ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5455/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 74 din 10 iunie 2004, pronunțată în dosarul nr. 347/P/2004 al Tribunalului Călărași, inculpatul M.N., a fost condamnat la 10 (zece) ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută și pedepsită de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. e), cu referire la art. 176 lit. c) C. pen. În baza art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61, tribunalul l-a condamnat pe același inculpat la un an închisoare. În baza art. 33 – art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul M.N. să execute 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a luat act că nu se impune aplicarea art. 67 alin. (1) și (2) C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpatului și potrivit art. 88 C. pen., s-a computat prevenția acestuia de la 16 martie 2004 la zi. S-a făcut în cauză aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a luat act că partea vătămată B.C.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.197.191 lei către partea civilă Spitalul Județean Călărași cu titlul de despăgubiri civile. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat o lamă de cuțit sau contravaloarea ei. Totodată, a fost obligat inculpatul la 5.000.000 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în seara zilei de 14 mai 2003, inculpatul M.N., fiind sub influența băuturilor alcoolice, a plecat de la domiciliul său la barul S.C.

L. S.R.L., din comuna Drăgălina, luând asupra sa un cuțit cu lama de 16 cm. În localul respectiv observându-l la o masă pe martorul B.I.V., a început să-i adreseze cuvinte jignitoare, reproșându-i că nu-i executase o lucrare din argint așa cum se înțeleseseră. Deși martorul nu a răspuns provocărilor, inculpatul a scos din buzunarul hainei cuțitul și l-a amenințat pe B.I.V. că „o să-l facă”, punându-i-l la gât și lovindu-l cu palma și pumnul peste față. Pentru a aplana conflictul a intervenit barmanul T.I. Fiindu-i teamă de inculpat martorul B.I.V. a ieșit din bar cu intenția de a pleca, însă a fost ajuns din urmă de acesta care l-a trântit la pământ și a început să-l lovească, din nou, cu pumnii și picioarele.

Scena a fost văzută de martorul B.I. care a strigat la B.C.M., spunându-i că fratele lor, B.I.V. este agresat de inculpat. Partea vătămată a venit lângă cei doi și a sărit în ajutorul fratelui său, lovindu-l pe inculpat cu pumnul în față pentru a-l îndepărta, după care s-a aplecat să-l ridice pe fratele său de la pământ, moment în care inculpatul s-a apropiat de B.C.M. și i-a înfipt cuțitul în partea stângă a abdomenului. Datorită unghiului de lovire, a intensității loviturii, cât și uzurii cuțitului lama acestuia s-a rupt, rămânând înfiptă în abdomenul părții vătămate. Văzând că fratele său a fost înjunghiat, B.I.V. s-a repezit la inculpat, aplicându-i mai multe lovituri cu pumnul.

La scurt timp partea vătămată a fost internată în spital și din raportul de constatare medico legală rezultă că „plaga înjunghiată de la nivelul flancului abdominal stâng a fost produsă prin lovire cu corp dur tăietor – înțepător; Lama cuțitului a pătruns în țesutul muscular al peretelui abdominal (între peritoneu și tegument) pe o distanță de 5 cm. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul pe motivul greșitei încadrări juridice, solicitând schimbarea încadrării juridice din art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) și art. 176 lit. c) C. pen., în art. 183 C. pen. și aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special. Curtea de Apel București, secția a II–a penală, prin decizia nr. 578/ A din 5 august 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Nemulțumit de soluția instanței, inculpatul a declarat recurs, solicitând reținerea în sarcina sa a circumstanței atenuante, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., schimbarea încadrării juridice din art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) și art. 176 lit. c) C. pen., în art. 183 C. pen. și aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege. Avocatul din oficiu al inculpatului a solicitat schimbarea calificării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. și încetarea procesului penal, întrucât a intervenit împăcarea părților și în subsidiar reducerea pedepsei aplicate inculpatului. Examinând recursul, Înalta Curte constată că acesta nu este fondat pentru considerentele ce vor fi dezvoltate mai jos.

Încă de la primele audieri inculpatul M.N. a recunoscut că l-a înjunghiat cu cuțitul pe care-l avea asupra lui pe B.C.M., dar a încercat să acrediteze ideea unei provocări din partea acestuia și a fraților săi, în sensul că mai întâi ar fi fost agresat de către respectivii după care a scos cuțitul și a lovit. Această apărare a inculpatului nu poate fi primită întrucât, din probele administrate în cauză rezultă, fără echivoc faptul că riposta împotriva inculpatului s-a produs după ce acesta l-a agresat violent pe fratele părții vătămate. În condițiile stării de fapt reținută în speță inculpatul nu se poate prevala de circumstanța atenuantă a provocării, atâta vreme cât el a fost cel care a manifestat o comportare agresivă.

Instanța de judecată a făcut o corectă încadrare juridică a faptei săvârșită de inculpat. Astfel, intenția autorului de a omorî victima poate rezulta din activitatea materială desfășurată de acesta. Este evident că acționând cu cuțitul și vizând o zonă vitală aceea a abdomenului inculpatul M.N. a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui. Împrejurarea că leziunea suferită de partea vătămată, „plagă înjunghiată la nivelul flancului abdominal stâng”, nu a pus în pericol viața acesteia este irelevantă sub aspectul reținerii tentativei de omor, atâta vreme cât inculpatul a acționat cu intenția de a ucide, iar rezultatul letal nu s-a produs din cauze independente de voința sa. Așa fiind, în cauză nu se impune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., sau în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

În ce privește motivul vizând netemeinicia pedepsei aplicate și acesta este nefondat. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea de noi infracțiuni. Pedepsele aplicate inculpatului au fost just individualizate, fiind apte să stingă scopul preventiv și educativ. În consecință, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.N. împotriva deciziei penale nr. 578/ A din 5 august 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 16 martie 2004 la 25 octombrie 2004. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 octombrie 2004.