ÎCCJ, decizie (scj.ro #84996)

Scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea ei unei alte

secții aparținând aceleiași instanțe. Caracterul

încheierii. Inadmisibilitatea atacării acesteia separat de fondul cauzei.

C. proc. civ. , art. 282

alin. (2)

Este inadmisibil recursul

declarat împotriva încheierii prin care, examinându-se regularitatea

formală a sesizării instanței de contencios administrativ

și fiscal din perspectiva competenței funcționale a acesteia,

s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea ei unei secții

comerciale. Nefiind vorba de o dezinvestire a instanței prin declinarea de

competență – această situație  putând viza doar

instanțele ca entități juridice de sine stătătoare iar

nu structurile interne ale acestora –  nu sunt aplicabile dispozițiile

art. 158 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

O astfel de încheiere are

caracterul unei încheieri premergătoare, atacabile doar odată cu

fondul.

Î.C.C.J.,

Secția de contencios administrativ și fiscal,

Decizia

nr. 2 din 9 ianuarie 2007

Curtea de Apel București

– Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin încheierea

de ședință din 4 aprilie 2006, pronunțându-se asupra

excepției competenței funcționale a secției invocată

de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București, a

dispus scoaterea cauzei având ca obiect acțiunea reclamantei S.C. CIT SA

de pe rolul acestei secții și înaintarea ei unei secții

Comerciale a aceleiași Curți de Apel.

Pentru a dispune astfel,

instanța a reținut următoarele:

Potrivit art.45 din O.U.G. nr

51/1998, privind valorificarea unor active bancare, modificată și

completată prin O.U.G. nr 23/2004, republicată, cererile de orice

natură privind drepturile și obligațiile în legătură

cu activele bancare preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor

Statului, inclusiv cele formulate pentru angajarea răspunderii civile a

persoanelor fizice și juridice, altele decât debitorii definiți la

art.38 sunt de competența Curții de Apel în a cărei rază

teritorială se află sediul său, după caz, domiciliul

pârâtului și se judecă de urgență și cu

precădere.

În raport de atribuțiile

Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului și de sfera

de aplicare a procedurii de executare silită reglementată de

această ordonanță, instanța a reținut că raportul

dedus judecății este unul comercial.

În speță, reclamanta

societatea comercială a contestat adresa GC/24953/20 iunie 2005 emisă

de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului – Direcția

Generală Executări Silite și Licitații prin care a fost

înștiințată că, urmare a nerespectării

condițiilor și termenelor în care s-au acordat înlesniri la

plată prin Convenția de acordare a înlesnirilor la plată a

obligațiilor la fondul național unic de asigurări sociale de

sănătate, facilitățile au fost anulate, astfel încât se

continuă executarea.

Chiar dacă reclamanta a

solicitat și anularea acesteia din urmă adrese și s-a adresat

instanței de contencios administrativ, în esență, în cauză

începuse procedura de executare silită în temeiul O.U.G. nr 51/98,

republicată, pentru două creanțe, una fiscală și una

bancară, ce au format obiectul unei convenții de eșalonare,

convenție anulată unilateral de Autoritatea pentru Valorificarea

Activelor Statului, astfel încât această măsură poate forma

obiectul unei contestații la executare.

În contextul în care debitorul

sumelor pentru care s-a început executarea silită este o societate

comercială, chiar  dacă una dintre creanțe este o

creanță bugetară de asigurări sociale, executarea

silită pornită de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului

în temeiul O.U.G. nr. 51/1998 și implicit contestațiile la executare

nu sunt  de competența instanțelor de contencios – administrativ, ci

a instanțelor specializate în judecarea litigiilor legate de aplicarea

acestei ordonanțe, respectiv secția comercială a Curții de

Apel București.

Împotriva acestei încheieri a

declarat recurs reclamanta, apreciind că a fost dată cu aplicarea

greșită a legii, întrucât actele a căror anulare s-a solicitat

au fost emise de o autoritate a administrației publice centrale pentru

sume ce reprezintă obligații fiscale datorate către bugetul

fondului național unic de asigurări de sănătate, astfel

încât, în temeiul art.10 din Legea nr. 554/2004 și art.45 din O.U.G. nr.

51/1998,  competența de soluționare a cauzei revenea secției de

contencios administrativ și fiscal și Curții de Apel

București.

La termenul de judecată

din 9 ianuarie 2007, în considerarea dispozițiilor  art.316, coroborat cu

art.298 și 136 Cod proc. civ. instanța a invocat, din oficiu,

excepția inadmisibilității recursului, excepție  pusă

în discuția părților la același termen.

Pronunțându-se asupra

acestei excepții, în condițiile art.137 Cod proc. civ. Înalta Curte

constată că este întemeiată. Astfel, în conformitate cu

prevederile art.299 alin. (1) Cod proc. civ. pot forma obiect al recursului

numai hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel,

precum și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor

organe cu activitate jurisdicțională, dispozițiile art.282 alin.

(2) fiind aplicabile în mod corespunzător.

Prin urmare raportat la

această trimitere realizată de textul de primă

referință în ceea ce privește recursul, încheierile

premergătoare pot fi atacate cu recurs numai odată cu fondul,

afară de cazul în care prin ele s-a întrerupt cursul judecății.

În speță prin

încheierea atacată s-a examinat doar regularitatea formală a

sesizării  secției de contencios administrativ și fiscal, prin

prisma competenței funcționale a acesteia, dispunându-se scoaterea

cauzei de pe rol și înaintarea ei unei secții comerciale.

Soluția astfel

adoptată nu echivalează  cu o dezinvestire a instanței prin

declinarea competenței pentru a putea fi atacată în condițiile

art.158 alin.(3) Cod proc. civ. întrucât necompetența nu poate viza decât

instanțele, ca entități juridice de sine stătătoare,

iar nu structurile interne ale acestora.

Reținând așadar

că încheierea din discuție are caracterul unei încheieri

premergătoare, atacabilă numai odată cu fondul, în

condițiile art.316 coroborate cu art.299 și art.282 alin. (2) Cod proc.

civ. Înalta Curte a respins recursul declarat împotriva acesteia ca

inadmisibil.