ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3446/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3446/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului penal de față:

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 34 din 09

mai 2005, pronunțată de Tribunalul Covasna, în baza art. 20, raportat la art. 174

și 176 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.A., la o pedeapsă de 10

ani închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și i s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a

arestului preventiv, începând cu data de 25 ianuarie 2005.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea specială a unui cuțit-corp delict, care a servit la

săvârșirea infracțiunii și care se află la camera de corpuri delicte a

Tribunalului Covasna.

A fost obligat inculpatul să

plătească părții civile C.A.S. Covasna, suma de 11.170.074 lei, cu titlu de

despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare cu partea vătămată F.P.,

plus dobânda legală aferentă acestei sume.

S-a luat act că partea vătămată F.P.

nu s-a constituit ca parte civilă.

A mai fost obligat inculpatul să

plătească către stat suma de 4.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare,

din care 400.000 lei, reprezentând onorariu de avocat din oficiu.

Pentru a se pronunța această

sentință, instanța de fond, față de materialul probator de la dosar, a arătat

că reține în esență următoarea situație de fapt.

Inculpatul D.A. și partea vătămată F.P.,

întrețin relații de concubinaj la domiciliul inculpatului din orașul Baraolt și

împreună au un copil de 8 ani.

Între cei doi sunt frecvente certuri

și discuții datorită faptului că ambii sunt consumatori de băuturi alcoolice și

de cele mai multe ori discuțiile dintre ei se soldează cu lovirea părții

vătămate.

În ziua de 24 ianuarie 2005, încă de

la orele 10,00, cei doi au început să consume băuturi alcoolice, astfel că până

la orele 11,00, aceștia au consumat 1 litru de palincă, apoi a venit în domiciliul lor martorul D.B., care a adus 2 litri de vin, după care au mai cumpărat 6 litri de vin și pe care i-au consumat toți trei până în jurul orelor 22,00.

În jurul orelor 21,30 din domiciliul

concubinilor a plecat martorul, astfel că aceștia au rămas în continuare în

bucătărie să consume cantitatea de vin rămasă și pe fondul stării de ebrietate

și a raporturilor dintre ei, inculpatul a luat dintr-un sertar din dulapul de

la bucătărie un cuțit cu care i-a aplicat concubinei sale o lovitură în zona

abdominală stângă, după care a aruncat cuțitul în cuptorul sobei.

Datorită stării de ebrietate în care

se afla partea vătămată nu a realizat ce s-a întâmplat și s-a culcat după care,

venind fiica lor în vârstă de 8 ani și realizând că mama este tăiată, datorită

sângelui aflat pe tapițeria patului, că tatăl său a aruncat cuțitul în sobă, a

fost trezită, fiind alertat și vecinul Z.P., care au anunțat Serviciul de

Ambulanță și în urma intervenției chirurgicale, viața i-a fost salvată.

Potrivit raportului de constatare

medico-legală, întocmit de S.M.L. din cadrul Direcției Sanitare a Județului

Covasna, rezultă că fiind examinată partea vătămată la data de 25 ianuarie 2005,

s-a constatat că aceasta a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce

prin lovire cu un obiect tăietor înțepător, leziunile produse necesită un număr

de 25 de zile îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei și au

fost produse la data de 24 ianuarie 2005.

În contextul situației de fapt

expusă și reținută, constând în aceea că inculpatul, în noaptea de 24 - 25

ianuarie 2005, i-a aplicat concubinei sale o lovitură cu cuțitul-corp apt de a

ucide, în zona abdominală stângă-zonă vitală, cu intenția de a-i suprima viața

și numai ca urmare a intervenției chirurgicale, viața i-a fost salvată, că

acesta a mai săvârșit o infracțiune de omor, activitatea sa materială a fost

încadrată în infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și 176 lit.

c) C. pen., respectiv tentativă la omor deosebit de grav de o persoană care a

mai săvârșit un omor.

Prin urmare, inculpatul a fost

condamnat în baza acestor texte de lege la o pedeapsă de 10 ani închisoare.

La individualizarea și aplicarea

pedepsei s-a menționat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise la art.

72 C. pen., astfel că o pedeapsă de 10 ani închisoare este de natură să ducă

la reeducarea acestuia.

Reținând că nu au încetat temeiurile

de fapt și de drept care au dus la arestarea inculpatului și că ele se mențin

în continuare, în conformitate cu art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest, iar potrivit art. 88 C. pen., i s-a dedus din pedeapsă timpul

executat preventiv.

