ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5963/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 334 din 10 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în baza art. 174 C. pen., a fost condamnat inculpatul B.I. la o pedeapsă de 10 ani închisoare, cu executarea în condițiile art. 57 și art. 71 C. pen., și 3 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și c) C. pen.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate, menținându-se această măsură și, potrivit art. 88 C. pen., s-a dispus ca din pedeapsă să i se deducă perioada reținerii de 24 de ore, precum și perioada executată în arest preventiv, începând cu data de 17 ianuarie 2004.

A fost obligat inculpatul să plătească părților civile C.F. și C.M.N. suma de 150.000.000 lei despăgubiri civile, din care 100.000.000 lei daune materiale și 50.000.000 lei daune morale.

A fost respinsă cererea formulată de partea civilă C.M.N. privind obligarea inculpatului la plata unei prestații periodice lunare.

S-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 3.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 600.000 lei reprezentând onorariu avocat oficiu.

Pentru a se pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că inculpatul B.I. trăia în concubinaj cu victima C.S. de circa 3 ani de zile, iar din luna noiembrie 2003 s-au mutat și au locuit efectiv la numitul I.G.I. în vârstă de 83 ani, vecin cu aceștia, pentru a avea grijă de acesta în schimbul locuinței.

Atât inculpatul, cât și victima consumau deseori băuturi alcoolice, se certau și loveau reciproc.

În seara zilei de 16 ianuarie 2004, în jurul orelor 22,00, se aflau la domiciliul numitului I.G.I., inculpatul, concubina sa, victima C.S., S.I., un nepot al proprietarului și, împreună, toți au mâncat și au băut țuică.

La un moment dat, inculpatul i-a reproșat concubinei sale că a ascuns o sticlă de 0,5 litri țuică și că a băut mai mult decât el, astfel că s-au luat la ceartă și din cauza reproșului făcut, victima a refuzat să mai mănânce, situație față de care inculpatul a lovit-o cu un castron în cap, și în momentul în care s-a ridicat în picioare supărată, iar inculpatul pe un ton autoritar i-a cerut să se așeze și aceasta a refuzat, inculpatul i-a aplicat o lovitură cu un cuțit pe care-l avea în mână, provocându-i hemoragie internă și decesul acesteia în circa 2-3 minute.

În raport de reținerea situației de fapt, constând în aceea că inculpatul, în seara zilei de 16 ianuarie 2004, pe fondul unui conflict spontan i-a aplicat concubinei sale C.S. o lovitură de cuțit în piept provocându-i hemoragie internă și decesul acesteia, fapta sa a fost încadrată în infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen.

De altfel, potrivit raportului de necropsie medico-legală nr. 17/B/2004, întocmit de S.M.L. Argeș, rezultă că moartea numitei C.S. a fost violentă și s-a datorat unei hemoragii interne care a survenit în urma unui traumatism toracic forte cu secțiune de parenchin pulmonar prin lovire cu corp tăietor-înțepător și avea o lățime de 2 cm și o lungime de 10-12 cm și că poziția inculpat-victimă a fost cea de față în față, iar sângele cadavrului conținea 1,95 gr. %

o

.

Prin urmare, în baza textului de lege menționat mai sus, art. 174 C. pen., inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) – c) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

La individualizarea și aplicarea pedepsei, s-a arătat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise în art. 72 C. pen., referitoare la gradul de pericol social mărit al faptei, de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, și anume pe fondul consumului de alcool și a unui conflict spontan, că inculpatul s-a prezentat la organele de cercetare penală și s-a autodenunțat, recunoscând comiterea faptei, că nu posedă antecedente penale, și că a fost de acord să despăgubească părțile civile cu sumele pretinse, astfel că pedeapsa aplicată este de natură să ducă la reeducarea acestuia.

În cauză, s-au constituit ca părți civile C.F. și C.N.M., bunica și nepoata, urmare a faptului că prin hotărârea Comisiei pentru protecția copilului nr. 234 din 7 aprilie 2004, aceasta a fost desemnată în calitate de curator să apere interesele nepoatei sale C.N.M., în urma decesului mamei sale C.S., cu suma de 150.000.000 lei, din care 100.000.000 lei reprezentând daune materiale, constând în cheltuieli de înmormântare și pomenile ulterioare, și 50.000.000 lei cu titlu de daune morale, precum și la o prestație periodică lunară în favoarea minorei.

