ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6806/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 700/C din 2

noiembrie 2005, Tribunalul Neamț a admis în parte contestația formulată de

contestatoarea A.A.M., în contradictoriu cu primarul municipiului Piatra Neamț,

a modificat în parte dispoziția nr. 4482 din 14 octombrie 2004 emisă de pârât

și a restituit în natură în starea în care se afla la data formulării cererii

și liber de orice sarcini și terenul în suprafață de 86 mp, situat în

municipiul Piatra Neamț, învecinat la nord, est și sud cu proprietatea municipalității

și la vest cu restul proprietății contestatoarei, delimitat prin culoare verde

pe schița anexă a raportului de expertiză tehnică întocmit de ing. A.C., parte

integrantă din sentință.

S-a stabilit că suprafața totală de

teren restituită în natură devine de 233 mp, în loc de 149 mp și s-a modificat

art. 4 din dispoziție, în sensul că s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii

prin echivalent, conform legii, pentru terenul în suprafață de 133 mp ocupat de

blocul de locuințe și alei acces, în loc de 105 mp teren ocupat de bloc, alei

acces și spațiu verde.

Pentru a pronunța această hotărâre,

tribunalul a reținut că prin notificarea nr. 413 din 2 octombrie 2001

contestatoarea a cerut să-i fie restituit în natură terenul în suprafață de 254

mp, situat în municipiul Piatra Neamț, care a fost expropriat prin Decretul nr.

368/1979.

Intimatul a recunoscut calitatea

contestatoarei de persoană îndreptățită la restituire, iar prin dispoziția

contestată i-a restituit în natură suprafața de 149 mp teren, identificată potrivit

planului de situație anexă. Pentru terenul în suprafața de 105 mp ocupat de

lucrări de utilitate publică s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin

echivalent.

A reținut tribunalul că, față de

înscrisurile depuse la dosar, înainte de sistematizare și expropriere terenul

autoarei reclamantei (D.A.) avea suprafața de 754 mp, iar din această suprafață

bunicul contestatoarei (D.D.) a înstrăinat suprafața de 104 mp teren prin

contractul de vânzare-cumpărare nr. 1324/1923 și suprafața de 16 mp prin contractul

de vânzare-cumpărare nr. 1494 din 25 decembrie 1923. După înstrăinarea acestor

suprafețe de teren, în proprietatea autorilor contestatoarei a rămas terenul în

suprafață de 634 mp, limitele terenului fiind confirmate și prin certificatul

de moștenitor nr. 785 din 16 septembrie 1981.

Deoarece din terenul în suprafață de

634 mp a fost expropriată suprafața de 254 mp, în proprietatea numitei D.A. a

rămas terenul în suprafață de 380 mp.

S-a mai reținut că, din coroborarea

planului anexă la dispoziția contestată, cu concluziile expertizei topometrice,

rezultă că, în fapt, contestatoarea deține suprafața de 415 mp teren, în care

se include terenul în suprafață de 149 mp restituit de intimat și, pentru că

terenul în suprafață de 380 mp este proprietatea acesteia, din terenul care a

fost preluat prin expropriere contestatoarei i-a fost restituită numai

suprafața de 35 mp (415- 380).

Din suprafața de 219 mp preluată

prin expropriere și nerestituită în natură, conform expertizei topometrice, mai

poate fi restituită în natură suprafața de 86 mp care nu este afectată de

lucrări de utilitate publică.

Tribunalul a reținut că nu este

posibilă restituirea în natură a terenului în suprafață de 133 mp, pentru că

parte din teren este ocupat de blocul de locuințe C 7, iar restul terenului

este ocupat de o stradă și cale de acces.

Curtea de Apel Bacău, prin decizia

civilă nr. 2 din 10 ianuarie 2007, a respins apelul declarat de pârâtul

primarul municipiului Piatra Neamț împotriva acestei sentințe.