S-a luat act că victima, concubina

inculpatului, nu s-a constituit ca parte civilă.

În cauză s-a constituit ca parte

civilă C.A.S. Covasna, cu suma de 11.170.074 lei, reprezentând cheltuieli

necesitate cu tratamentul acordat părții vătămate pe perioada internării în

spital, despăgubiri dovedite în totalitate și la care a fost obligat

inculpatul, potrivit actelor și dovezilor de la dosar.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul D.A. și Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr.

234/ AP din 28 iulie 2005, a respins apelul, ca nefondat și a menținut

hotărârea primei instanțe.

Apelul inculpatului a vizat greșita

individualizare a pedepsei, referitoare la faptul că pedeapsa aplicată este

mare.

Decizia și sentința au fost atacate

cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de către

inculpat, pe motiv că hotărârea instanței de apel este vădit nelegală și

esențial netemeinică.

Astfel, parchetul în motive a arătat

că hotărârea instanței de apel este vădit nelegală deoarece a omis să

soluționeze apelul declarat de către el, iar inculpatul a criticat hotărârea

sub aspectul individualizării, în sensul că pedeapsa este mare, solicitând

reducerea.

Înalta Curte de Casație și Justiție

a examinat recursurile declarate de parchet și inculpat în raport de motivele

invocate, actele și dovezile de la dosar, decizia și sentința pronunțate în

cauză și prin decizia penală nr. 5850 din 18 octombrie 2005 a admis ambele recursuri, respectiv al parchetului și al inculpatului, împotriva deciziei penale

nr. 234 din 28 iulie 2005, a Curții de Apel Brașov și a casat această decizie,

trimițând cauza la Curtea de Apel Brașov pentru rejudecarea apelurilor

declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și de către inculpat

împotriva sentinței penale nr. 34 din 09 mai 2005 a Tribunalului Covasna.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului.

Curtea de Apel Brașov, în

soluționarea apelului declarat de către parchet, a examinat motivele scrise,

cum și cele susținute oral, referitoare la greșita individualizare a pedepsei,

în sensul că pedeapsa de 10 ani închisoare este o pedeapsă mică în raport de

faptul că inculpatul a mai comis o infracțiune de omor și pentru care a fost

condamnat la o pedeapsă de 20 ani închisoare, iar al inculpatului sub aspectul

criticii vizând greșita individualizare, în sensul că pedeapsa este mare și nu

corespunde funcțiilor sale, având în vedere că a recunoscut și regretat comiterea

infracțiunii.

Curtea de Apel Brașov a examinat

apelurile declarate de parchet și inculpat, în raport de motivele invocate, de

actele și lucrările dosarului, de sentința pronunțată în cauză, cum și din

oficiu, potrivit art. 371 C. proc. pen., și prin decizia penală nr. 6/ AP din

01 martie 2006 a admis numai apelul declarat de parchet, a desființat sentința

penală nr. 34/2005 a Tribunalului Covasna, sub aspectul încadrării juridice

dată faptei, precum și a individualizării pedepsei și, rejudecând în aceste

limite, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată

faptei din art. 20 raportat la art. 174 și 176 lit. c) C. pen., în infracțiunea

prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și 176 lit. c) C. pen., cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen., texte de lege din urmă, în baza cărora a fost

condamnat inculpatul la o pedeapsă de 16 ani închisoare.

Au fost menținute în rest celelalte

dispoziții ale sentinței.

Apelul declarat de către inculpat

împotriva aceleiași sentințe a fost respins, ca nefondat.

În considerentele deciziei s-a

arătat că în mod nejustificat, atât organul de urmărire penală cât și prima

instanță nu au reținut starea de recidivă post-executorie, deși potrivit fișei

de cazier existentă la dosarul de urmărire penală, rezultă că

inculpatul-recurent a mai suferit condamnări, ultima fiind de 21 ani, 5 luni și

4 zile, pentru comiterea infracțiunii de omor calificat și în stare de recidivă

prin sentința penală nr. 4/1985 a Tribunalului Covasna, din care a executat

jumătate ca urmare a adoptării Decretului nr. 11 din 26 ianuarie 1988.

Cum în cauză nu a intervenit

termenul de reabilitate prevăzută de art. 135 lit. c) C. pen., în raport de

dispozițiile art. 136 alin. (3) C. pen., s-a apreciat că sunt incidente

dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen., privind starea de recidivă

post-executorie.

