că în raportul de expertiză este individualizat terenul neafectat de lucrări de utilitate publică sau alte construcții, iar susținerea că suprafața de teren restituită contestatoarei urmează a fi atribuită familiei C., care a cerut-o în baza Legii nr. 10/2001, nu este întemeiată, pentru că suprafețele de teren care au făcut obiectul celor două cereri nu se suprapun, iar din datele depuse la dosar de apelant rezultă că familiei C. i s-a propus, prin Dispoziția nr. 955/2006, acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în str. S. nr. 4. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul primarul municipiului Piatra Neamț care, fără să invoce vreun motiv de recurs, a arătat că în anul 1950 D.A.

avea în proprietate numai suprafața de 520 mp teren și că în urma reexaminării extraselor de plan depuse de contestatoare s-a stabilit că în anul 1928 suprafața deținută de aceasta era de 754 mp teren, din care s-a înstrăinat familiei F.I. și E. suprafața de 120 mp teren, iar soții F. au înstrăinat această suprafață de teren soților C. A susținut recurentul, că pe baza verificărilor efectuate s-a stabilit că amplasamentele se suprapun, și că terenul în suprafață de 82 mp solicitat de A.M.M. se suprapune terenului preluat prin expropriere de la C.C. și L. S-a mai susținut, că faptul reținut de instanța de apel constând în acordarea de despăgubiri familiei C. nu este de natură să justifice dreptul contestatoarei la restituirea acestei suprafețe de teren, pentru că Legea nr. 10/2001 nu dă posibilitatea ca pentru această suprafață de teren să se acorde atât restituirea în natură, cât și despăgubiri.

Recurentul a arătat că în privința restituirii spațiilor verzi s-a pronunțat Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în sensul că se recomandă ca pentru imobilele supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității, inclusiv cele pentru spații verzi, să se acorde măsuri reparatorii în echivalent. Prin H.G. nr. 525/1996 s-a stabilit că în zona blocurilor de locuințe există obligația asigurării unor spații libere de minim 2 mp/locuitor dacă în acea parte nu sunt ferestre și 5 mp/locuitor dacă fațada are ferestre. Invocând prevederile Legii nr. 350/2001 și Regulamentul local aferent Planului Urbanistic General al municipiului Piatra Neamț, recurentul a susținut că existența unor porțiuni de teren neconstruite este necesară nu numai pentru respectarea unei anumite concepții arhitectonice, dar și din punct de vedere practic și că sunt aplicabile dispozițiile art. 16 din Legea nr. 137/1995, modificată prin O.U.G.

nr. 91/2002 și Legea nr. 294/2003 privind protecția mediului. Intimata A.M.M. a depus întâmpinare, prin care a cerut să se respingă recursul, arătând că în apel s-a susținut că prin sentința tribunalului i s-a acordat mai mult decât a cerut și că terenul care face obiectul pricinii se suprapune cu terenul proprietatea numiților C.L. și C., iar prin declarația de recurs se critică hotărârea invocându-se și imposibilitatea restituirii în natură, în raport de dispozițiile privitoare la protecția mediului înconjurător. A susținut intimata, că acest motiv de recurs nu este admisibil, pentru că nu a constituit motiv de apel, iar critica este și nefondată, pentru că suprafața de 86 mp teren este folosită ca grădină de zarzavat de către o persoană care locuiește în bloc, nefiind amenajată ca parc.

Analizând recursul, în limita criticilor formulate care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că nu este fondat. Susținerea recurentului că prin restituirea terenului în suprafață de 86 mp către intimata-reclamantă se ajunge în situația de a se acorda de două ori măsuri reparatorii pentru suprafața de 82 mp, care se suprapune cu terenul pentru care s-au acordat măsuri reparatorii familiei C., nu este întemeiată.

Așa cum corect s-a reținut prin sentința tribunalului, păstrată prin decizia atacată, reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii și pentru terenul în suprafață de 86 mp, aflat pe amplasamentul stabilit de expert, deoarece, față de constatările expertului și de înscrisurile depuse la dosar, această suprafață de teren nu se suprapune cu terenul solicitat de familia C. În schița de plan, anexa nr. 2 la raportul de expertiză, aflată la fila 172 din dosarul tribunalului, sunt delimitate cele două suprafețe de 104 mp și 16 mp , care au aparținut familiei C. Aceste suprafețe de teren, anterior exproprierii, se învecinau cu terenul proprietatea autoarei reclamantei, în suprafața de 634 mp, iar din această suprafață de teren deținută de autoarea reclamantei s-a expropriat suprafața de 254 mp teren.

În urma exproprierii, în proprietatea autoarei reclamantei a rămas terenul în suprafață de 380 mp și, față de faptul că intimata-reclamantă deține suprafața de 415 mp teren, pe care sunt amplasate construcții, rezultă că, deși s-a expropriat suprafața de 254 mp teren, a fost preluat efectiv numai terenul în suprafață de 219 mp. În raport de constatarea expertului că suprafața de 149 mp teren, restituită prin dispoziția contestată, se include în terenul în suprafață de 415 mp deținut de intimata- reclamantă, corect s-a reținut prin sentința primei instanțe, păstrată prin decizia atacată, că din terenul în suprafață de 254 mp care a făcut obiectul exproprierii, a fost restituită în natură numai suprafața de 35 mp (415-350).

Restul terenului, în suprafață de 114 mp (149-35), înscris la punctul 1 din dispoziție, nu a fost preluat de stat, fiind deținut de autoarea reclamantei și de către reclamantă, deoarece nu a făcut obiectul exproprierii. De aceea, pe lângă suprafața de 35 mp teren, restituită intimatei-reclamante prin dispoziția contestată, aceasta este îndreptățită la măsuri reparatorii și pentru terenul în suprafață de 219 mp, preluat de stat prin expropriere (254-35), iar , potrivit schiței de plan aflată la fila 172 din dosarul tribunalului, această suprafață de teren, care include și terenul în suprafață de 86 mp, nu se suprapune cu suprafețele de teren care au aparținut familiei C., delimitate cu culorile roz și albastru.

Critica referitoare la greșita restituire în natură a terenului motivat de faptul că este ocupat de spații verzi, este formulată pentru prima dată prin declarația de recurs. Referitor la terenul în suprafață de 86 mp, în declarația de apel s-a susținut că reclamanta nu este îndreptățită să primească măsuri reparatorii în nici una din modalitățile prevăzute de lege, deoarece pentru această suprafață de teren, care se suprapune cu terenul care a aparținut familiei C., îndreptățită la măsuri reparatorii este familia C. Nu s-au formulat critici care să privească faptul că, chiar și în ipoteza existenței dreptului la măsuri reparatorii, restituirea în natură nu este posibilă datorită amenajărilor făcute pe teren.

O asemenea susținerea este făcută direct în recurs și, pentru că nu a făcut obiectul controlului instanței de apel, legalitatea deciziei atacate nu poate fi analizată în raport de această susținere. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de pârât va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâtul primarul municipiului Piatra Neamț împotriva deciziei nr. 2 din 10 ianuarie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2007.