Instanța de apel a reținut că

tribunalul a constatat corect că suprafața de 149 mp teren, restituită prin

dispoziția atacată, se include în terenul în suprafață de 415 mp deținut deja

de contestatoare și că, în realitate, în baza Legii nr. 10/2001, acesteia i-a

fost restituită numai suprafața de 35 mp teren.

S-a mai reținut, că în raportul de

expertiză este individualizat terenul neafectat de lucrări de utilitate publică

sau alte construcții, iar susținerea că suprafața de teren restituită

contestatoarei urmează a fi atribuită familiei C., care a cerut-o în baza Legii

nr. 10/2001, nu este întemeiată, pentru că suprafețele de teren care au făcut

obiectul celor două cereri nu se suprapun, iar din datele depuse la dosar de

apelant rezultă că familiei C. i s-a propus, prin Dispoziția nr. 955/2006,

acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în str. S. nr. 4.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâtul primarul municipiului Piatra Neamț care, fără să invoce vreun

motiv de recurs, a arătat că în anul 1950 D.A. avea în proprietate numai

suprafața de 520 mp teren și că în urma reexaminării extraselor de plan depuse

de contestatoare s-a stabilit că în anul 1928 suprafața deținută de aceasta era

de 754 mp teren, din care s-a înstrăinat familiei F.I. și E. suprafața de 120

mp teren, iar soții F. au înstrăinat această suprafață de teren soților C.

A susținut recurentul, că pe baza

verificărilor efectuate s-a stabilit că amplasamentele se suprapun, și că

terenul în suprafață de 82 mp solicitat de A.M.M. se suprapune terenului

preluat prin expropriere de la C.C. și L.

S-a mai susținut, că faptul reținut

de instanța de apel constând în acordarea de despăgubiri familiei C. nu este de

natură să justifice dreptul contestatoarei la restituirea acestei suprafețe de

teren, pentru că Legea nr. 10/2001 nu dă posibilitatea ca pentru această

suprafață de teren să se acorde atât restituirea în natură, cât și despăgubiri.

Recurentul a arătat că în privința

restituirii spațiilor verzi s-a pronunțat Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților, în sensul că se recomandă ca pentru imobilele

supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității, inclusiv cele

pentru spații verzi, să se acorde măsuri reparatorii în echivalent. Prin H.G.

nr. 525/1996 s-a stabilit că în zona blocurilor de locuințe există obligația

asigurării unor spații libere de minim 2 mp/locuitor dacă în acea parte nu sunt

ferestre și 5 mp/locuitor dacă fațada are ferestre. Invocând prevederile Legii

nr. 350/2001 și Regulamentul local aferent Planului Urbanistic General al

municipiului Piatra Neamț, recurentul a susținut că existența unor porțiuni de

teren neconstruite este necesară nu numai pentru respectarea unei anumite

concepții arhitectonice, dar și din punct de vedere practic și că sunt

aplicabile dispozițiile art. 16 din Legea nr. 137/1995, modificată prin O.U.G.

nr. 91/2002 și Legea nr. 294/2003 privind protecția mediului.

Intimata A.M.M. a depus întâmpinare,

prin care a cerut să se respingă recursul, arătând că în apel s-a susținut că

prin sentința tribunalului i s-a acordat mai mult decât a cerut și că terenul

care face obiectul pricinii se suprapune cu terenul proprietatea numiților C.L.

și C., iar prin declarația de recurs se critică hotărârea invocându-se și

imposibilitatea restituirii în natură, în raport de dispozițiile privitoare la

protecția mediului înconjurător.

A susținut intimata, că acest motiv

de recurs nu este admisibil, pentru că nu a constituit motiv de apel, iar

critica este și nefondată, pentru că suprafața de 86 mp teren este folosită ca

grădină de zarzavat de către o persoană care locuiește în bloc, nefiind

amenajată ca parc.

Analizând recursul, în limita

criticilor formulate care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., se constată că nu este fondat.

