ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3943/2006

Asupra recursului de față, în baza lucrărilor și actelor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 5 iunie 2006, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie (dos. nr. 36803/3/2005 vechi nr. 1597/2006) investită cu soluționarea apelului formulat de inculpatul S.M. împotriva sentinței penale nr. 426 din 13 aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 5374/2005, a dispus, printre altele și menținerea măsurii arestării preventive în temeiul dispozițiilor art. 160 b raportat la art. 300 2 C. proc. pen. Astfel, Curtea de Apel București, a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului s-a luat cu respectarea dispozițiilor legale raportate la starea de fapt cu care a fost investită instanța, constatându-se legalitatea și temeinicia acesteia.

Împotriva încheierii din 5 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, inculpatul, în termen legal, a declarat recurs, recurs pe care acesta nu l-a motivat în scris. Prin intermediul apărătorului său desemnat din oficiu, inculpatul a criticat încheierea de ședință pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei mențineri a stării de arest. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul sub aspectul motivelor invocate cât și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că temeiul pentru care s-a dispus arestarea preventivă îl constituie art. 148 lit. b), f) și h) C. proc.

pen., infracțiunea este flagrantă, inculpatul este recidivist iar pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare existând probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Astfel, potrivit art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă, impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, mențin măsura privativă de libertate. Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în mod corect instanța de apel apreciat că în cauză subzistă temeiurile arestării preventive, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit. h) C. proc.

pen. și art. 148 lit. b) și f) C. proc. pen. De asemenea, Curtea constată că verificarea arestării preventive a inculpatului S.M. a fost făcută în conformitate și cu prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) ale C.E.D.O., respectiv arestarea a fost menținută în baza condamnării pronunțate de un tribunal competent, inculpatul fiind inițial arestat în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că acesta a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa. Față de cele învederate, Curtea constată că în cauză nu au dispărut împrejurările care au justificat luarea măsurii arestării preventive și că pe cale de consecință nu există temeiuri care să ducă la revocarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât în cauză a fost pronunțată și o hotărâre penală de condamnare a inculpatului.

Prin urmare, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează să respingă recursul declarat de inculpat, ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., să-l oblige pe recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva încheierii de ședință din 5 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a II- a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 36803/3/2005 (nr. vechi 1597/2006). Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 RON (1.200.000 lei) cu titlul de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 RON (400.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 iunie 2006.