ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1091/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 și înregistrată la data de 24 septembrie 2004 la Tribunalul Neamț reclamanta B.E. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Piatra Neamț, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună modificarea dispoziției nr. 4136 din 23 august 2004 emisă de aceasta cu privire la valoarea ce i se cuvine pentru terenul în suprafață totală de 1913 mp, pe care o consideră subevaluată, precum și restituirea în natură a suprafeței de teren din Piatra Neamț. În motivare, a arătat că imobilul (construcție și teren) a trecut din proprietatea sa în proprietatea statului ca urmare a exproprierii ce a avut loc în baza Decretelor nr. 322 din 9 octombrie 1986 și nr. 1092/1968.

Prin sentința civilă nr. 372/C din 1 iunie 2005, Tribunalul Neamț a admis în parte acțiunea și a modificat în parte dispoziția, în sensul că a admis în parte cererea de restituire în natură. A dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 412 mp, în starea în care se afla la data cererii de restituire și liber de orice sarcini, situat în Piatra Neamț, identificat cu culoare verde în schița anexă la raportul de expertiză. A stabilit că valoarea suprafeței de 625,26 mp imposibil de restituit, identificată în același raport de expertiză este de 1.061.558.125 lei în limita căreia contestatoarea poate opta pentru acordarea de acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital sau acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare.

A menținut celelalte prevederi ale dispoziției care nu sunt contrare hotărârii. A respins capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri pentru construcția expropriată. A respins capătul de cerere prin care se solicită despăgubiri în formă bănească. A obligat intimata să plătească reclamantei suma de 2.500.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, în baza probatoriilor că autorii reclamantei au devenit, potrivit contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în anul 1915 și 1920, proprietarii suprafețelor de teren de 437, 615 mp și 599,65 mp, în total 1.034,265 mp din Piatra Neamț, în limita cărora poate solicita restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri.

Împrejurarea că în anexele Decretelor de expropriere figurează suprafața de 1913 mp este fără relevanță, deoarece în actele de proprietate este trecută suprafața de 1037,265 mp. S-a mai reținut că o suprafață de 625,26 mp este ocupată de construcții și pentru ea urmează să se acorde despăgubiri, iar suprafața de 412 mp poate fi restituită în natură, deoarece garajele amplasate pe ea fac parte din categoria construcțiilor ușoare sau demontabile. Referitor la capătul de cerere privitor la acordarea de despăgubiri pentru locuința expropriată și demolată, instanța a reținut că nu s-au formulat probe din care să rezulte starea în care se afla bunul la momentul exproprierii. Împotriva acestei sentințe, reclamanta și pârâta au formulat apel.

În apelul său, reclamanta susține că dorește acordarea de măsuri reparatorii pentru suprafața de 1913 mp menționată în cele două decrete de expropriere, arătând că diferența de teren de la 1037,265 mp până la 1913 mp se regăsește în actul de vânzare-cumpărare nr. 257 din 6 mai 1895 pe care nu îl mai deține, iar în cazul exproprierii este suficientă indicarea făcută în actul de expropriere, conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001, modificată. De asemenea, mai arată că dorește pentru diferența de teren ce nu poate fi restituită în natură un teren pe alt amplasament în Piatra Neamț, intravilan și aceeași categorie valorică.

În apelul său, Primarul Municipiului Piatra Neamț critică hotărârea pentru că instanța nu a ținut seama de obiecțiunile ce le-a făcut la raportul de expertiză privind identificarea amplasamentului, a coeficienților aleși, suprafața de 175 mp din cei 412 mp a fost expropriată de la un alt proprietar, precum și pentru că instanța l-a obligat la cheltuieli de judecată. Prin decizia civilă nr. 587 din 21 decembrie 2005, Curtea de Apel Bacău a admis apelurile, a schimbat în parte sentința, a obligat pârâta să emită dispozițiile pentru acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent (teren pe alt amplasament) pentru suprafața de 1.037,26 mp. A înlăturat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut, în esență, că reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate doar pentru suprafața de 1.037,26 mp în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, actul de proprietate din anul 1895 fiind depus peste acest termen. Cât privește restituirea în natură a suprafeței de 1.037,26 mp, instanța a reținut că este ocupată de blocuri de locuință, iar cu privire la suprafața de 412 mp s-a reținut că nu poate fi restituită în natură deoarece este necesară asigurării normalei exploatări a acestora. În ce privește evaluarea imobilelor, instanța a reținut că a fost corect efectuată de expert și reținută de instanța de fond.

Cu referire la modalitatea de restituire a terenului în litigiu, instanța a reținut că reclamanta este îndreptățită la acordarea în compensare a unui teren echivalent pe alt amplasament. În ce privește cheltuielile de judecată acordate de prima instanță, instanța de apel a reținut că pârâta nu are culpă procesuală în sensul dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ. Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat recurs, fără a indica motivele de casare. Analiza criticilor formulate permite încadrarea acestora în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta reia criticile formulate în apel, arătând în esență că: actul de proprietate nr. 403 din 6 mai 1895 depus la instanța de apel împreună cu celelalte două acte de proprietate nr. 605/1915 și 960/1920 fac dovada deplină cu privire la faptul că este îndreptățită la suprafața de 1913 mp.

Prin întâmpinare Primarul Municipiului Piatra Neamț a solicitat respingerea recursului. Recursul este fondat și va fi admis, pentru considerentele ce urmează: În conformitate cu dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, modificată de Legea nr. 247/2005, în absența unor probe contrare existența și după caz întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive; persoana individualizată în actul normativ prin care s-a dispus preluarea abuzivă, este presupusă că deține imobilul în nume de proprietar. Sub un prim aspect, se reține împrejurarea că la dosarul de fond s-au depus decretele de expropriere (fila 33 și urm.) care fac dovada privind proprietarul și întinderea dreptului de proprietate.

În plus de această împrejurare, s-a depus (fila 42 dosar apel) și actul de proprietate nr. 403/1895, așa încât, nu numai din decretele de expropriere ci și din cuprinsul celor trei acte de proprietate, rezultă că reclamanta este îndreptățită la suprafața de teren de 1913 mp. Așa fiind, reclamanta a făcut pe deplin dovada privind dreptul de proprietate și întinderea acestuia. În mod greșit instanța de apel a considerat că actul de proprietate (Fila 42 dosar apel) este depus peste termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001. Articolul 22 (ce a devenit art. 23 după republicarea Legii nr. 10/2001) nu interzice ca după formularea cererii de chemare în judecată și ulterior, pe tot parcursul judecății, reclamantul să depună acte în dovedirea dreptului pretins acestea fiind mijloace de probă.

Pentru considerentele ce preced recursul va fi admis.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta B.E. și continuat de moștenitoarea D.E.M. împotriva deciziei nr. 587 din 21 decembrie 2005 a Curții de Apel Bacău secția civilă. Modifică în parte decizia în sensul că obligă pârâta Primăria municipiului Piatra Neamț, să emită dispoziția pentru acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent și pentru suprafața de 875,74 mp. Păstrează celelalte dispoziții ale deciziei. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2007.