ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3206/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea de ședință a Curții

de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 32233/3/2005, s-a

menținut starea de arest a inculpaților B.E.M. și S.A., deținut în baza MAP nr.

308/ UP din 11 august 2005 emis de Tribunalul București.

Au fost respinse cererile de revocare

a măsurii arestării preventive.

Onorariul de avocat din oficiu de

câte 40 RON a fost suportat din fondul Ministerului Justiției.

Au fost încuviințate cererile

apelanților inculpați privind acordarea unui termen pentru a-și angaja

apărători.

A fost prorogată discutarea cererii

formulate de reprezentanta Ministerului Public privind înaintarea dosarului la secția

a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie.

S-a acordat termen pentru

soluționarea apelului, la data de 24 mai 2006, pentru când s-a dispus citarea

apelanților inculpați la locul de detenție, intimatele părți civile D.I., M.C.,

S.A., P.A.M., B.A., G.C.R. și intimata parte vătămată M.A.I.

Pentru a dispune astfel, instanța de

apel, asupra stării de arest, analizând temeiurile care au fost avute în

vederea la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților a apreciat că

acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a

inculpaților, având în vedere că din probele administrate în cauză au rezultat

indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși

în judecată, fiind deci îndeplinite cerințele prevăzute de art. 148 C. proc.

pen., raportat la art. 143 C. proc. pen.

Totodată, curtea de apel a constatat

că sunt întrunite și celelalte condiții impuse cumulativ de dispozițiile art. 148

lit. h) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea

dedusă judecății este mai mare de 4 ani închisoare și există probe certe că

lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea

publică. Trebuie avute în vedere în acest sens natura și gravitatea faptelor

reținute în sarcina inculpaților, modalitatea concretă de săvârșite a acestora,

perioada de-a lungul căreia s-a desfășurat activitatea infracțională, amploarea

acestui fenomen infracțional, pericolul social ridicat al faptelor comise,

precum și persoana inculpaților.

În consecință, a respins cererile de

revocare a măsurii arestării preventive formulate de cei doi apelanți

inculpați, prin apărătorul din oficiu și a menținut măsura arestării preventive

dispusă față de aceștia, conform art. 300

2

C. proc. pen., raportat

la art. 160

b

C. proc. pen.

Asupra apelului, instanța de apel,

având în vedere cererile formulate de apelanții inculpați privind acordarea

unui termen pentru a-și angaja apărători, în temeiul art. 171 C. proc. pen.,

le-a încuviințat.

Față de lipsa de procedură

constatată cu intimata parte civilă G.C.R. și intimata parte vătămată M.A.I. omise

din citativ, în vederea îndeplinirii procedurii de citare conform art. 291 C.

proc. pen., a acordat un nou termen și a prorogat discutarea cererii formulate

de reprezentanta Ministerului Public privind înaintarea cauzei la secția a II-a

penală și pentru cauze cu minori și familie.

Împotriva acestei încheieri de ședință

a declarat, în termen legal, recurs inculpatul S.A., fără a arăta în scris

motivele.

La termenul de astăzi, apărătorul

recurentului inculpat, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea

recursului, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării

preventive a inculpatului.

Concluziile procurorului, precum și

poziția recurentului inculpat, din ultimul cuvânt au fost consemnate în partea

introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursul declarat de către

inculpatul S.A. prin prisma dispozițiilor prevăzute de art. 385

6

cu

referire la art. 141 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul declarat

împotriva încheierii de ședință de la 3 mai 2006 ca fiind nefondat pentru

considerentele ce se vor arăta.

Prin sentința penală nr. 352 din 24

martie 2006 a Tribunalului București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr.

4722/2005 (număr unic 32233/3/2005), în baza art. 334 C. proc. pen., s-a

schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul S.A., din

infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit.

a) și b) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin.

