ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1091/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea întemeiată pe

dispozițiile Legii nr. 10/2001 și înregistrată la data de 24 septembrie 2004 la

Tribunalul Neamț reclamanta B.E. a chemat în judecată pe pârâta Primăria

Municipiului Piatra Neamț, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se

dispună modificarea dispoziției nr. 4136 din 23 august 2004 emisă de aceasta cu

privire la valoarea ce i se cuvine pentru terenul în suprafață totală de 1913

mp, pe care o consideră subevaluată, precum și restituirea în natură a

suprafeței de teren din Piatra Neamț.

În motivare, a arătat că imobilul

(construcție și teren) a trecut din proprietatea sa în proprietatea statului ca

urmare a exproprierii ce a avut loc în baza Decretelor nr. 322 din 9 octombrie

1986 și nr. 1092/1968.

Prin sentința civilă nr. 372/C din 1

iunie 2005, Tribunalul Neamț a admis în parte acțiunea și a modificat în parte

dispoziția, în sensul că a admis în parte cererea de restituire în natură.

A dispus restituirea în natură a

terenului în suprafață de 412 mp, în starea în care se afla la data cererii de

restituire și liber de orice sarcini, situat în Piatra Neamț, identificat cu

culoare verde în schița anexă la raportul de expertiză. A stabilit că valoarea

suprafeței de 625,26 mp imposibil de restituit, identificată în același raport

de expertiză este de 1.061.558.125 lei în limita căreia contestatoarea poate

opta pentru acordarea de acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe

piața de capital sau acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv

în procesul de privatizare.

A menținut celelalte prevederi ale

dispoziției care nu sunt contrare hotărârii.

A respins capătul de cerere privind

acordarea de despăgubiri pentru construcția expropriată.

A respins capătul de cerere prin

care se solicită despăgubiri în formă bănească.

A obligat intimata să plătească

reclamantei suma de 2.500.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut, în esență, în baza probatoriilor că autorii reclamantei au devenit,

potrivit contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în anul 1915 și 1920,

proprietarii suprafețelor de teren de 437, 615 mp și 599,65 mp, în total

1.034,265 mp din Piatra Neamț, în limita cărora poate solicita restituirea în

natură sau acordarea de despăgubiri.

Împrejurarea că în anexele

Decretelor de expropriere figurează suprafața de 1913 mp este fără relevanță,

deoarece în actele de proprietate este trecută suprafața de 1037,265 mp.

S-a mai reținut că o suprafață de

625,26 mp este ocupată de construcții și pentru ea urmează să se acorde

despăgubiri, iar suprafața de 412 mp poate fi restituită în natură, deoarece

garajele amplasate pe ea fac parte din categoria construcțiilor ușoare sau

demontabile.

Referitor la capătul de cerere

privitor la acordarea de despăgubiri pentru locuința expropriată și demolată,

instanța a reținut că nu s-au formulat probe din care să rezulte starea în care

se afla bunul la momentul exproprierii.

Împotriva acestei sentințe,

reclamanta și pârâta au formulat apel.

În apelul său, reclamanta susține că

dorește acordarea de măsuri reparatorii pentru suprafața de 1913 mp menționată

în cele două decrete de expropriere, arătând că diferența de teren de la

1037,265 mp până la 1913 mp se regăsește în actul de vânzare-cumpărare nr. 257

din 6 mai 1895 pe care nu îl mai deține, iar în cazul exproprierii este

suficientă indicarea făcută în actul de expropriere, conform dispozițiilor

Legii nr. 10/2001, modificată. De asemenea, mai arată că dorește pentru

diferența de teren ce nu poate fi restituită în natură un teren pe alt

amplasament în Piatra Neamț, intravilan și aceeași categorie valorică.

În apelul său, Primarul Municipiului

Piatra Neamț critică hotărârea pentru că instanța nu a ținut seama de

obiecțiunile ce le-a făcut la raportul de expertiză privind identificarea amplasamentului,

a coeficienților aleși, suprafața de 175 mp din cei 412 mp a fost expropriată

de la un alt proprietar, precum și pentru că instanța l-a obligat la cheltuieli

de judecată.