Susținerea recurentului că prin

restituirea terenului în suprafață de 86 mp către intimata-reclamantă se ajunge

în situația de a se acorda de două ori măsuri reparatorii pentru suprafața de

82 mp, care se suprapune cu terenul pentru care s-au acordat măsuri reparatorii

familiei C., nu este întemeiată.

Așa cum corect s-a reținut prin

sentința tribunalului, păstrată prin decizia atacată, reclamanta este

îndreptățită la măsuri reparatorii și pentru terenul în suprafață de 86 mp,

aflat pe amplasamentul stabilit de expert, deoarece, față de constatările

expertului și de înscrisurile depuse la dosar, această suprafață de teren nu se

suprapune cu terenul solicitat de familia C.

În schița de plan, anexa nr. 2 la

raportul de expertiză, aflată la fila 172 din dosarul tribunalului, sunt

delimitate cele două suprafețe de 104 mp și 16 mp , care au aparținut familiei

C.

Aceste suprafețe de teren, anterior

exproprierii, se învecinau cu terenul proprietatea autoarei reclamantei, în

suprafața de 634 mp, iar din această suprafață de teren deținută de autoarea

reclamantei s-a expropriat suprafața de 254 mp teren.

În urma exproprierii, în

proprietatea autoarei reclamantei a rămas terenul în suprafață de 380 mp și,

față de faptul că intimata-reclamantă deține suprafața de 415 mp teren, pe care

sunt amplasate construcții, rezultă că, deși s-a expropriat suprafața de 254 mp

teren, a fost preluat efectiv numai terenul în suprafață de 219 mp. În raport

de constatarea expertului că suprafața de 149 mp teren, restituită prin

dispoziția contestată, se include în terenul în suprafață de 415 mp deținut de

intimata- reclamantă, corect s-a reținut prin sentința primei instanțe,

păstrată prin decizia atacată, că din terenul în suprafață de 254 mp care a

făcut obiectul exproprierii, a fost restituită în natură numai suprafața de 35

mp (415-350). Restul terenului, în suprafață de 114 mp (149-35), înscris la

punctul 1 din dispoziție, nu a fost preluat de stat, fiind deținut de autoarea

reclamantei și de către reclamantă, deoarece nu a făcut obiectul exproprierii.

De aceea, pe lângă suprafața de 35

mp teren, restituită intimatei-reclamante prin dispoziția contestată, aceasta

este îndreptățită la măsuri reparatorii și pentru terenul în suprafață de 219

mp, preluat de stat prin expropriere (254-35), iar , potrivit schiței de plan

aflată la fila 172 din dosarul tribunalului, această suprafață de teren, care

include și terenul în suprafață de 86 mp, nu se suprapune cu suprafețele de

teren care au aparținut familiei C., delimitate cu culorile roz și albastru.

Critica referitoare la greșita

restituire în natură a terenului motivat de faptul că este ocupat de spații

verzi, este formulată pentru prima dată prin declarația de recurs.

Referitor la terenul în suprafață de

86 mp, în declarația de apel s-a susținut că reclamanta nu este îndreptățită să

primească măsuri reparatorii în nici una din modalitățile prevăzute de lege,

deoarece pentru această suprafață de teren, care se suprapune cu terenul care a

aparținut familiei C., îndreptățită la măsuri reparatorii este familia C. Nu

s-au formulat critici care să privească faptul că, chiar și în ipoteza

existenței dreptului la măsuri reparatorii, restituirea în natură nu este

posibilă datorită amenajărilor făcute pe teren. O asemenea susținerea este

făcută direct în recurs și, pentru că nu a făcut obiectul controlului instanței

de apel, legalitatea deciziei atacate nu poate fi analizată în raport de

această susținere.

Pentru considerentele expuse,

recursul declarat de pârât va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

pârâtul primarul municipiului Piatra Neamț împotriva deciziei nr. 2 din 10

ianuarie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie

2007.