ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3446/2006

Asupra recursului penal de față: În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 34 din 09 mai 2005, pronunțată de Tribunalul Covasna, în baza art. 20, raportat la art. 174 și 176 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.A., la o pedeapsă de 10 ani închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C. pen. A fost menținută starea de arest a inculpatului și i s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestului preventiv, începând cu data de 25 ianuarie 2005. În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a unui cuțit-corp delict, care a servit la săvârșirea infracțiunii și care se află la camera de corpuri delicte a Tribunalului Covasna.

A fost obligat inculpatul să plătească părții civile C.A.S. Covasna, suma de 11.170.074 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare cu partea vătămată F.P., plus dobânda legală aferentă acestei sume. S-a luat act că partea vătămată F.P. nu s-a constituit ca parte civilă. A mai fost obligat inculpatul să plătească către stat suma de 4.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariu de avocat din oficiu. Pentru a se pronunța această sentință, instanța de fond, față de materialul probator de la dosar, a arătat că reține în esență următoarea situație de fapt. Inculpatul D.A. și partea vătămată F.P., întrețin relații de concubinaj la domiciliul inculpatului din orașul Baraolt și împreună au un copil de 8 ani.

Între cei doi sunt frecvente certuri și discuții datorită faptului că ambii sunt consumatori de băuturi alcoolice și de cele mai multe ori discuțiile dintre ei se soldează cu lovirea părții vătămate. În ziua de 24 ianuarie 2005, încă de la orele 10,00, cei doi au început să consume băuturi alcoolice, astfel că până la orele 11,00, aceștia au consumat 1 litru de palincă, apoi a venit în domiciliul lor martorul D.B., care a adus 2 litri de vin, după care au mai cumpărat 6 litri de vin și pe care i-au consumat toți trei până în jurul orelor 22,00. În jurul orelor 21,30 din domiciliul concubinilor a plecat martorul, astfel că aceștia au rămas în continuare în bucătărie să consume cantitatea de vin rămasă și pe fondul stării de ebrietate și a raporturilor dintre ei, inculpatul a luat dintr-un sertar din dulapul de la bucătărie un cuțit cu care i-a aplicat concubinei sale o lovitură în zona abdominală stângă, după care a aruncat cuțitul în cuptorul sobei.

Datorită stării de ebrietate în care se afla partea vătămată nu a realizat ce s-a întâmplat și s-a culcat după care, venind fiica lor în vârstă de 8 ani și realizând că mama este tăiată, datorită sângelui aflat pe tapițeria patului, că tatăl său a aruncat cuțitul în sobă, a fost trezită, fiind alertat și vecinul Z.P., care au anunțat Serviciul de Ambulanță și în urma intervenției chirurgicale, viața i-a fost salvată. Potrivit raportului de constatare medico-legală, întocmit de S.M.L.

din cadrul Direcției Sanitare a Județului Covasna, rezultă că fiind examinată partea vătămată la data de 25 ianuarie 2005, s-a constatat că aceasta a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu un obiect tăietor înțepător, leziunile produse necesită un număr de 25 de zile îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei și au fost produse la data de 24 ianuarie 2005. În contextul situației de fapt expusă și reținută, constând în aceea că inculpatul, în noaptea de 24 - 25 ianuarie 2005, i-a aplicat concubinei sale o lovitură cu cuțitul-corp apt de a ucide, în zona abdominală stângă-zonă vitală, cu intenția de a-i suprima viața și numai ca urmare a intervenției chirurgicale, viața i-a fost salvată, că acesta a mai săvârșit o infracțiune de omor, activitatea sa materială a fost încadrată în infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și 176 lit. c) C. pen., respectiv tentativă la omor deosebit de grav de o persoană care a mai săvârșit un omor.

Prin urmare, inculpatul a fost condamnat în baza acestor texte de lege la o pedeapsă de 10 ani închisoare. La individualizarea și aplicarea pedepsei s-a menționat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise la art. 72 C. pen., astfel că o pedeapsă de 10 ani închisoare este de natură să ducă la reeducarea acestuia. Reținând că nu au încetat temeiurile de fapt și de drept care au dus la arestarea inculpatului și că ele se mențin în continuare, în conformitate cu art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest, iar potrivit art. 88 C. pen., i s-a dedus din pedeapsă timpul executat preventiv. S-a luat act că victima, concubina inculpatului, nu s-a constituit ca parte civilă. În cauză s-a constituit ca parte civilă C.A.S.