Referitor la motivul de recurs

invocat privind greșita individualizare a pedepsei, în raport de criteriile de

individualizare înscrise la art. 72 C. pen., s-a apreciat că este întemeiat,

iar pedeapsa de 10 ani închisoare, este o pedeapsă mică, față de poziția

inculpatului, care inițial a negat comiterea faptei, susținând că victima a

vrut să se înjunghie, că a mai suferit o condamnare pentru comiterea unei

infracțiuni de omor calificat, elemente de natură ce duc la concluzia că

pedeapsa aplicată de către instanța de fond nu este de natură să ducă la

reeducarea acestuia, astfel că se impune majorarea și în raport de limitele de

pedeapsă prevăzute de lege.

Așa fiind, s-a majorat pedeapsa

inculpatului prin schimbarea încadrării juridice de la 10 ani închisoare la 16

ani închisoare, pedeapsă de natură să după la reeducarea acestuia și să atingă

finalitatea înscrisă la art. 52 C. pen.

Apelul inculpatului a fost respins

pentru considerentele arătate în răspunsul dat la motivele de apel ale

parchetului.

În conformitate cu art. 385

3

C. proc. pen., decizia a fost atacată cu recurs de către inculpat, care a invocat

aceeași critică ca și în apel, în plus a dezvoltat motivul vizând greșita

individualizare a pedepsei, în sensul că nu se justifică aplicarea unei pedepse

de 16 ani închisoare, în condițiile în care s-a aflat în stare de ebrietate,

discernământul i-a fost afectat, iar poziția sa a fost sinceră și plină de

regret.

Ca atare, s-a solicitat admiterea

recursului, întrucât critica constituie caz de casare potrivit pct. 14 de la art.

385

9

C. proc. pen., casarea deciziei și reducerea pedepsei către

limita minimă prevăzută de lege.

Examinând recursul declarat, în

raport de motivul invocat, greșita individualizare a pedepsei, ca fiind mare,

care a constituit și critică în apel, de actele și lucrările de la dosar, de

decizia și sentința pronunțate în cauză, se constată că recursul de față este

nefondat și se va respinge pentru considerente ce se vor dezvolta în continuare.

Potrivit actelor și lucrărilor de la

dosar, instanțele au pronunțat hotărâri legale și temeinice, nu numai din punct

de vedere a reținerii corecte a situației de fapt, a încadrării juridice, a

vinovăției inculpatului, dar și a tragerii la răspundere penală sub durata

pedepsei aplicate.

Desigur că la individualizarea

pedepsei instanța de apel a avut în vedere toate criteriile înscrise la art. 72 C. pen., referitoare la gradul de pericol social mărit al faptei comise, împrejurările și modul în

care a fost săvârșită și care constituie circumstanțe agravante de fapt,

referitoare la faptul că după ce a consumat băuturi alcoolice cu partea

vătămată și martorul D.B., după plecarea acestuia, în mod nejustificat i-a

aplicat părții vătămate o lovitură cu cuțitul într-o zonă vitală, iar apoi s-a

culcat, deși a conștientizat gravitatea faptei comise, nu a luat măsuri de a o

transporta la spital și numai la insistențele fiicei sale care a apelat la

vecini, victima a fost transportată la spital unde s-a intervenit chirurgical

și viața i-a fost salvată, precum și datele personale ale inculpatului, care

așa cum s-a menționat mai sus, a mai comis o infracțiune de omor asupra soției

sale, pentru care a fost condamnat la o pedeapsă de 20 ani închisoare.

Așa fiind, nu sunt temeiuri care să

justifice reducerea pedepsei, întrucât pedeapsa de 16 ani închisoare aplicată

inculpatului s-a făcut cu interpretarea justă a dispozițiile înscrise la art. 72 C. pen., că această pedeapsă reflectă o evaluare justă a gravității faptei, la vinovăția

inculpatului și periculozitatea sa socială, fiind de natură să ducă la

reeducarea acestuia.

În consecință, critica invocată nu

constituie caz de casare potrivit pct. 14 de la art. 385

9

C. proc. pen., iar din oficiu nu se constată caz de reformare a hotărârilor

pronunțate, astfel că, recursul declarat se va respinge, ca nefondat în baza

arrt.385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce din pedeapsa aplicată

timpul reținerii și al arestării preventive, de la 25 ianuarie 2005 la 30 mai

2006.

Văzând și dispozițiile art. 189 și

urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.A., împotriva deciziei penale nr. 66 din 01 martie 2006, a Curții de Apel Brașov.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul

reținerii și al arestării preventive de la 25 ianuarie 2005, la 30 mai 2006.

Obligă pe recurent la plata sumei de

220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de limbă

maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi,

30 mai 2006.