ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 506/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 118 din 26

iunie 2003, Tribunalul Buzău a condamnat, printre alții, pe inculpatele:

- N.A.D. la un an și 10 luni

închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 – art. 76 C. pen. și la 9

luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 și art. 16 din Legea

nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 – art. 76 C. pen. Conform

art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa cea

mai grea de un an și 10 luni închisoare. În baza art. 86

1

C. pen.,

s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere pe termen de 4 ani a

pedepsei și punerea de îndată în libertate a acesteia.

- C.A.C. la 4 ani și 6 luni

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 – art. 76 C. pen. și la

un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din aceeași lege, cu

art. 41 alin. (2), art. 74 – art. 76 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 33 – art.

34 lit. b) C. pen., urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen. S-a computat din pedeapsă durata arestului preventiv. Inculpata a fost

obligată la tratament medical până la însănătoșire.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că în luna septembrie 2002, inculpatul P.B.D. și el condamnat în cauză,

a cunoscut-o pe inculpata C.A.C. ca distribuitoare de droguri.

Drept urmare la jumătatea lunii

octombrie 2002, P.B.D. a cumpărat de la inculpata C.A.C. 5 pastile de Ecstasy,

în luna noiembrie a mai cumpărat de la inculpată 5 pastile de Ecstasy și 2

grame de cocaină.

S-a mai reținut că în luna decembrie

2002, inculpata C.A.C. a mai vândut inculpatului P.B. și inculpatei N.A.D.

pentru consum propriu 10 pastile de Ecstasy.

S-a mai reținut că în perioada

august - decembrie 2002, inculpata N.A.D. a fost plecată în Italia unde a

lucrat la un bar din orașul Arezzo unde a început să consume cannabis sub formă

de țigări.

Cu câteva zile înainte de a veni în

țară a cumpărat de la un cetățean italian circa 30 gr. cannabis cu scopul vădit

de a-l consuma în România. Cele 30 gr. cannabis au fost aduse în țară de

inculpată într-un pachet de țigări Marlboro în ziua de 1 decembrie 2002 și

ulterior au fost consumate de inculpată.

După revenirea în țară inculpata

N.A.D. singură sau împreună cu inculpatul P.B. a mai cumpărat droguri pe care

le-a consumat.

Prin decizia penală nr. 393 din 12

septembrie 2003, Curtea de Apel Ploiești a admis apelul inculpatei C.A.C.,

căreia i-a redus pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000 la 3 ani și 6 luni care după recontopirea cu pedeapsa de un

an, pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din lege urmează să fie executată

de inculpată.

S-a respins apelul inculpatei N.A.D.

ca nefondat.

Împotriva deciziei au declarat

recurs inculpatele N.A.D. și C.A.C.

Prin recursul ei inculpata C.A.C. a

criticat hotărârile pronunțate pentru greșita individualizare a pedepsei,

cerând reducerea acesteia prin aplicarea mai largă a circumstanțelor atenuante

judiciare și executarea la locul de muncă, motiv de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

În recursul ei inculpata N.A.D. a

cerut schimbarea încadrării juridice dată faptelor din infracțiunile prevăzute

de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și

art. 74 – art. 76 C. pen. și art. 4 și art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 – art. 76 C. pen., într-o

singură infracțiune prevăzută de art. 4 și art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 – art. 76 C. pen., motiv de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.

Recursul inculpatei C.A.C. nu este

fondat.

Instanța de apel a reindividualizat

pedeapsa inițială pe care a redus-o la 3 ani și 6 luni, sub limita minimă

prevăzută de lege, făcând o mai largă aplicare a efectelor circumstanțelor

atenuante judiciare.

O reducere și mai accentuată a

pedepsei nu este posibilă, întrucât s-ar încălca prevederile legale ale art. 72

C. pen., referitoare la criteriile de individualizare a pedepsei. S-ar nesocoti

pericolul social concret al faptelor și făptuitoarei și ar face ca scopul

pedepsei așa cum este reglementat la art. 52 să fie nesocotit.

Pe de altă parte inculpata nu poate

beneficia de executarea pedepsei la locul de muncă, deoarece pedeapsa prevăzută

de lege pentru una din infracțiunile comise este de la 10 la 20 de ani

închisoare.

Or, potrivit art. 86

7

alin. (3) C. pen., executarea pedepsei la locul de muncă nu poate fi dispusă în

cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii

mai mare de 15 ani ca în cauza de față.

Recursul inculpatei N.A.D. este

fondat.

Din actele dosarului rezultă că

inculpata a lucrat în Italia în anul 2002, unde a devenit consumatoare de

cannabis pe calea fumatului.

În luna decembrie 2002, venind din

Italia în țară a adus într-un pachet de Marlboro cannabis, circa 30 gr., pe

care l-a consumat fumându-l.

După cum este indicat chiar în

titlul Legii nr. 143/2000 aceasta se referă la „combaterea traficului și

consumului ilicit de droguri”.

Rezultă prin urmare că obiectul

juridic special al infracțiunilor reglementat în lege privește două tipuri de

relații sociale:

1) - relațiile sociale care asigură

combaterea traficului de droguri;

2) - relațiile sociale care asigură

prevenirea și combaterea consumului ilicit de droguri.

