ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3905/2004

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 50 din 16 martie 2004, Tribunalul Buzău a condamnat pe inculpatul B.G., după cum urmează:

În baza art. 211 alin. (2) lit. a) și b) și alin. (2

1

) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 9 ani închisoare.

În baza art. 208 – art. 209 lit. g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 4 ani închisoare.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 4 ani închisoare.

În baza art. 208 – art. 209 lit. g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. a) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare.

În temeiul dispozițiilor art. 86

4

C. pen., s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere pentru pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 422 din 26 februarie 2002 a Judecătoriei Buzău și executarea alături de pedeapsa de 9 ani, în total inculpatul urmând să execute 12 ani închisoare.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 – art. 64 C. pen.

S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa de executat, timpul reținerii și arestării preventive începând cu 16 ianuarie 2004, la zi.

În soluționarea laturii civile, inculpatul a fost obligat la 8.140.000 lei despăgubiri civile către partea vătămată constituită parte civilă A.A. și s-a constatat că prejudiciul cauzat părții vătămate S.S. a fost acoperit.

În final, inculpatul a fost obligat la 4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 400.000 lei reprezintă onorariu de avocat, avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău nr. 64/P/2004, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.G. pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, furt calificat și violare de domiciliu, fapte prevăzute și pedepsite de art. 211 alin. (2) lit. a) și b) și alin. (2

1

) lit. b) și c) C. pen., art. 208 – art. 209 lit. g) C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen., art. 208 – art. 209 lit. g) și i) C. pen., toate cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

S-a reținut în actul de acuzare că, în luna august 2003, inculpatul B.G. a cunoscut-o pe D.M., cu care a intrat în relații de concubinaj, locuind inițial în Buzău în locuințe închiriate, întreținându-se din veniturile pe care inculpatul le realiza ca muncitor la S.C. T. S.A. Buzău.

Începând cu data de 18 decembrie 2003, inculpatul și concubina sa s-au stabilit în comuna Scorțoasa, sat Balta Tocila, la domiciliul numitei A.I., și s-au întreținut din banii obținuți prin prestarea unor munci ocazionale.

În seara de 21 decembrie 2003, în jurul orei 22,00, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul i-a propus concubinei să-l însoțească la locuința lui A.A. din satul Balta Tocila, sub pretextul că are de recuperat o datorie de la acesta. Ambii au pătruns în curtea părții vătămate, în vârstă de 78 ani și care locuiește singură și în timp ce D.M. a rămas să-l aștepte afară, inculpatul a mers într-un șopron, unde s-a mânjit cu funingine pe față pentru a nu fi recunoscut, iar apoi a pătruns pe ușa neasigurată într-o bucătărie anexă în care se afla partea vătămată. Inculpatul l-a amenințat cu cuțitul pe care îl luase din locuința martorei A.I., l-a prins de gât pe bătrân și l-a trântit, cerându-i banii, în aceste condiții partea vătămată i-a dat suma de 40.000 lei. Inculpatul a continuat să-l amenințe, cerându-i restul de bani și cheia, de acces în celelalte camere ale imobilului. Nu a găsit bunuri care să-l intereseze, dar a tăiat cablul telefonului pentru a împiedica partea vătămată să-l folosească. A revenit în bucătărie, unde a găsit sub saltea pormoneul cu suma de 6.650.000 lei, pe care partea vătămată îl ascunsese în timp ce inculpatul scotocea prin celelalte camere.

A părăsit imobilul și a blocat ușa cu lanțul montat pe exterior, apoi s-a deplasat în curtea din spate, de unde a luat două curci.

Ca urmare a violențelor exercitate asupra sa, partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 9–10 zile îngrijiri medicale.

În seara de 10 ianuarie 2004, inculpatul a mers din nou la locuința lui A.A., a intrat pe poarta din spatele imobilului, care era legată cu sârmă și dintr-un coteț a sustras șase păsări.

De asemenea, în noaptea de 15 ianuarie 2004, inculpatul a pătruns prin escaladare în curtea părții vătămate S.S. și a sustras 14 păsări în valoare de 3.000.000 lei.

Pe baza probatoriilor administrate în cauză, respectiv plângerile și declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor și declarațiile inculpatului, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În seara de 21 decembrie 2003, în jurul orelor 22,00, inculpatul a pătruns în locuința părții vătămate A.A., mascat, și a sustras prin violență și amenințare cu cuțitul, suma de 6.650.000 lei și două curci.

În seara de 10 ianuarie 2004, inculpatul a mers din nou la locuința părții vătămate A.A., a intrat pe poarta din spatele casei, care era asigurată cu sârmă și dintr-un coteț a sustras șase păsări în valoare de 1.000.000 lei.

În noaptea de 15 ianuarie 2004, inculpatul a pătruns prin escaladare în curtea părții vătămate S.S. și a sustras 14 păsări în valoare de 3.000.000 lei.

În raport de situația de fapt stabilită, instanța de fond a reținut că faptele săvârșite de inculpat, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tâlhărie, furt calificat și violare de domiciliu, prevăzute și pedepsite de art. 211 alin. (2) lit. a) și b) și alin. (2

1

) lit. b) și c) C. pen., art. 208 – art. 209 lit. g) C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen., și art. 208 – art. 209 lit. g) și i) C. pen., texte de lege, în baza cărora a dispus condamnarea inculpatului.