Covasna, cu suma de 11.170.074 lei, reprezentând cheltuieli necesitate cu tratamentul acordat părții vătămate pe perioada internării în spital, despăgubiri dovedite în totalitate și la care a fost obligat inculpatul, potrivit actelor și dovezilor de la dosar. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul D.A. și Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr. 234/ AP din 28 iulie 2005, a respins apelul, ca nefondat și a menținut hotărârea primei instanțe. Apelul inculpatului a vizat greșita individualizare a pedepsei, referitoare la faptul că pedeapsa aplicată este mare. Decizia și sentința au fost atacate cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de către inculpat, pe motiv că hotărârea instanței de apel este vădit nelegală și esențial netemeinică.

Astfel, parchetul în motive a arătat că hotărârea instanței de apel este vădit nelegală deoarece a omis să soluționeze apelul declarat de către el, iar inculpatul a criticat hotărârea sub aspectul individualizării, în sensul că pedeapsa este mare, solicitând reducerea. Înalta Curte de Casație și Justiție a examinat recursurile declarate de parchet și inculpat în raport de motivele invocate, actele și dovezile de la dosar, decizia și sentința pronunțate în cauză și prin decizia penală nr. 5850 din 18 octombrie 2005 a admis ambele recursuri, respectiv al parchetului și al inculpatului, împotriva deciziei penale nr. 234 din 28 iulie 2005, a Curții de Apel Brașov și a casat această decizie, trimițând cauza la Curtea de Apel Brașov pentru rejudecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și de către inculpat împotriva sentinței penale nr. 34 din 09 mai 2005 a Tribunalului Covasna.

A fost menținută starea de arest a inculpatului. Curtea de Apel Brașov, în soluționarea apelului declarat de către parchet, a examinat motivele scrise, cum și cele susținute oral, referitoare la greșita individualizare a pedepsei, în sensul că pedeapsa de 10 ani închisoare este o pedeapsă mică în raport de faptul că inculpatul a mai comis o infracțiune de omor și pentru care a fost condamnat la o pedeapsă de 20 ani închisoare, iar al inculpatului sub aspectul criticii vizând greșita individualizare, în sensul că pedeapsa este mare și nu corespunde funcțiilor sale, având în vedere că a recunoscut și regretat comiterea infracțiunii. Curtea de Apel Brașov a examinat apelurile declarate de parchet și inculpat, în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului, de sentința pronunțată în cauză, cum și din oficiu, potrivit art. 371 C. proc.

pen., și prin decizia penală nr. 6/ AP din 01 martie 2006 a admis numai apelul declarat de parchet, a desființat sentința penală nr. 34/2005 a Tribunalului Covasna, sub aspectul încadrării juridice dată faptei, precum și a individualizării pedepsei și, rejudecând în aceste limite, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptei din art. 20 raportat la art. 174 și 176 lit. c) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și 176 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., texte de lege din urmă, în baza cărora a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 16 ani închisoare. Au fost menținute în rest celelalte dispoziții ale sentinței.

Apelul declarat de către inculpat împotriva aceleiași sentințe a fost respins, ca nefondat. În considerentele deciziei s-a arătat că în mod nejustificat, atât organul de urmărire penală cât și prima instanță nu au reținut starea de recidivă post-executorie, deși potrivit fișei de cazier existentă la dosarul de urmărire penală, rezultă că inculpatul-recurent a mai suferit condamnări, ultima fiind de 21 ani, 5 luni și 4 zile, pentru comiterea infracțiunii de omor calificat și în stare de recidivă prin sentința penală nr. 4/1985 a Tribunalului Covasna, din care a executat jumătate ca urmare a adoptării Decretului nr. 11 din 26 ianuarie 1988. Cum în cauză nu a intervenit termenul de reabilitate prevăzută de art. 135 lit. c) C. pen., în raport de dispozițiile art. 136 alin. (3) C. pen., s-a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen., privind starea de recidivă post-executorie.

