ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2465/2008

Deliberând a

supra recursului penal de

față, constată următoarele:

Prin încheierea din 26 iunie

2008, pronunțată în dosarul nr. 11543/4/2007, Curtea de Apel București, secția

a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, instanță de recurs, a

dispus, printre alte măsuri, menținerea stării de arest a inculpatului C.C.M.,

în temeiul art. art. 300

2

C. proc. pen., raportat la art. 160

h

C. proc. pen.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că în cauză se mențin temeiurile care au fost avute în

vedere la luarea măsurii preventive.

Împotriva acestei încheieri

a formulat recurs inculpatul C.C., solicitând revocarea măsurii și judecarea sa

în stare de libertate.

Recursul este inadmisibil.

Din actele și lucrările

dosarului rezultă că inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest

preventiv, prin rechizitoriul nr. 11016/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria

Sectorului 4 București, sub aspectul săvârșirii a trei infracțiuni prevăzute de

art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu

aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.

Prin sentința penală nr. 930

din 27 martie 2008, Judecătoria Sectorului 4 București, secția penală, l-a

condamnat pe inculpat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare.

Apelul declarat de inculpat

împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, de Tribunalul București,

secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 360/ A din 21 mai 2008.

Împotriva acestor hotărâri a

formulat recurs inculpatul, fază procesuală în care, după cum s-a menționat,

s-a constatat măsura arestării preventive legală și temeinică și a fost

menținută această măsură.

Recursul declarat împotriva

încheierii pronunțată de instanța de recurs prin care se dispune menținerea

stării de arest preventiv este inadmisibil, în raport de dispozițiile art. 141 alin.

(1) C. proc. pen.

Potrivit acestor dispoziții

legale, încheierea dată în primă instanță și în apel, prin care se dispune

menținerea arestării preventive poate fi atacată, separat, cu recurs.

Per a contrario rezultă că

încheierea dată în recurs prin care s-a menținut starea de arest nu poate fi

atacată separat cu recurs.

Cum în cauză menținerea

arestării preventive s-a dispus față de inculpatul C.C.M. de către instanța de

recurs, încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac, Înalta Curte, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul C.C.M. împotriva încheierii din 26 iunie 2008 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de

familie, pronunțată în dosarul nr. 11543/4/2007.

Obligă recurentul inculpat

să plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 iulie 2008.