ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1209/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 282 din 15

octombrie 2002, Tribunalul Argeș a condamnat pe inculpatul I.I. la:

- 10 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.,

pentru tentativa la infracțiunea de viol, prevăzută de art. 20 C. pen.,

raportat la art. 197 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

- 5 ani închisoare pentru tentativa

la infracțiunea de viol prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 211

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea și

anume 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a), b), d) și e) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului, iar din pedeapsa de executat s-a dedus timpul arestului preventiv

cu începere de la 27 mai 2002 și s-a prelungit această măsură cu încă 30 zile,

respectiv până la 13 noiembrie 2002.

S-a luat act că partea vătămată S.M.

nu s-a constituit parte civilă.

Prin aceeași sentință inculpatul a

fost obligat să plătească statului suma de 1.500.000 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare, din care suma de 600.000 lei reprezintă onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu pentru apărarea inculpatului.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut în fapt următoarele:

La data de 26 mai 2002, inculpatul

se afla cu o turmă de oi la pășunat pe islazul comunei Slobozia. În jurul

orelor 18,00, pe islaz a venit și partea vătămată S.M., în vârstă de 13 ani, cu

vaca la pășunat. La circa o oră, profitând de faptul că celelalte persoane ce

se aflau cu vitele la pășunat au plecat spre domiciliile lor, pe islaz rămânând

numai el cu partea vătămată, a luat hotărârea să întrețină raporturi sexuale cu

aceasta.

Pentru a pune în practică această

hotărâre, inculpatul s-a apropiat de partea vătămată și a întrebat-o cât este

ceasul, după care, fără motiv, a trântit-o în iarbă. În timp ce cu o mână o

ținea pe minoră de gură pentru a nu țipa, cu cealaltă a încercat să o dezbrace

de pantaloni.

Pentru a scăpa din mâinile

inculpatului, partea vătămată l-a lovit cu piciorul în stomac, iar acesta a

prins-o de mână, încercând, tot prin violență, să-i smulgă ceasul, ocazie cu

care i-a rupt brățara.

Inculpatul a fost prins de organele

de poliție, iar cu ocazia cercetărilor a recunoscut comiterea faptelor.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpatul I.I. pe care a criticat-o cu privire la pedeapsa

aplicată pe care o consideră prea severă, solicitând reducerea acesteia prin

reaprecierea criteriilor de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen.

Curtea

de Apel Pitești, prin decizia penală nr. 307/ A din 3 decembrie 2002, a respins

ca nefondat apelul declarat de inculpatul I.I. cu motivarea că „În ceea ce

privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate apelantului inculpat se

reține că s-a dat semnificația cuvenită tuturor criteriilor generale prevăzute

de art. 72 C. pen., referitoare la modul și împrejurările comiterii faptei,

gradul de pericol social concret al acesteia, limitele sancțiunii prevăzute de

textul incriminator și nu în ultimul rând persoana inculpatului care nu se afla

la prima încălcare a legii penale, având statut de recidivist”.

Decizia

curții de apel a fost atacată cu recurs de către inculpatul I.I., pe care a

criticat-o pentru același motiv invocat și la judecata în apel, și anume

reducerea pedepsei, pe care o apreciază ca fiind exagerat de severă, prin

reținerea în favoarea sa de circumstanțe atenuante.

Recursul

declarat de inculpatul I.I. este nefondat.

Analizând

actele și lucrările de la dosar se constată că, atât instanța de fond, cât și

cea de apel au reținut o corectă situație de fapt, în acord cu probele

administrate în cauză, învederând faptele comise de inculpat în textele de lege

corespunzătoare, pentru care s-a aplicat pedepse just individualizate cu

respectarea prevederilor art. 72 și art. 52 C. pen.

Astfel,

la dozarea pedepselor aplicate inculpatului s-a ținut seama, atât de pericolul

social ridicat al faptei, cât și de datele ce caracterizează persoana acestuia.

În

cauză însă, în favoarea inculpatului nu se pot reține circumstanțe atenuante,

având în vedere gravitatea faptelor comise, cât și a stării de recidivă în care

se află împrejurări care nu pot constitui garanții că acesta s-ar putea reeduca

prin aplicarea unei pedepse mai mici decât cea stabilită de instanța de fond și

menținută de instanța de apel.

În

consecință, pentru considerentele arătate, unite cu cele ale instanțelor de

fond și apel, având în vedere și faptul că verificând decizia atacată în raport

și cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se constată

existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare,

urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul I.I. este nefondat și

va fi respins ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. și a se dispune potrivit dispozițiilor prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.I. împotriva deciziei penale nr.

307 A din 3 decembrie 2002, a Curții de Apel Pitești.

Deduce

din pedeapsă, timpul reținerii și arestării preventive de la 27 mai 2002, la 11

martie 2003.

Obligă

pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 11 martie 2003.