ÎCCJ, decizie (scj.ro #84996)

Scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea ei unei alte secții aparținând aceleiași instanțe. Caracterul încheierii. Inadmisibilitatea atacării acesteia separat de fondul cauzei. C. proc. civ. , art. 282 alin. (2) Este inadmisibil recursul declarat împotriva încheierii prin care, examinându-se regularitatea formală a sesizării instanței de contencios administrativ și fiscal din perspectiva competenței funcționale a acesteia, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea ei unei secții comerciale. Nefiind vorba de o dezinvestire a instanței prin declinarea de competență – această situație putând viza doar instanțele ca entități juridice de sine stătătoare iar nu structurile interne ale acestora – nu sunt aplicabile dispozițiile art. 158 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

O astfel de încheiere are caracterul unei încheieri premergătoare, atacabile doar odată cu fondul. Î.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2 din 9 ianuarie 2007 Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin încheierea de ședință din 4 aprilie 2006, pronunțându-se asupra excepției competenței funcționale a secției invocată de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București, a dispus scoaterea cauzei având ca obiect acțiunea reclamantei S.C. CIT SA de pe rolul acestei secții și înaintarea ei unei secții Comerciale a aceleiași Curți de Apel. Pentru a dispune astfel, instanța a reținut următoarele: Potrivit art.45 din O.U.G.

nr 51/1998, privind valorificarea unor active bancare, modificată și completată prin O.U.G. nr 23/2004, republicată, cererile de orice natură privind drepturile și obligațiile în legătură cu activele bancare preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, inclusiv cele formulate pentru angajarea răspunderii civile a persoanelor fizice și juridice, altele decât debitorii definiți la art.38 sunt de competența Curții de Apel în a cărei rază teritorială se află sediul său, după caz, domiciliul pârâtului și se judecă de urgență și cu precădere. În raport de atribuțiile Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului și de sfera de aplicare a procedurii de executare silită reglementată de această ordonanță, instanța a reținut că raportul dedus judecății este unul comercial.

În speță, reclamanta societatea comercială a contestat adresa GC/24953/20 iunie 2005 emisă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului – Direcția Generală Executări Silite și Licitații prin care a fost înștiințată că, urmare a nerespectării condițiilor și termenelor în care s-au acordat înlesniri la plată prin Convenția de acordare a înlesnirilor la plată a obligațiilor la fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, facilitățile au fost anulate, astfel încât se continuă executarea. Chiar dacă reclamanta a solicitat și anularea acesteia din urmă adrese și s-a adresat instanței de contencios administrativ, în esență, în cauză începuse procedura de executare silită în temeiul O.U.G.

nr 51/98, republicată, pentru două creanțe, una fiscală și una bancară, ce au format obiectul unei convenții de eșalonare, convenție anulată unilateral de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, astfel încât această măsură poate forma obiectul unei contestații la executare. În contextul în care debitorul sumelor pentru care s-a început executarea silită este o societate comercială, chiar dacă una dintre creanțe este o creanță bugetară de asigurări sociale, executarea silită pornită de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului în temeiul O.U.G. nr. 51/1998 și implicit contestațiile la executare nu sunt de competența instanțelor de contencios – administrativ, ci a instanțelor specializate în judecarea litigiilor legate de aplicarea acestei ordonanțe, respectiv secția comercială a Curții de Apel București.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta, apreciind că a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât actele a căror anulare s-a solicitat au fost emise de o autoritate a administrației publice centrale pentru sume ce reprezintă obligații fiscale datorate către bugetul fondului național unic de asigurări de sănătate, astfel încât, în temeiul art.10 din Legea nr. 554/2004 și art.45 din O.U.G. nr. 51/1998, competența de soluționare a cauzei revenea secției de contencios administrativ și fiscal și Curții de Apel București. La termenul de judecată din 9 ianuarie 2007, în considerarea dispozițiilor art.316, coroborat cu art.298 și 136 Cod proc. civ. instanța a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului, excepție pusă în discuția părților la același termen.

Pronunțându-se asupra acestei excepții, în condițiile art.137 Cod proc. civ. Înalta Curte constată că este întemeiată. Astfel, în conformitate cu prevederile art.299 alin. (1) Cod proc. civ. pot forma obiect al recursului numai hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, dispozițiile art.282 alin. (2) fiind aplicabile în mod corespunzător. Prin urmare raportat la această trimitere realizată de textul de primă referință în ceea ce privește recursul, încheierile premergătoare pot fi atacate cu recurs numai odată cu fondul, afară de cazul în care prin ele s-a întrerupt cursul judecății. În speță prin încheierea atacată s-a examinat doar regularitatea formală a sesizării secției de contencios administrativ și fiscal, prin prisma competenței funcționale a acesteia, dispunându-se scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea ei unei secții comerciale.

Soluția astfel adoptată nu echivalează cu o dezinvestire a instanței prin declinarea competenței pentru a putea fi atacată în condițiile art.158 alin.(3) Cod proc. civ. întrucât necompetența nu poate viza decât instanțele, ca entități juridice de sine stătătoare, iar nu structurile interne ale acestora. Reținând așadar că încheierea din discuție are caracterul unei încheieri premergătoare, atacabilă numai odată cu fondul, în condițiile art.316 coroborate cu art.299 și art.282 alin. (2) Cod proc. civ. Înalta Curte a respins recursul declarat împotriva acesteia ca inadmisibil.