Prin decizia civilă nr. 587 din 21

decembrie 2005, Curtea de Apel Bacău a admis apelurile, a schimbat în parte

sentința, a obligat pârâta să emită dispozițiile pentru acordarea de măsuri

reparatorii prin echivalent (teren pe alt amplasament) pentru suprafața de

1.037,26 mp. A înlăturat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Pentru a pronunța această decizie,

instanța a reținut, în esență, că reclamanta a făcut dovada dreptului de

proprietate doar pentru suprafața de 1.037,26 mp în termenul prevăzut de art. 22

din Legea nr. 10/2001, actul de proprietate din anul 1895 fiind depus peste

acest termen.

Cât privește restituirea în natură a

suprafeței de 1.037,26 mp, instanța a reținut că este ocupată de blocuri de

locuință, iar cu privire la suprafața de 412 mp s-a reținut că nu poate fi

restituită în natură deoarece este necesară asigurării normalei exploatări a

acestora.

În ce privește evaluarea imobilelor,

instanța a reținut că a fost corect efectuată de expert și reținută de instanța

de fond.

Cu referire la modalitatea de

restituire a terenului în litigiu, instanța a reținut că reclamanta este

îndreptățită la acordarea în compensare a unui teren echivalent pe alt

amplasament.

În ce privește cheltuielile de

judecată acordate de prima instanță, instanța de apel a reținut că pârâta nu

are culpă procesuală în sensul dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii reclamanta

a formulat recurs, fără a indica motivele de casare.

Analiza criticilor formulate permite

încadrarea acestora în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta reia criticile formulate

în apel, arătând în esență că: actul de proprietate nr. 403 din 6 mai 1895

depus la instanța de apel împreună cu celelalte două acte de proprietate nr.

605/1915 și 960/1920 fac dovada deplină cu privire la faptul că este

îndreptățită la suprafața de 1913 mp.

Prin întâmpinare Primarul

Municipiului Piatra Neamț a solicitat respingerea recursului.

Recursul este fondat și va fi admis,

pentru considerentele ce urmează:

În conformitate cu dispozițiile art.

24 din Legea nr. 10/2001, modificată de Legea nr. 247/2005, în absența unor

probe contrare existența și după caz întinderea dreptului de proprietate se

prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a

dispus măsura preluării abuzive; persoana individualizată în actul normativ

prin care s-a dispus preluarea abuzivă, este presupusă că deține imobilul în

nume de proprietar.

Sub un prim aspect, se reține

împrejurarea că la dosarul de fond s-au depus decretele de expropriere (fila 33

și urm.) care fac dovada privind proprietarul și întinderea dreptului de

proprietate.

În plus de această împrejurare, s-a

depus (fila 42 dosar apel) și actul de proprietate nr. 403/1895, așa încât, nu

numai din decretele de expropriere ci și din cuprinsul celor trei acte de

proprietate, rezultă că reclamanta este îndreptățită la suprafața de teren de

1913 mp.

Așa fiind, reclamanta a făcut pe

deplin dovada privind dreptul de proprietate și întinderea acestuia.

În mod greșit instanța de apel a considerat

că actul de proprietate (Fila 42 dosar apel) este depus peste termenul prevăzut

de art. 22 din Legea nr. 10/2001.

Articolul 22 (ce a devenit art. 23

după republicarea Legii nr. 10/2001) nu interzice ca după formularea cererii de

chemare în judecată și ulterior, pe tot parcursul judecății, reclamantul să

depună acte în dovedirea dreptului pretins acestea fiind mijloace de probă.

Pentru considerentele ce preced

recursul va fi admis.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta B.E. și continuat de moștenitoarea D.E.M. împotriva deciziei nr. 587

din 21 decembrie 2005 a Curții de Apel Bacău secția civilă.

Modifică în parte decizia în sensul

că obligă pârâta Primăria municipiului Piatra Neamț, să emită dispoziția pentru

acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent și pentru suprafața de 875,74

mp.

Păstrează celelalte dispoziții ale

deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie

2007.