ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2/2007

Asupra recursului de față: Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, investită cu judecarea apelului declarat de inculpatul I.C., împotriva sentinței penale nr. 1231 din 2 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a, făcând aplicarea dispozițiilor art. 300 2 C. proc. pen., privitoare la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, a constatat îndeplinite condițiile prevăzute de art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., dispunând menținerea stării de arest preventiv, luată față de acesta.

În motivarea încheierii, instanța de apel, a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat de Tribunalul București, secția a II-a penală, pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) și art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu art. 99 C. pen., la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv art. 148 lit. f) C. proc. pen. În termenul legal, inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii, solicitând judecarea sa în stare de libertate. Verificând calea de atac, în raport de actele dosarului, Înalta Curte, constată nefondat recursul inculpatului pentru următoarele considerente.

Instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 300 2 raportat la art. 160 b C. proc. pen., cu ocazia verificării din oficiu a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, reținând motivat că subzistă temeiurile avute în vedere la data luării acesteia. Condițiile cumulative prevăzute în art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., sunt îndeplinite, infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și condamnat nedefinitiv inculpatul, fiind pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol pentru ordinea publică, având în vedere natura infracțiunilor, fapte de violență, săvârșite în loc public. Cum la examinarea din oficiu, nu se constată motive de casare care să justifice reformarea hotărârii, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat conform art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.C. împotriva încheierii din 12 decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 8749/3/2006 (nr. vechi 3485/2006). Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 ianuarie 2007.