ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1209/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 282 din 15 octombrie 2002, Tribunalul Argeș a condamnat pe inculpatul I.I. la: - 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pentru tentativa la infracțiunea de viol, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 197 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; - 5 ani închisoare pentru tentativa la infracțiunea de viol prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea și anume 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. A fost menținută starea de arest a inculpatului, iar din pedeapsa de executat s-a dedus timpul arestului preventiv cu începere de la 27 mai 2002 și s-a prelungit această măsură cu încă 30 zile, respectiv până la 13 noiembrie 2002. S-a luat act că partea vătămată S.M. nu s-a constituit parte civilă. Prin aceeași sentință inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 1.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 600.000 lei reprezintă onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apărarea inculpatului. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele: La data de 26 mai 2002, inculpatul se afla cu o turmă de oi la pășunat pe islazul comunei Slobozia.

În jurul orelor 18,00, pe islaz a venit și partea vătămată S.M., în vârstă de 13 ani, cu vaca la pășunat. La circa o oră, profitând de faptul că celelalte persoane ce se aflau cu vitele la pășunat au plecat spre domiciliile lor, pe islaz rămânând numai el cu partea vătămată, a luat hotărârea să întrețină raporturi sexuale cu aceasta. Pentru a pune în practică această hotărâre, inculpatul s-a apropiat de partea vătămată și a întrebat-o cât este ceasul, după care, fără motiv, a trântit-o în iarbă. În timp ce cu o mână o ținea pe minoră de gură pentru a nu țipa, cu cealaltă a încercat să o dezbrace de pantaloni. Pentru a scăpa din mâinile inculpatului, partea vătămată l-a lovit cu piciorul în stomac, iar acesta a prins-o de mână, încercând, tot prin violență, să-i smulgă ceasul, ocazie cu care i-a rupt brățara.

Inculpatul a fost prins de organele de poliție, iar cu ocazia cercetărilor a recunoscut comiterea faptelor. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul I.I. pe care a criticat-o cu privire la pedeapsa aplicată pe care o consideră prea severă, solicitând reducerea acesteia prin reaprecierea criteriilor de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. Curtea de Apel Pitești, prin decizia penală nr. 307/ A din 3 decembrie 2002, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul I.I.

cu motivarea că „În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate apelantului inculpat se reține că s-a dat semnificația cuvenită tuturor criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., referitoare la modul și împrejurările comiterii faptei, gradul de pericol social concret al acesteia, limitele sancțiunii prevăzute de textul incriminator și nu în ultimul rând persoana inculpatului care nu se afla la prima încălcare a legii penale, având statut de recidivist”. Decizia curții de apel a fost atacată cu recurs de către inculpatul I.I., pe care a criticat-o pentru același motiv invocat și la judecata în apel, și anume reducerea pedepsei, pe care o apreciază ca fiind exagerat de severă, prin reținerea în favoarea sa de circumstanțe atenuante.

Recursul declarat de inculpatul I.I. este nefondat. Analizând actele și lucrările de la dosar se constată că, atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut o corectă situație de fapt, în acord cu probele administrate în cauză, învederând faptele comise de inculpat în textele de lege corespunzătoare, pentru care s-a aplicat pedepse just individualizate cu respectarea prevederilor art. 72 și art. 52 C. pen. Astfel, la dozarea pedepselor aplicate inculpatului s-a ținut seama, atât de pericolul social ridicat al faptei, cât și de datele ce caracterizează persoana acestuia. În cauză însă, în favoarea inculpatului nu se pot reține circumstanțe atenuante, având în vedere gravitatea faptelor comise, cât și a stării de recidivă în care se află împrejurări care nu pot constitui garanții că acesta s-ar putea reeduca prin aplicarea unei pedepse mai mici decât cea stabilită de instanța de fond și menținută de instanța de apel.

În consecință, pentru considerentele arătate, unite cu cele ale instanțelor de fond și apel, având în vedere și faptul că verificând decizia atacată în raport și cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul I.I. este nefondat și va fi respins ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozițiilor prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.I. împotriva deciziei penale nr. 307 A din 3 decembrie 2002, a Curții de Apel Pitești. Deduce din pedeapsă, timpul reținerii și arestării preventive de la 27 mai 2002, la 11 martie 2003. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 11 martie 2003.