ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 587/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 335

din 10 iunie 2004 a Tribunalului Argeș, inculpatul B.I. a fost condamnat la

pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau

vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 57

și art. 71 C. pen.

În baza art. 350 C. proc.

pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive

dispusă față de inculpat, menținându-se această măsură.

În baza art. 88 C. pen., din

durata pedepsei aplicate s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive

începând cu 17 februarie 2004, la zi.

În temeiul dispozițiilor art.

14, raportat la art. 346 C. proc. pen. și art. 999 C. civ., inculpatul a fost

obligat la despăgubiri civile în sumă de 88.250.335 lei către Casa de Asigurări

de Sănătate a municipiului București și în sumă de 250.000.000 lei către partea

civilă G.I.

În baza art. 191 și urm. C.

proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat în sumă de 3.000.000 lei din care 200.000 lei, reprezintă onorariul apărătorului

din oficiu și la 5.000.000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă G.I.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

Între victima G.F. și

inculpatul B.I., cumnați, exista o stare conflictuală veche.

În seara zilei de 17

septembrie 2003, cei doi s-au întâlnit în fața porții locuinței victimei și au

avut o discuție scurtă. Inculpatul B.I. a luat un par din roabă și l-a lovit pe

cumnatul său cu putere, în cap, o singură dată.

Victima a decedat pe data de

28 septembrie 2003, în urma dilacerării și hemoragiei meningo-cerebrale

suferite, consecință a unui traumatism cranio-cerebral (raport medico-legal nr.

A3/1500 din 28 octombrie 2003, întocmit de Institutul național de medicină

legală M.M. București).

Situația de fapt și

vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator

administrat în cauză: proces-verbal de cercetare la fața locului, planșă foto,

acte medico-legale, declarațiile martorilor A.D., I.I., D.E., D.D., D.A., B.A.,

B.V., declarațiile inculpatului care, în faza urmăririi penale, nu a recunoscut

săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, pentru ca, în faza cercetării

judecătorești să declare că regretă comiterea acesteia.

Inculpatul a criticat

hotărârea judecătorească a instanței de fond pentru netemeinicie, solicitând

reindividualizarea pedepsei aplicate prin reținerea în favoarea sa a scuzei

provocării, precum și a circumstanțelor reale și personale în care s-a săvârșit

fapta.

Curtea de Apel Pitești, prin

decizia penală nr. 248 din 23 septembrie 2004, a respins ca nefondat apelul

inculpatului, menținând starea de arest a acestuia și computând prevenția la

zi.

Inculpatul a fost obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 500.000 lei și către partea

civilă G.I. în sumă de 5.000.000 lei.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs inculpatul B.I., solicitând admiterea acestuia, casarea

hotărârilor pronunțate și reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante,

prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cu consecința reducerii cuantumului

pedepsei aplicate sub limita minimă specială prevăzută de lege, precum și a

tuturor circumstanțelor reale și personale în care a săvârșit infracțiunea.

Temeiul juridic al

recursului îl constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen.

Examinând recursul, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat.

Din analiza materialului

probator administrat în cauză, Curtea constată că instanțele de judecată au

stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului și au dat

încadrarea juridică legală faptelor săvârșite de acesta.

Potrivit dovezilor aflate la

dosarul cauzei, agresiunea inculpatului a fost spontană și neprovocată de

comportamentul victimei; întrucât inculpatul nu s-a aflat într-o stare de

puternică tulburare determinată de atitudinea victimei, în cauză nu există

temeiuri pentru aplicarea prevederilor art. 73 lit. b) C. pen.

Toate împrejurările reale și

personale legate de comiterea faptei (preexistența unei stări conflictuale

între părți, relația de familie dintre ele, poziția procesuală în final sinceră

a inculpatului) au fost avute în vedere la individualizarea pedepsei aplicate

inculpatului B.I., instanța reținând în mod judicios și celelalte criterii

generale, prevăzute de art. 72 C. pen., referitoare la pericolul social concret

al faptei săvârșite, violența loviturii aplicate și nemotivate emoțional.

Pentru aceste considerente,

Curtea apreciază că pedeapsa aplicată este în măsură să asigure resocializarea

inculpatului B.I. și nu se impune reducerea cuantumului acesteia.

Constatând că în cauză nu

există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursul inculpatului,

ca nefondat.

Timpul reținerii și

arestului preventiv se va deduce din durata pedepsei aplicate de la 17

februarie 2004, la zi.

Recurentul inculpat va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., art.

88 C. pen. și art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.I., împotriva deciziei penale nr. 248/ A din 23

septembrie 2004 a Curții de Apel Pitești.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 17 februarie 2004 la

26 ianuarie 2005.

Obligă recurentul inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 ianuarie 2005.