ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3206/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 32233/3/2005, s-a menținut starea de arest a inculpaților B.E.M. și S.A., deținut în baza MAP nr. 308/ UP din 11 august 2005 emis de Tribunalul București. Au fost respinse cererile de revocare a măsurii arestării preventive. Onorariul de avocat din oficiu de câte 40 RON a fost suportat din fondul Ministerului Justiției. Au fost încuviințate cererile apelanților inculpați privind acordarea unui termen pentru a-și angaja apărători. A fost prorogată discutarea cererii formulate de reprezentanta Ministerului Public privind înaintarea dosarului la secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie.

S-a acordat termen pentru soluționarea apelului, la data de 24 mai 2006, pentru când s-a dispus citarea apelanților inculpați la locul de detenție, intimatele părți civile D.I., M.C., S.A., P.A.M., B.A., G.C.R. și intimata parte vătămată M.A.I. Pentru a dispune astfel, instanța de apel, asupra stării de arest, analizând temeiurile care au fost avute în vederea la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților a apreciat că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, având în vedere că din probele administrate în cauză au rezultat indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, fiind deci îndeplinite cerințele prevăzute de art. 148 C. proc.

pen., raportat la art. 143 C. proc. pen. Totodată, curtea de apel a constatat că sunt întrunite și celelalte condiții impuse cumulativ de dispozițiile art. 148 lit. h) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea dedusă judecății este mai mare de 4 ani închisoare și există probe certe că lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Trebuie avute în vedere în acest sens natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților, modalitatea concretă de săvârșite a acestora, perioada de-a lungul căreia s-a desfășurat activitatea infracțională, amploarea acestui fenomen infracțional, pericolul social ridicat al faptelor comise, precum și persoana inculpaților.

În consecință, a respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de cei doi apelanți inculpați, prin apărătorul din oficiu și a menținut măsura arestării preventive dispusă față de aceștia, conform art. 300 2 C. proc. pen., raportat la art. 160 b C. proc. pen. Asupra apelului, instanța de apel, având în vedere cererile formulate de apelanții inculpați privind acordarea unui termen pentru a-și angaja apărători, în temeiul art. 171 C. proc. pen., le-a încuviințat. Față de lipsa de procedură constatată cu intimata parte civilă G.C.R. și intimata parte vătămată M.A.I. omise din citativ, în vederea îndeplinirii procedurii de citare conform art. 291 C. proc. pen., a acordat un nou termen și a prorogat discutarea cererii formulate de reprezentanta Ministerului Public privind înaintarea cauzei la secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie.

Împotriva acestei încheieri de ședință a declarat, în termen legal, recurs inculpatul S.A., fără a arăta în scris motivele. La termenul de astăzi, apărătorul recurentului inculpat, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului. Concluziile procurorului, precum și poziția recurentului inculpat, din ultimul cuvânt au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii. Examinând recursul declarat de către inculpatul S.A. prin prisma dispozițiilor prevăzute de art. 385 6 cu referire la art. 141 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul declarat împotriva încheierii de ședință de la 3 mai 2006 ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Prin sentința penală nr. 352 din 24 martie 2006 a Tribunalului București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 4722/2005 (număr unic 32233/3/2005), în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul S.A., din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen. În baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.A., la o pedeapsă de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția în cauză de la 10 august 2005 la zi. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în fapt, în ceea ce-l privește pe inculpatul S.A., că în data de 18 mai 2005, în jurul orei 15,00, inculpații B.E.M. și S.A. s-au întâlnit în cartierul Rahova, în stația autobuzului 139. La un moment dat, prin zonă a trecut partea vătămată G.C., care se întorcea de la serviciu și se îndrepta spre domiciliu. Cei doi inculpați au urmărit-o și au intrat în scara blocului, situat în București, Str. Mihai Sebastian, dând de înțeles că intenționează să meargă la un locatar din bloc.

Partea vătămată a urcat în lift cu cei doi și, după ce liftul a pornit, inculpatul B.E.M. l-a blocat între etaje, iar inculpatul S.A. i-a pus părții vătămate la gât un cuțit și i-a cerut să-i dea tot ce are de valoare. Inculpatul B.E.M. i-a desfăcut părții vătămate de la gât colierul din aur și i-a scos cele două brățări de la mâini. Apoi, inculpatul S.A. a întrebat-o pe partea vătămată ce bunuri de valoare mai are în geantă, cerându-i banii și telefonul mobil. Inculpatul a căutat în geanta părții vătămate, dar nu a găsit telefonul mobil, care se găsea în buzunarul de la spate al pantalonilor părții vătămate. Apoi, inculpații au accesat liftul către parter, unde au coborât, împiedicând-o pe partea vătămată să coboare și cerându-i să urce cu liftul.

După ce au părăsit locul faptei, inculpații au mers în Piața Big Berceni, unde au vândut bunurile sustrase unor persoane necunoscute, pentru suma de 2.000.000-3.000.000 lei, pe care au folosit-o în interes personal. Sentința a fost apelată de inculpat, fiind menținută arestarea preventivă a acestuia. În conformitate cu art. 300 2 C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 109/2003, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 b . Totodată art. 160 b C. proc. pen., modificat prin același act normativ arătat stipulează că în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive. Înalta Curte consideră că în mod corect și motivat instanța de apel a apreciat că în cauză subzistă temeiurile arestării preventive, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art. 148 lit. h) C. proc.

pen., raportat la art. 143 din același cod, avându-se în vedere natura și gravitatea faptei reținută în sarcina inculpatului, modalitatea concretă de săvârșire a acesteia, amploarea fenomenului infracțional, pericolul social ridicat al faptei, precum și persoana inculpatului, chiar dacă sentința pronunțată în cauză nu este definitivă, inculpatul fiind condamnat la o pedeapsă de 6 ani închisoare. De asemenea, verificarea menținerii măsurii arestării preventive a inculpatului S.A. a fost făcută în concordanță și cu prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) ale C.A.D.O.L.F., respectiv arestarea a fost menținută pe baza condamnării pronunțată de un tribunal competent și în cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul fiind arestat în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.

Astfel, Înalta Curte consideră că încheierea din 3 mai 2006 a Curții de Apel București, secția I penală, prin care s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului apelant S.A. este legală și temeinică. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.A. împotriva încheierii din 3 mai 2006 a Curții de Apel București, secția I penală, dată în dosarul nr. 32233/3/2005. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON (400.000 lei) se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.A. împotriva încheierii din 3 mai 2006 a Curții de Apel București, secția I penală, dată în dosarul nr. 32233/3/2005. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 RON (1.000.000 lei), din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON (400.000 lei) se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 mai 2006.