De asemenea, s-a reținut la încadrarea juridică a faptelor starea de recidivă post-condamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., întrucât prin sentința penală nr. 422 din 26 februarie 2002 a Judecătoriei Buzău, inculpatul a mai fost condamnat la 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere pe o durată de 7 ani, pentru comiterea mai multor fapte de furt, iar infracțiunile din cauza de față au fost comise în termenul de încercare.

La individualizarea pedepsei, prima instanță a reținut gradul de pericol social al faptelor comise, împrejurările concrete în care s-au săvârșit, respectiv asupra unor persoane în vârstă, aflate în imposibilitatea de a reacționa, cu consecința inducerii în rândul comunității a unui sentiment de insecuritate și persoana făptuitorului care nu se află la prima încălcare a legii penale, aplicând pedeapsa de 9 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, 4 ani închisoare pentru furt, 4 ani închisoare, pentru violare de domiciliu și 5 ani închisoare, pentru ultima faptă de furt, apreciate ca fiind corespunzătoare atât pentru reeducarea inculpatului, cât și pentru realizarea scopului preventiv educativ.

Reținând că faptele au fost comise înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. a) C. pen., s-a dispus contopirea acestora, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 9 ani închisoare.

În baza art. 86

4

C. pen., s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere pentru pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 422 din 26 februarie 2002 a Judecătoriei Buzău și executarea acesteia alături de pedeapsa de 9 ani, în total inculpatul urmând să execute 12 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În latură civilă, s-a constatat că prejudiciul cauzat părții vătămate S.S. a fost acoperit prin restituire, iar în baza art. 14 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 8.140.000 lei despăgubiri civile către partea vătămată, constituită parte civilă A.A.

Împotriva sentinței penale nr. 50 din 16 martie 2004, au declarat apel, în termen legal, partea civilă A.A. și inculpatul, criticând soluția pronunțată de nelegalitate și netemeinicie.

Apelantul, parte civilă A.A. a criticat soluția instanței de fond sub aspectul modului de soluționare al laturii civile, susținând că, inculpatul trebuia obligat la despăgubiri civile în cuantum de 8.500.000 lei, întrucât, cu ocazia comiterii infracțiunii de tâlhărie asupra sa, acesta i-a tăiat și cablul telefonic.

De asemenea, apelantul a arătat că, inculpatul a fost însoțit și de alte persoane, în seara zilei de 21 decembrie 2003, și împreună cu acestea a comis infracțiunea de tâlhărie însă, organele de urmărire penală au efectuat cercetări numai față de acesta, solicitând tragerea la răspundere penală și a celorlalți făptuitori.

Pentru motivele invocate, partea civilă a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței și pronunțarea unei soluții legale și temeinice.

Apelantul, inculpat a criticat sentința pronunțată de netemeinicie, susținând că pedeapsa aplicată este mult prea aspră în raport de circumstanțele reale și personale, arătând că, a recunoscut comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa, pe care le-a regretat, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței și reducerea pedepsei către minimul special prevăzut de lege.

Curtea de Apel Ploiești prin decizia penală nr. 205 din 10 mai 2004, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de partea civilă A.A. și inculpatul B.G., deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva sentinței penale nr. 50 din 16 martie 2004 a Tribunalului Buzău.

Nemulțumit și de această hotărâre în termenul legal, a formulat recurs inculpatul B.G., solicitând a se reduce pedeapsa, fiind în vârstă doar de 23 ani și putându-se reeduca și prin executarea unei pedepse mai mici.

Recursul este nefondat.

Examinându-se hotărârile atacate în raport de critica adusă, precum și din oficiu, se reține că, probatoriul administrat a fost corect evaluat, încadrarea juridică dată faptelor săvârșite fiind cea legală, iar pedepsele aplicate sunt la limita medie față de prevederile textelor de încriminare.

Apoi, pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare, se constată că, nu cuprinde nici un spor de sancțiune, cum era posibil și legal, dar nu obligatoriu, față de multitudinea infracțiunilor comise în concurs real.

Aceasta se va reține și în raport de caracterizarea inculpatului și care deși este tânăr, este recidivist și după ce în antecedentele sale penale se află o condamnare de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 422 din 26 februarie 2002 a Judecătoriei Buzău, cu suspendare sub supraveghere, nu s-a corijat.

Cum, faptele reținute în prezenta cauză, s-au săvârșit în termenul legal de încercare a pedepsei susmenționate, tot legal s-a dispus, revocarea suspendării sub supraveghere și astfel sancțiunea anterioară de 3 ani închisoare, în baza art. 86

4

C. pen., s-a adăogat la pedeapsa rezultantă, de 9 ani închisoare și în aceste condiții, recurentul a ajuns să execute 12 ani de închisoare.

Așa fiind, pedepsele aplicate inculpatului recurent, nu numai că nu se impun a fi reduse față de gravitatea și multitudinea infracțiunilor săvârșite dar trebuie subliniat că, nu sunt decât la limita medie a textelor de încriminare deși este și recidivist.

Ca atare, recursul declarat urmează a fi respins, ca nefondat, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se vor aplica și prevederile art. 381 și art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.G. împotriva deciziei penale nr. 205 din 10 mai 2004 a Curții de Apel Ploiești.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 16 ianuarie 2004 la 9 iulie 2004.

Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 iulie 2004.