ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3943/2006

Asupra recursului de față, în baza

lucrărilor și actelor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 5

iunie 2006, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie (dos. nr. 36803/3/2005 vechi nr. 1597/2006) investită cu

soluționarea apelului formulat de inculpatul S.M. împotriva sentinței penale nr.

426 din 13 aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a

penală, în dosarul nr. 5374/2005, a dispus, printre altele și menținerea

măsurii arestării preventive în temeiul dispozițiilor art. 160

b

raportat la art. 300

2

C. proc. pen.

Astfel, Curtea de Apel București, a

constatat că măsura arestării preventive a inculpatului s-a luat cu respectarea

dispozițiilor legale raportate la starea de fapt cu care a fost investită

instanța, constatându-se legalitatea și temeinicia acesteia.

Împotriva încheierii din 5 iunie 2006

a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și

de familie, inculpatul, în termen legal, a declarat recurs, recurs pe care

acesta nu l-a motivat în scris.

Prin intermediul apărătorului său

desemnat din oficiu, inculpatul a criticat încheierea de ședință pentru

nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei mențineri a stării de arest.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

examinând recursul sub aspectul motivelor invocate cât și din oficiu, în

conformitate cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Verificând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că temeiul pentru care

s-a dispus arestarea preventivă îl constituie art. 148 lit. b), f) și h) C.

proc. pen., infracțiunea este flagrantă, inculpatul este recidivist iar

pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare existând probe

certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru

ordinea publică.

Astfel, potrivit art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au

determinat arestarea preventivă, impun în continuare privarea de libertate sau

că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, mențin măsura privativă

de libertate.

Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că în mod corect instanța de apel apreciat că în cauză subzistă

temeiurile arestării preventive, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute

de art. 148 lit. h) C. proc. pen. și art. 148 lit. b) și f) C. proc. pen.

De asemenea, Curtea constată că

verificarea arestării preventive a inculpatului S.M. a fost făcută în

conformitate și cu prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) ale C.E.D.O., respectiv

arestarea a fost menținută în baza condamnării pronunțate de un tribunal

competent, inculpatul fiind inițial arestat în vederea aducerii sale în fața autorității

judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că acesta a săvârșit

infracțiunea reținută în sarcina sa.

Față de cele învederate, Curtea

constată că în cauză nu au dispărut împrejurările care au justificat luarea

măsurii arestării preventive și că pe cale de consecință nu există temeiuri

care să ducă la revocarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât în cauză a

fost pronunțată și o hotărâre penală de condamnare a inculpatului.

Prin urmare, Înalta Curte de Casație

și Justiție, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

urmează să respingă recursul declarat de inculpat, ca nefondat, iar în baza art.

192 alin. (2) C. proc. pen., să-l oblige pe recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.M. împotriva încheierii de ședință din 5 iunie 2006 a

Curții de Apel București, secția a II- a penală și pentru cauze cu minori și de

familie, pronunțată în dosarul nr. 36803/3/2005 (nr. vechi 1597/2006).

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 120 RON (1.200.000 lei) cu titlul de cheltuieli judiciare către stat din

care, suma de 40 RON (400.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 iunie 2006.