ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2/2007

Asupra recursului de

față:

Examinând actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Curtea de Apel București,

secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,

investită cu judecarea apelului declarat de inculpatul I.C., împotriva

sentinței penale nr. 1231 din 2 noiembrie 2006 pronunțată de

Tribunalul București, secția a II-a, făcând aplicarea dispozițiilor

art. 300

2

C. proc. pen., privitoare la verificarea

legalității și temeiniciei măsurii arestării

preventive, a constatat îndeplinite condițiile prevăzute de art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., dispunând menținerea stării de arest

preventiv, luată față de acesta.

În motivarea încheierii,

instanța de apel, a reținut că inculpatul a fost trimis în

judecată și condamnat de Tribunalul București, secția a

II-a penală, pentru săvârșirea în concurs real a

infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) și art. 211

alin. (2) lit. c), alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu art. 99 C. pen.,

la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, temeiurile

avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv art.

148 lit. f) C. proc. pen.

În termenul legal,

inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii, solicitând judecarea sa în

stare de libertate.

Verificând calea de atac, în

raport de actele dosarului, Înalta Curte, constată nefondat recursul

inculpatului pentru următoarele considerente.

Instanța de apel a

făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 300

2

raportat la art. 160

b

C. proc. pen., cu ocazia verificării din

oficiu a legalității și temeiniciei măsurii arestării

preventive, reținând motivat că subzistă temeiurile avute în

vedere la data luării acesteia.

Condițiile cumulative

prevăzute în art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., sunt îndeplinite, infracțiunile

pentru care a fost trimis în judecată și condamnat nedefinitiv

inculpatul, fiind pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani iar lăsarea

în libertate a acestuia prezintă pericol pentru ordinea publică,

având în vedere natura infracțiunilor, fapte de violență,

săvârșite în loc public.

Cum la examinarea din

oficiu, nu se constată motive de casare care să justifice reformarea

hotărârii, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat conform art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Potrivit art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul I.C. împotriva încheierii din 12 decembrie 2006 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 8749/3/2006

(nr. vechi 3485/2006).

Obligă recurentul inculpat la

plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 4 ianuarie 2007.