ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4427/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 561

din 15 aprilie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală,

în dosarul nr. 5653/2004, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării

juridice formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

În baza art. 211 alin. (2) lit.

c) și alin. (2

1

) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen. și art. 33 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.C.I. la pedeapsa

de câte 10 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus executarea pedepsei celei mai grele de 10

ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen.,

i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. pen.,

s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., a

fost dedusă perioada arestului preventiv de la 22 septembrie 2004 la zi.

În baza art. 118 lit. b) C.

pen., a fost confiscat de la inculpat un cuțit.

În baza art. 14 și art. 346

C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească părții civile N.I., suma

de 1.500.000 lei, iar părții civile C.C. suma de 2.000.000 lei, cu titlu de

despăgubiri civile.

În temeiul art. 191 C. proc.

pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.000.000 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt următoarele:

În data de 22 septembrie

2004, B.S.J. a fost sesizată de către părțile vătămate N.I. și C.I. cu privire

la faptul că inculpatul, în mod repetat, folosindu-se de un cuțit cu care le

amenința, le-a solicitat timp de două săptămâni, în perioada 8– 22 septembrie

2004, diverse sume de bani cu titlu de „taxă de protecție”.

Inculpatul a fost imobilizat

în apropierea Târgului Aleea Castanilor, locul unde părțile vătămate vindeau

diverse lucruri, găsind asupra inculpatului un lănțișor și o pereche de

ochelari de soare, bunuri recunoscute de părțile vătămate ca fiind ale lor. De

asemenea, asupra inculpatului a fost găsit și un cuțit.

În perioada 8 – 22

septembrie 2004, partea vătămată N.I. i-a dat inculpatului sume cuprinse între

10.000 lei și 100.000 lei, reprezentând „taxe de protecție”, inculpatul amenințând-o

că „spală cuțitul în ea dacă nu îi dă banii”.

În data de 22 septembrie

2004, în aceeași modalitate, inculpatul a amenințat-o, însușindu-și de la

aceasta o pereche de ochelari de soare.

Partea vătămată C.C., în

aceeași perioadă și sub amenințarea inculpatului, i-a dat acestuia sume

cuprinse între 10.000 lei și 100.000 lei. În 22 septembrie 2004, în jurul

orelor 14,00, inculpatul a amenințat-o din nou, însușindu-și fără drept, două medalioane

cu șnur de cauciuc, găsite asupra inculpatului de către jandarmi.

Starea de fapt reținută,

rezultă din declarațiile părților vătămate, martorilor, procesul-verbal de

constatare, declarațiile inculpatului.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat apel inculpatului S.C.I., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptei,

solicitând reținerea infracțiunilor de cerșetorie și abuz de încredere, iar în

subsidiar, achitarea sa în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

A solicitat, de asemenea,

reducerea pedepsei pe care a apreciat-o ca fiind prea severă.

Prin decizia penală nr. 375/

A din 17 mai 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în

dosarul nr. 1549/2005, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpat.

În temeiul art. 350 C. proc.

pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C.

pen., a fost dedusă perioada arestării preventive de la 22 septembrie 2004 la

17 mai 2005.

Inculpatul apelant a fost

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.C.I., invocând cazurile de

casare prevăzute de art. 385

9

pct. 14, 17, 18 C. proc. pen., cu

reiterarea acelorași motive susținute în fața instanței de apel.

Înalta Curte, examinând

motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit art. 385

5

alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385

6

alin. (1) C. proc.

pen., constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Analizând probele dispuse și

administrate în cauză, instanțele au stabilit corect starea de fapt, constând

în aceea că inculpatul S.C.I., în perioada 8 – 22 septembrie 2004, și-a însușit

în mod repetat, prin amenințări, diverse sume de bani și bunuri de la părțile

vătămate N.I. și C.I.

Însușirea bunurilor prin

acte de amenințare, rezultă din declarațiile părților vătămate care se

coroborează cu celelalte mijloace de probă.

Astfel, partea vătămată N.I.

arată că inculpatul, folosindu-se de un cuțit a amenințat-o, fiind nevoită să-i

dea diverse sume de bani drept taxă de protecție.

Aceeași modalitate de

săvârșire a faptelor este relatată și de partea vătămată C.I. aceasta fiind la

rândul său, amenințată de inculpat cu cuțitul și obligată să-i dea bani și

bunuri.

Relevant este, de asemenea,

faptul că, la data de 22 septembrie 2004, s-au găsit asupra inculpatului,

bunuri ce aparțineau părților vătămate.

În atare condiții, în mod

temeinic și judicios motivat instanța de apel a respins cererea de schimbare a

încadrării juridice a faptelor în infracțiunile de cerșetorie, prevăzută de art.

326 C. pen., respectiv abuz de încredere, prevăzută de art. 213 C. pen.

Nefondat este și cel de-al

doilea motiv de recurs ce vizează achitarea inculpatului în temeiul

dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen.

Probele administrare în faza

de urmărire penală și nemijlocit de către instanța de judecată, în cursul

cercetării judecătorești îl indică, fără dubiu, pe inculpat ca fiind autorul

faptelor.

De altfel, în declarațiile

date, acesta nu neagă însușirea banilor de la părțile vătămate, susținând doar

că acestea au fost cerute și nu solicitate ca taxă de protecție.

Cât privește

individualizarea judiciară a pedepselor, se constată că au fost avute în vedere

toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Au fost valorificate,

deopotrivă, gradul de pericol social concret al faptelor, modalitatea și împrejurările

săvârșirii acestora, inculpatul folosindu-se, în mod repetat, de un cuțit cu care

amenința părțile vătămate, precum și persoana inculpatului. Sub acest aspect se

constată pe de o parte, săvârșirea faptelor în stare de recidivă

postexecutorie, iar pe de altă parte, atitudinea procesuală nesinceră a

inculpatului.

Față de cele menționate mai

sus, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit.

b), va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C.I. împotriva

deciziei penale nr. 375/ A din 17 mai 2005 a Curții de Apel București, secția I

penală.

În baza art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va

deduce din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive de la

22 septembrie 2004 la 18 iulie 2005.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata sumei de

1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul S.C.I. împotriva deciziei penale nr. 375/ A din

17 mai 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată, perioada reținerii și arestării preventive de la 22 septembrie 2004 la

18 iulie 2005.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 160 lei (1.600.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat din care, suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 iulie 2005.