Față de declarația inculpatului, care a arătat că înțelege să despăgubească pe părțile civile cu sumele pretinse, instanța, în raport de actele dosarului, precum și de dispozițiile art. 14 și 346 C. proc. pen., cum și de art. 998 C. civ., l-a obligat pe inculpat să plătească acestora suma de 150.000.000 lei, din care 100.000.000 lei daune materiale și 50.000.000 lei daune morale.

În ceea ce privește prestația periodică, a fost respinsă, pe considerent că nu s-a făcut dovada că victima obținea venituri, astfel încât să contribuie la creșterea și educarea minorei și că veniturile sale erau sporadice.

Reținând că nu au încetat cauzele și condițiile care au dus la arestarea inculpatului și că s-a dovedit pe deplin vinovăția sa în comiterea infracțiunii de omor, a fost menținută starea de arest și s-a constatat legalitatea și temeinicia acestei măsuri, iar în temeiul art. 88 C. pen., i s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul executat preventiv.

Potrivit art. 362 și art. 363 C. proc. pen., sentința a fost atacată cu apel atât de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, cât și de către inculpat.

Parchetul a invocat aspecte de nelegalitate și netemeinicie privind greșita neobligare a inculpatului la plata unei despăgubiri civile periodice lunare în favoarea minorei, în raport de sumele cu care contribuia victima la creșterea și educarea fiicei sale, că instanța nu a manifestat rol activ pentru a determina întinderea acestora, ținându-se seama de pensia de urmaș acordată.

În mod nelegal, instanța i-a aplicat pedeapsa complimentară prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., deși trebuia să aplice prevederile art. 64 lit. b) C. pen., întrucât inculpatul nu a comis o infracțiune împotriva patrimoniului sau care vizează regimul stabilit pentru activități economice, ci una contra vieții persoanei.

Al treilea motiv de apel, și ultimul, vizează greșita individualizare a pedepsei, în raport de criteriile înscrise în art. 72 C. pen., referitoare la faptul că pedeapsa aplicată este mică, în raport de pericolul social mărit al faptei comise și de împrejurările în care a fost săvârșită, în sensul că inculpatul a lovit pe victimă, fără a fi fost provocat în vreun fel și că, intensitatea loviturii și instrumentul folosit redau o periculozitate social sporită a persoanei acestuia, încât nu se justifică pedeapsa de 10 ani închisoare care este exagerat de mică.

Apelantul-inculpat, atât personal, cât și prin apărător, au invocat ca motiv de apel greșita individualizare a pedepsei, referitoare la faptul că pedeapsa aplicată este mare, în raport de criteriile înscrise în art. 72 C. pen.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia penală nr. 228/ A din 14 septembrie 2004, a admis apelul declarat de parchet împotriva sentinței penale nr. 334 din 10 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală.

S-a desființat în parte sentința penală și s-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului B.I., deținut în Penitenciarul Colibași de la 10 ani închisoare la 14 ani închisoare.

S-au înlăturat prevederile art. 64 lit. c) C. pen. și s-au aplicat prevederile art. 64 lit. b) C. pen.

A fost obligat inculpatul la o prestație periodică lunară de 600.000 lei începând de la 16 ianuarie 2004 și până la majoratul minorei C.M.N.  – reprezentată de bunica sa C.F.

Menține starea de arest și deduce în continuare detenția.

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul inculpat B.I. împotriva aceleiași sentințe penale.

Împotriva acestei decizii, inculpatul nemulțumit, în termenul legal, a formulat recursul de față, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei și cu privire la care se solicită, reducerea.

Recursul este nefondat.

Verificându-se probatoriul administrat în raport de critica adusă, precum și din oficiu, se reține că situația de fapt a fost corect reținută, fiind în concordanță cu activitatea infracțională efectiv desfășurată de inculpat iar încadrarea juridică este cea legală.

Pedeapsa astfel după cum a fost stabilită prin majorare, de instanța de apel, prin respectarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., este corespunzătoare atât gravității faptei și în același timp, periculozității sociale sporite ce o reprezintă inculpatul recurent, ce a ajuns să suprime viața concubinei sale.

Pentru aceste considerente cuantumul de 14 ani închisoare, nu apare excesiv și deci cererea de reducere a pedepsei, apare fără temei.

În consecință, recursul declarat va fi respins, ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și hotărârea atacată va fi menținută.

Se vor aplica și dispozițiile art. 381 și art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva deciziei penale nr. 228/ A din 14 septembrie 2004 a Curții de Apel Pitești.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 17 ianuarie 2004 la 12 noiembrie 2004.

Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 noiembrie 2004.