ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2780/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

Decretul nr. 270 din 2 noiembrie 1989 a fost expropriată suprafața de 456,21 mp

teren de la M.G.M. în scopul construirii unor apartamente și dotări

tehnico-edilitare aferente în municipiul Piatra Neamț.

Din terenul astfel expropriat,

suprafața de 376,50 mp a fost retrocedată lui M.G.M. și fiului său M.M.M. în

temeiul art. 35 din Legea nr. 33/1994 prin sentința civilă nr. 123 C din 20

iulie 2000 pronunțată de Tribunalul Neamț, instanță care a constatat că

diferența de 79,71 mp nu poate fi retrocedată, întrucât este folosită potrivit

scopului exproprierii, dat fiind că suprafața de 44,21 mp este efectiv ocupată

de un bloc de locuințe, iar suprafața de 35,50 mp constituie zonă de protecție.

Pe cale de notificare formulată în

temeiul art. 21 din Legea nr. 10/2001, M.G.M. și M.M.M. au solicitat Primăriei

municipiului Piatra Neamț restituirea în natură a întregului teren expropriat

pe un alt amplasament sau acordarea de despăgubiri în valoare de 500 milioane

lei.

Primarul municipiului Piatra Neamț a

emis dispoziția nr. 3862 din 2 iulie 2004, prin care a respins cererea de

restituire în natură și a făcut ofertă solicitanților de măsuri reparatorii în

echivalent în valoare de 53.774.917 lei constând în acțiuni la societăți

comerciale tranzacționate pe piața de capital sau, la alegere, titluri de

valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare.

Prin contestație formulată potrivit

art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, M.G.M. și M.M.M. au solicitat anularea

dispoziției și, în principal, restituirea în natură a întregului teren

expropriat pe vechiul amplasament, iar în subsidiar fie compensarea cu un alt

teren, fie despăgubiri bănești într-un cuantum mai mare decât cel oferit.

Contestația a fost respinsă ca

neîntemeiată prin sentința civilă nr. 663/C din 10 decembrie 2004 pronunțată de

Tribunalul Neamț, secția civilă.

Contestatorii au declarat apel,

solicitând restituirea în natură a terenului în suprafață de 35,50 mp apreciat

ca fiind liber și măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 44,21

mp ocupată de blocul de locuințe nr. 5 într-un cuantum egal cu valoarea de

piață a terenului, considerând ca fiind modică oferta primarului de 674.632

lei/mp.

Curtea de Apel Bacău, secția civilă,

a pronunțat decizia civilă nr. 508 din 12 septembrie 2005, prin care a admis

apelul și a schimbat sentința atacată în sensul că a admis contestația, a

anulat în parte dispoziția emisă de primar și l-a obligat pe primar să emită o

nouă dispoziție pentru acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în

condițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001 republicată pentru terenul în

suprafață de 79,71 mp.

Contestatorii au declarat recurs

solicitând casarea deciziei date în apel în sensul menținerii dispozițiilor

privind măsurile reparatorii prin echivalent numai cu privire la suprafața de

44,21 mp, iar pentru terenul de 35,50 mp aceste dispoziții să fie înlocuite cu

măsura reparatorie a restituirii în natură.

Dezvoltând în fapt recursul, dar

fără a-l încadra în drept, contestatorii au susținut că instanța de apel a

încălcat principiul prevalenței restituirii în natură consacrat prin Legea nr.

10/2001 și confirmat prin Legea nr. 247/2005, precum și Normele metodologice de

aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 498/2003, care nu prevăd zone

de protecție P.S.I.

Recursul astfel motivat este

încadrabil în cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ. și nu

este întemeiat.

Regimul juridic al terenului în

suprafață de 35,50 mp cerut a fi restituit în natură a fost stabilit cu autoritate

de lucru judecat prin sentința civilă nr. 123 C din 20 iulie 2000 pronunțată de

Tribunalul Neamț, opozabilă contestatorilor, în sensul că nu este retrocedabil

persoanelor expropriate și/sau moștenitorilor acestora întrucât a fost folosit

potrivit scopului exproprierii ca zonă de protecție a unuia din blocurile de

locuit pentru a căror construcție a avut loc exproprierea.

Legea nr. 10/2001, în temeiul căreia

s-a cerut restituirea în natură, nu conține dispoziții diferite față de Legea

nr. 33/1994 cu privire la regimul juridic al terenurilor expropriate.

Astfel, atât art. 35 din Legea nr.

33/1994, cât și art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, prevăd că sunt

retrocedabile sau restituibile în natură (termeni cu aceeași semnificație

juridică) terenurile rămase libere ca urmare a nefolosirii lor potrivit

scopului exproprierii, ultimul act normativ reglementând în plus dreptul la

măsuri reparatorii în echivalent pentru terenurile expropriate ocupate de

construcții noi și pentru cele necesare bunei utilizări a construcțiilor noi.

Așadar, odată ce regimul juridic al

terenului a fost definit ca nefiind retrocedabil în temeiul Legii nr. 33/1994

prin hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat, el nu poate

fi schimbat în noul proces pornit în temeiul Legii nr. 10/2001, pentru aceleași

criterii avute în vedere în anteriorul proces, decât dacă ulterior au

intervenit modificări care să determine un alt regim juridic, ceea ce însă nu

este cazul în speță.

În raport cu aceste considerente,

corect instanța de apel a hotărât că suprafața de 35,50 mp, având regimul

juridic de zonă de protecție a unui bloc de locuințe, nu este restituibilă în

natură, asemenea statuare neîncălcând textele legale invocate de recurenți, ci

reprezintă aplicarea uneia dintre excepțiile prevăzute de lege de la regula

restituirii în natură.

Consecință tuturor celor ce preced

și potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul de față va

fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat, recursul declarat de M.G.M. și M.M.M.

împotriva deciziei civile nr. 508 din 12 septembrie 2005 pronunțată de Curtea

de Apel Bacău, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2006.