ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 984/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 173 din 18

septembrie 2003, Tribunalul Buzău a condamnat pe inculpații:

- N.G. la 3 ani închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit.

a) C. pen. și la 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 C.

pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 67 C. pen., urmând ca, în

baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa

cea mai grea, de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și art. 67 C. pen., cu aplicarea art. 71 și

art. 64 C. pen.;

- N.D. la 3 ani închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. și la 12 ani închisoare și

5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și art.

67 C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen., pentru ambele cu

aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., urmând ca, în

baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa

cea mai grea, de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și art. 67 C. pen.

În baza art. 83 C. pen., a fost

revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare,

aplicată anterior inculpatului prin sentința penală nr. 447/2002 a Judecătoriei

Urziceni, definitivă prin decizia penală nr. 564/2002, dispunându-se ca

inculpatul să execute, în final, pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare și 5

ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și art.

67 C. pen.

- N.T. la câte 3 ani închisoare,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. și la câte 10 ani

închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen., pentru ambele cu

aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., urmând ca, în baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., inculpații să execute fiecare pedeapsa cea mai grea, de câte

10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

Totodată, a fost menținută starea de

arest a inculpaților și s-a dedus, din pedepsele aplicate, durata arestării

preventive a acestora, de la 1 iunie 2003.

În esență, s-au reținut următoarele:

În seara zilei de 30 mai 2002, pe

fondul unor relații mai vechi de dușmănie între victimă și cei patru inculpați,

aceștia din urmă au hotărât să se deplaseze la locuința victimei, pentru a-i

administra o corecție fizică.

Ajunși lângă casa victimei și având

asupra lor bețe, iar inculpații P.C. și N.G., o bâtă și, respectiv, un furtun

de cauciuc, cei patru inculpați au intrat în curte, după care în locuință, pe

ușile din fața și din spatele casei, și, pătrunzând în camera în care se

retrăsese victima N.E, l-au lovit cu bâta și cu bețele, doborându-l la pământ,

după care l-au târât în fața casei, unde au continuat să-i aplice lovituri cu

pumnii și picioarele, cu furtunul, bâta și bețele, cauzându-i, în cele din

urmă, decesul.

Curtea de Apel Ploiești, prin

decizia penală nr. 540 din 8 decembrie 2003, admițând apelurile Parchetului de

pe lângă Tribunalul Buzău și ale celor patru inculpați, a desființat, în parte,

sentința și, descontopind pedepsele rezultante aplicate celor patru inculpați

în pedepsele componente, a înlăturat aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.,

reținută referitor la infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.

După recontopirea pedepselor

aplicate inculpaților, s-a dispus ca fiecare să execute pedeapsa cea mai grea,

după cum urmează:

- pentru inculpatul N.G., 11 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen.;

- pentru inculpatul N.D., 12 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen.;

- pentru inculpații N.T. și P.C.,

câte 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen.

Prin aceeași decizie, instanța de

apel a constatat că inculpatul N.D. a mai fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani

închisoare cu suspendarea condiționată a executării, prin sentința penală nr.

1282 din 28 august 2002 a Judecătoriei Buftea.

În baza art. 83 C. pen., a revocat

suspendarea condiționată a executării acestei pedepse, pe care a contopit-o cu

pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr.

447/2002 a Judecătoriei Urziceni, care a fost revocată prin sentință și după cumularea

acesteia cu pedeapsa aplicată în cauză, a dispus ca inculpatul să execute, în

final, pedeapsa de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Totodată, a fost menținută starea de

arest a inculpaților și s-a dedus, din pedepsele aplicate, durata arestării

preventive, de la 1 iunie 2003, la zi.

Prin recursurile declarate,

inculpații au solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice în

infracțiunea, prevăzută de art. 183 C. pen., iar, în subsidiar, reducerea

pedepselor aplicate.

Recursurile nu sunt fondate.

Din examinarea lucrărilor dosarului,

rezultă că instanțele au reținut, în mod corect, faptele și vinovăția

inculpaților, și le-a dat o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor

legale.

Fapta inculpaților de a aplica

victimei multiple lovituri, de o mare intensitate, cu obiecte dure (bețe, o

bâtă, un furtun de cauciuc) în zone vitale ale organismului (la autopsie s-au

constatat echimoze, hematoame, plăgi, fracturi costale de antebraț, boltă și

bază de craniu, hemoragie meninge, hematom subdural, contuzii cerebrale și

pulmonare, rupturi pleurale și hemotorax stâng), întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de omor, întrucât sub aspectul laturii

subiective, deși inculpații nu au urmărit, au acceptat posibilitatea producerii

rezultatului faptelor lor.

În consecință, nu se impune

schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor, în infracțiunea de

loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.

Nici a doua critică a recurenților

nu este întemeiat.

La individualizarea pedepselor

aplicate, instanțele au avut în vedere și au dat eficiență tuturor criteriilor,

prevăzute de art. 72 C. pen., referitoare la gradul deosebit de ridicat de

pericol social al faptelor, reflectat de modul în care inculpații au conceput

și realizat omorul (s-au deplasat la locuința victimei, înarmându-se cu diverse

obiecte dure, au urmărit-o în camera în care se retrăsese și i-au aplicat

lovituri repetate, după care au târât-o în curte, unde au continuat să o

lovească, provocându-i, în cele din urmă, decesul) și la datele ce

caracterizează persoana inculpaților, astfel că nu se impune reducerea

pedepselor aplicate.

Nefiind nici alte temeiuri de casare

care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile celor patru

inculpați să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea acestora la cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații N.G., N.T., N.D. și P.C., împotriva deciziei penale nr.

540 din 8 decembrie 2003 a Curții de Apel Ploiești.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților, timpul arestării preventive de la 1 iunie 2003 la 19 februarie

2004.

Obligă pe recurenți să plătească

statului sumele de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de

câte 400.000 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19

februarie 2004.