(2

1

) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 211 alin. (2) lit. c)

și alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C.

pen., art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.A., la o pedeapsă

de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit.

a) și b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

prevenția în cauză de la 10 august 2005 la zi.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut, în fapt, în ceea ce-l privește pe inculpatul S.A., că

în data de 18 mai 2005, în jurul orei 15,00, inculpații B.E.M. și S.A. s-au

întâlnit în cartierul Rahova, în stația autobuzului 139. La un moment dat, prin

zonă a trecut partea vătămată G.C., care se întorcea de la serviciu și se

îndrepta spre domiciliu. Cei doi inculpați au urmărit-o și au intrat în scara

blocului, situat în București, Str. Mihai Sebastian, dând de înțeles că

intenționează să meargă la un locatar din bloc. Partea vătămată a urcat în lift

cu cei doi și, după ce liftul a pornit, inculpatul B.E.M. l-a blocat între

etaje, iar inculpatul S.A. i-a pus părții vătămate la gât un cuțit și i-a cerut

să-i dea tot ce are de valoare. Inculpatul B.E.M. i-a desfăcut părții vătămate

de la gât colierul din aur și i-a scos cele două brățări de la mâini. Apoi,

inculpatul S.A. a întrebat-o pe partea vătămată ce bunuri de valoare mai are în

geantă, cerându-i banii și telefonul mobil. Inculpatul a căutat în geanta

părții vătămate, dar nu a găsit telefonul mobil, care se găsea în buzunarul de

la spate al pantalonilor părții vătămate. Apoi, inculpații au accesat liftul

către parter, unde au coborât, împiedicând-o pe partea vătămată să coboare și

cerându-i să urce cu liftul.

După ce au părăsit locul faptei,

inculpații au mers în Piața Big Berceni, unde au vândut bunurile sustrase unor

persoane necunoscute, pentru suma de 2.000.000-3.000.000 lei, pe care au

folosit-o în interes personal.

Sentința a fost apelată de inculpat,

fiind menținută arestarea preventivă a acestuia.

În conformitate cu art. 300

2

C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 109/2003, în cauzele în

care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice,

în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând

potrivit art. 160

b

.

Totodată art. 160

b

C.

proc. pen., modificat prin același act normativ arătat stipulează că în cursul

judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile,

legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Dacă instanța constată că temeiurile

care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri

noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea

arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.

Când instanța constată că temeiurile

care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că

există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune,

prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

Înalta Curte consideră că în mod

corect și motivat instanța de apel a apreciat că în cauză subzistă temeiurile

arestării preventive, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile

art. 148 lit. h) C. proc. pen., raportat la art. 143 din același cod, avându-se

în vedere natura și gravitatea faptei reținută în sarcina inculpatului,

modalitatea concretă de săvârșire a acesteia, amploarea fenomenului

infracțional, pericolul social ridicat al faptei, precum și persoana

inculpatului, chiar dacă sentința pronunțată în cauză nu este definitivă,

inculpatul fiind condamnat la o pedeapsă de 6 ani închisoare.

De asemenea, verificarea menținerii

măsurii arestării preventive a inculpatului S.A. a fost făcută în concordanță

și cu prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) ale C.A.D.O.L.F., respectiv

arestarea a fost menținută pe baza condamnării pronunțată de un tribunal

competent și în cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de

libertate, inculpatul fiind arestat în vederea aducerii sale în fața

autorității judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a

săvârșit o infracțiune.

Astfel, Înalta Curte consideră că

încheierea din 3 mai 2006 a Curții de Apel București, secția I penală, prin

care s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului apelant S.A. este legală

și temeinică.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.A. împotriva încheierii din 3

mai 2006 a Curții de Apel București, secția I penală, dată în dosarul nr. 32233/3/2005.

În conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din

oficiu, în sumă de 40 RON (400.000 lei) se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.A. împotriva încheierii din 3 mai 2006 a Curții de

Apel București, secția I penală, dată în dosarul nr. 32233/3/2005.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 RON (1.000.000 lei), din

care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON

(400.000 lei) se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18

mai 2006.