ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 587/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 335 din 10 iunie 2004 a Tribunalului Argeș, inculpatul B.I. a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 57 și art. 71 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispusă față de inculpat, menținându-se această măsură. În baza art. 88 C. pen., din durata pedepsei aplicate s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive începând cu 17 februarie 2004, la zi. În temeiul dispozițiilor art. 14, raportat la art. 346 C. proc.

pen. și art. 999 C. civ., inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile în sumă de 88.250.335 lei către Casa de Asigurări de Sănătate a municipiului București și în sumă de 250.000.000 lei către partea civilă G.I. În baza art. 191 și urm. C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 3.000.000 lei din care 200.000 lei, reprezintă onorariul apărătorului din oficiu și la 5.000.000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă G.I. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: Între victima G.F. și inculpatul B.I., cumnați, exista o stare conflictuală veche. În seara zilei de 17 septembrie 2003, cei doi s-au întâlnit în fața porții locuinței victimei și au avut o discuție scurtă.

Inculpatul B.I. a luat un par din roabă și l-a lovit pe cumnatul său cu putere, în cap, o singură dată. Victima a decedat pe data de 28 septembrie 2003, în urma dilacerării și hemoragiei meningo-cerebrale suferite, consecință a unui traumatism cranio-cerebral (raport medico-legal nr. A3/1500 din 28 octombrie 2003, întocmit de Institutul național de medicină legală M.M. București). Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de cercetare la fața locului, planșă foto, acte medico-legale, declarațiile martorilor A.D., I.I., D.E., D.D., D.A., B.A., B.V., declarațiile inculpatului care, în faza urmăririi penale, nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, pentru ca, în faza cercetării judecătorești să declare că regretă comiterea acesteia.

Inculpatul a criticat hotărârea judecătorească a instanței de fond pentru netemeinicie, solicitând reindividualizarea pedepsei aplicate prin reținerea în favoarea sa a scuzei provocării, precum și a circumstanțelor reale și personale în care s-a săvârșit fapta. Curtea de Apel Pitești, prin decizia penală nr. 248 din 23 septembrie 2004, a respins ca nefondat apelul inculpatului, menținând starea de arest a acestuia și computând prevenția la zi. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 500.000 lei și către partea civilă G.I. în sumă de 5.000.000 lei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul B.I., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunțate și reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cu consecința reducerii cuantumului pedepsei aplicate sub limita minimă specială prevăzută de lege, precum și a tuturor circumstanțelor reale și personale în care a săvârșit infracțiunea. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat. Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea constată că instanțele de judecată au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului și au dat încadrarea juridică legală faptelor săvârșite de acesta.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul cauzei, agresiunea inculpatului a fost spontană și neprovocată de comportamentul victimei; întrucât inculpatul nu s-a aflat într-o stare de puternică tulburare determinată de atitudinea victimei, în cauză nu există temeiuri pentru aplicarea prevederilor art. 73 lit. b) C. pen. Toate împrejurările reale și personale legate de comiterea faptei (preexistența unei stări conflictuale între părți, relația de familie dintre ele, poziția procesuală în final sinceră a inculpatului) au fost avute în vedere la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului B.I., instanța reținând în mod judicios și celelalte criterii generale, prevăzute de art. 72 C. pen., referitoare la pericolul social concret al faptei săvârșite, violența loviturii aplicate și nemotivate emoțional.

Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată este în măsură să asigure resocializarea inculpatului B.I. și nu se impune reducerea cuantumului acesteia. Constatând că în cauză nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursul inculpatului, ca nefondat. Timpul reținerii și arestului preventiv se va deduce din durata pedepsei aplicate de la 17 februarie 2004, la zi. Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., art. 88 C. pen. și art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I., împotriva deciziei penale nr. 248/ A din 23 septembrie 2004 a Curții de Apel Pitești. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 17 februarie 2004 la 26 ianuarie 2005. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 ianuarie 2005.