În funcție de această netă

distincție făcută de legiuitor în titlul legii, acesta a reglementat

diferențiat faptele ilegale legate de traficul de droguri de cele legate de

consumul ilegal de droguri.

Simpla examinare a textelor

incriminatorii relevă diferența netă între regimul sancționator al traficului

de droguri și regimul sancționării consumului de droguri.

În primul caz limita maximă de

pedeapsă este de până la 5 ani mai mare decât la consumul de droguri.

Aceasta este consecința firească a

faptului că infracțiunile de trafic, de comerț ilicit cu droguri sunt cunoscute

în criminologie sub denumirea de „marea criminalitate” în domeniu și afectează

relațiile sociale în mod mai primejdios decât consumul de droguri ce afectează

în principiu propria sănătate a consumatorului.

Pe de altă parte examinând

comparativ dispozițiile art. 2 din Legea nr. 143/2000 referitoare la traficul

de droguri cu dispozițiile art. 4 din Legea nr. 143/2000, referitoare la

consumul propriu de droguri este evident că în latura obiectivă a infracțiunii

prevăzută de art. 4 din lege intră în mod natural acțiuni specifice

infracțiunii prevăzută la art. 2 din aceeași lege.

Altfel spus pentru a consuma droguri

făptuitorul este nevoit în mod natural să cumpere, să primească, să extragă, să

prepare, etc. drogul, acestea fiind în mod fatal activității de „procurare”

care preced consumul propriu. Or, în toate aceste cazuri, când este vorba de

propriul consum, făptuitorul se pedepsește numai pentru infracțiunea de la art.

4 din Legea nr. 143/2000, referitoare la consum, aceasta fiind jurisprudența în

materie.

Rezultă că prin voința legiuitorului

acțiunile care definesc altfel, traficul de droguri (cumpărarea, primirea,

prepararea, extragerea, cultivarea etc.), sunt absorbite în latura obiectivă a

infracțiunii atunci când este vorba de infracțiunea prevăzută de art. 4 din

lege referitoare la consum.

Dar o astfel de acțiune care precede

consumul drogului este și trecerea ocazională peste graniță a drogului de către

consumatorul care circulă peste frontiere cu alte scopuri decât cel al

traficării de stupefiante și care are asupra lui o cantitate „rezonabilă”

strict pentru asigurarea consumului.

Nu există o rațiune pentru a

conchide altfel, decât că și în această ipostază trecerea peste frontieră a

făptuitorului având asupra lui drogul pentru consum propriu este o acțiune care

intră în latura obiectivă a infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr.

143/2000 referitoare la consum, că aceasta nu este o activitate de traficare

transfrontalieră.

În ce privește aprecierea

„cantității rezonabile” aceasta este o problemă de probațiune în care se va

ține seama între altele de cantitatea efectivă de drog, de felul în care este

cunoscut făptuitorul, traficant sau consumator, de modul în care-și procură

mijloacele de existență, etc.

Or, în cauză s-a stabilit cu

certitudine că inculpata este consumatoare, n-a fost depistată făcând

activități specifice traficului, nu și-a procurat mijloace de existență sau

drogul pentru consum din activități de comercializare, cantitatea de drog pe

care și-a procurat-o în străinătate este mică.

Așa fiind, acțiunea de trecere a

cantității de 30 gr. cannabis într-un pachet de țigări în vederea consumului

propriu se subsemnează activității prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000,

în cauză dovedindu-se că a consumat singură drogul.

Prin urmare în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. și art. 334 C. proc. pen., Curtea, va casa decizia

atacată cu privire la încadrarea juridică dată faptelor inculpatei N.A.D., va

schimba încadrarea juridică din infracțiunile prevăzute de art. 3 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000 și art. 4 din aceeași lege în infracțiunea prevăzută de art.

4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din lege, a art. 41 alin. (2) și

art. 74 și art. 76 C. pen. și va condamna inculpata la 9 luni închisoare.

Va respinge recursul inculpatei

C.A.C. pe care o va obliga la cheltuieli judiciare către stat și va computa din

pedeapsă durata preventivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate de voturi;

Admite recursul declarat de

inculpata N.A.D. împotriva deciziei penale nr. 393 din 12 septembrie 2003 a

Curții de Apel Ploiești.

Casează decizia penală sus-menționată și sentința

penală nr. 118 din 26 iunie 2003 a Tribunalului Buzău, cu privire la încadrarea

juridică a faptelor.

În baza art. 334 C. proc. pen.,

schimbă încadrarea juridică din infracțiunile prevăzute de art. 3 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege și a art. 74 – art.

76 C. pen. și a art. 4 și 16 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) și a art. 74 – art. 76 din același cod, în infracțiunea prevăzută de art. 4

și art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 –

art. 76 C. pen., și condamnă pe inculpata N.A.D. la 9 luni închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 4 și art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 – art. 76 C. pen.

Respinge recursul declarat de

inculpata C.A.C. împotriva aceleiași decizii penale, ca nefondat.

Deduce din pedeapsă timpul arestării

preventive pentru această inculpată, de la 3 aprilie 2003 la 28 ianuarie 2004.

Obligă pe recurentă la plata sumei

de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 ianuarie 2004.