Referitor la motivul de recurs invocat privind greșita individualizare a pedepsei, în raport de criteriile de individualizare înscrise la art. 72 C. pen., s-a apreciat că este întemeiat, iar pedeapsa de 10 ani închisoare, este o pedeapsă mică, față de poziția inculpatului, care inițial a negat comiterea faptei, susținând că victima a vrut să se înjunghie, că a mai suferit o condamnare pentru comiterea unei infracțiuni de omor calificat, elemente de natură ce duc la concluzia că pedeapsa aplicată de către instanța de fond nu este de natură să ducă la reeducarea acestuia, astfel că se impune majorarea și în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de lege. Așa fiind, s-a majorat pedeapsa inculpatului prin schimbarea încadrării juridice de la 10 ani închisoare la 16 ani închisoare, pedeapsă de natură să după la reeducarea acestuia și să atingă finalitatea înscrisă la art. 52 C. pen.

Apelul inculpatului a fost respins pentru considerentele arătate în răspunsul dat la motivele de apel ale parchetului. În conformitate cu art. 385 3 C. proc. pen., decizia a fost atacată cu recurs de către inculpat, care a invocat aceeași critică ca și în apel, în plus a dezvoltat motivul vizând greșita individualizare a pedepsei, în sensul că nu se justifică aplicarea unei pedepse de 16 ani închisoare, în condițiile în care s-a aflat în stare de ebrietate, discernământul i-a fost afectat, iar poziția sa a fost sinceră și plină de regret. Ca atare, s-a solicitat admiterea recursului, întrucât critica constituie caz de casare potrivit pct. 14 de la art. 385 9 C. proc. pen., casarea deciziei și reducerea pedepsei către limita minimă prevăzută de lege.

Examinând recursul declarat, în raport de motivul invocat, greșita individualizare a pedepsei, ca fiind mare, care a constituit și critică în apel, de actele și lucrările de la dosar, de decizia și sentința pronunțate în cauză, se constată că recursul de față este nefondat și se va respinge pentru considerente ce se vor dezvolta în continuare. Potrivit actelor și lucrărilor de la dosar, instanțele au pronunțat hotărâri legale și temeinice, nu numai din punct de vedere a reținerii corecte a situației de fapt, a încadrării juridice, a vinovăției inculpatului, dar și a tragerii la răspundere penală sub durata pedepsei aplicate.

Desigur că la individualizarea pedepsei instanța de apel a avut în vedere toate criteriile înscrise la art. 72 C. pen., referitoare la gradul de pericol social mărit al faptei comise, împrejurările și modul în care a fost săvârșită și care constituie circumstanțe agravante de fapt, referitoare la faptul că după ce a consumat băuturi alcoolice cu partea vătămată și martorul D.B., după plecarea acestuia, în mod nejustificat i-a aplicat părții vătămate o lovitură cu cuțitul într-o zonă vitală, iar apoi s-a culcat, deși a conștientizat gravitatea faptei comise, nu a luat măsuri de a o transporta la spital și numai la insistențele fiicei sale care a apelat la vecini, victima a fost transportată la spital unde s-a intervenit chirurgical și viața i-a fost salvată, precum și datele personale ale inculpatului, care așa cum s-a menționat mai sus, a mai comis o infracțiune de omor asupra soției sale, pentru care a fost condamnat la o pedeapsă de 20 ani închisoare.

Așa fiind, nu sunt temeiuri care să justifice reducerea pedepsei, întrucât pedeapsa de 16 ani închisoare aplicată inculpatului s-a făcut cu interpretarea justă a dispozițiile înscrise la art. 72 C. pen., că această pedeapsă reflectă o evaluare justă a gravității faptei, la vinovăția inculpatului și periculozitatea sa socială, fiind de natură să ducă la reeducarea acestuia. În consecință, critica invocată nu constituie caz de casare potrivit pct. 14 de la art. 385 9 C. proc. pen., iar din oficiu nu se constată caz de reformare a hotărârilor pronunțate, astfel că, recursul declarat se va respinge, ca nefondat în baza arrt.385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va deduce din pedeapsa aplicată timpul reținerii și al arestării preventive, de la 25 ianuarie 2005 la 30 mai 2006. Văzând și dispozițiile art. 189 și urm. C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.A., împotriva deciziei penale nr. 66 din 01 martie 2006, a Curții de Apel Brașov. Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și al arestării preventive de la 25 ianuarie 2005, la 30 mai 2006. Obligă pe recurent la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul interpretului de limbă maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi, 30 mai 2006.