ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4197/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

În rejudecarea fondului, pe rolul

Tribunalului Brăila s-a înregistrat acțiunea precizată a reclamantei SC C. SA

Brăila prin care s-a solicitat obligarea pârâtelor la eliberarea Magaziei din

incinta Silozului Triaj pe cheltuiala acestora, care este ocupată de peste 10

ani cu sămânță de porumb, temeiul juridic invocat fiind art. 1075 C. civ.

Totodată s-a

solicitat de reclamantă obligarea acestora la plata contravalorii chiriei care

ar fi putut fi obținută prin închirierea magaziei pentru perioada cuprinsă

între momentul introducerii acțiunii și eliberarea efectivă a magaziei în

cuantum de 4,2 lei/tonă/lună, în baza art. 1084 C. civ. respectiv 45.356,85

lei.

Pârâta D.G.F.P. .Brăila

a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, motivat de faptul

că nu a folosit spațiul respectiv, preluarea bunurilor depozitate în acest

spațiu nefiind făcută întrucât marfa nu a fost predată instituției conform

procedurii legale, respectiv O.G. nr. 128/1998 și H.G. nr. 514/1999 (în prezent

O.G. nr. 14/2007 și H.G. nr. 731/2007).

Și pârâta D.R.V.

Galați a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa întrucât

autoritatea vamală nu poate fi culpabilizată pentru neîndeplinirea de către

pârâta D.G.F.P. Brăila a obligațiilor legale de preluare și valorificare a

mărfii declarate ca intrată în proprietatea statului și nici pentru lipsa de

interes a reclamantei în reglementarea cu aceasta a situației mărfurilor aflate

în depozitul său.

S-a mai invocat de

pârâta D.R.V. Galați și excepția puterii de lucru judecat prin prisma Deciziei

nr. 587 din 13 mai 2005 pronunțată de Curtea de Apel Galați în Dosarul nr. 382/C/2005.

Tribunalul Brăila, secția

comercială și contencios administrativ - prin sentința nr. 276 din 26 noiembrie

2009 a respins ca nefondate excepțiile invocate de pârâtele D.G.F.P. Brăila,

cu sediul în Brăila, județul Brăila și D.R.V. Galați, cu sediul în Galați,

județul Galați.

A admis acțiunea

modificată, formulată de reclamanta SC C. SA Brăila, cu sediul în Brăila, în

contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. Brăila, cu sediul în Brăila, Județul Brăila

și D.R.V. Galați, cu sediul în Galați, județul Galați.

A obligat pârâtele să

elibereze Magazia din incinta Silozului Triaj aparținând reclamantei, pe

cheltuiala acestora.

A obligat pe pârâte

la plata către reclamantă a sumei de 45.356,85 lei reprezentând contravaloare

lipsă de folosință a magaziei în perioada 22 iunie 2009.

În temeiul art. 274 C.

proc. civ. a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4.151,2 lei cu

titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut că, organele vamale aveau obligația de a declara la

cel mult două săptămâni ulterior datei de 25 septembrie 1998 (când a fost

reținută marfa) la organul financiar local, însă aceasta a înștiințat D.G.F.P.C.F.S.

Brăila la sfârșitul anului 1998, respectiv 28 decembrie 1998. Pe de altă parte,

nici pârâta D.G.F.P. Brăila nu și-a îndeplinit obligația de a prelua cantitatea

de porumb în termenul de 30 zile de la primirea comunicării de la organele

vamale, așa cum este stabilit de lege. Este adevărat ca prin adresa din 12

ianuarie 1999 a fixat data de 14 ianuarie 1999 pentru inventariere și

predare-primire efectivă însă această operațiune nu a mai avut loc invocându-se

faptul că SC M. SRL a contestat actele administrative.

Prin urmare, ambele

instituții pârâte și-au încălcat obligațiile ce le reveneau conform normelor

prevăzute de actele normative menționate astfel că sunt în egală măsură

răspunzătoare pentru situația creată și care persistă și în prezent, în final

conducând la deteriorarea mărfii care necesita neutralizarea ei.

Totodată, se reține

că ulterior datei de 14 ianuarie 1999 pârâta D.G.F.P. a solicitat Biroului

Vamal Brăila prin numeroase adrese depuse la dosarul cauzei predarea mărfii

însă în final aceasta nu s-a mai produs iar pârâta D.R.O.V. Galați nu a făcut

nici o apărare cu privire la faptul că nu a dat curs acestor solicitări în

cursul anului 1999. Singurul înscris în acest sens îl reprezintă adresa din 28

ianuarie 2000, emisa după un an de la comunicarea solicitărilor D.G.F.P.

Brăila.

Instanța observă însă

că la acea dată erau în vigoare prevederile H.G. nr. 1067 din 29 decembrie 1999

pentru aplicarea prevederilor art. 5 alin. (2) din O.G. nr. 128/1998 prin care

erau considerate organe de valorificare și direcțiile regionale vamale din

cadrul autorității vamale pentru bunurile obținute de către birourile vamale

din subordinea lor. Trebuie precizat că acest articol a fost prevăzut în O.G. nr.

128/1998 de la adoptare însă aplicarea sa concretă era condiționată de intrarea

în vigoare a metodologiei care a fost concretizată prin H.G. nr. 1067/1999.

Potrivit art. 3 alin. (2) din acest act normativ „se încadrează în prevederile

prezentei hotărâri bunurile intrate în proprietatea privată a statului prin

unitățile autorității vamale care nu au fost declarate spre valorificare

direcțiilor județene ale finanțelor publice până la data intrării în vigoare a

acesteia”.

Urmare a apariției

acestui act normativ cele două instituții pârâte și-au declinat una în favoarea

celeilalte calitatea de organ de valorificare în timp ce marfa se deprecia și

scădea posibilitatea efectivă de valorificare.

Nu în ultimul rând,

se constată că pârâtele sunt în culpă și pentru că nu au inițiat nici un demers

legal în vederea clarificării acestei situații, administrativ - ca direcții din

același minister - sau judiciar.

Având în vedere

aceste motive, tribunalul a apreciat că ambele pârâte au calitate procesuală

pasivă în prezenta cauză.

Referitor la excepția

puterii de lucru judecat, tribunalul reține că potrivit art. 1201 C. civ. „este

lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este

întemeiată pe aceeași cauză și este făcută între aceleași părți, făcută de ele

și în contra lor în aceeași calitate”.

Aceste condiții nu

sunt întrunite în cauză întrucât nu este identitate de obiect cu acțiunea

înregistrată din 2004 la Judecătoria Brăila, prin aceasta din urmă

solicitându-se evacuarea pârâtei D.R.V. Galați și nu obligație de a face ca

prin acțiunea modificată dedusă judecății. De asemenea, nu este identitate de

părți deoarece în Dosarul nr. 8486/2004 reclamanta nu a chemat în judecată și

pe D.G.F.P. Brăila care nu a avut posibilitatea să formuleze apărări și să

solicite probe în acest sens.

Așa fiind, excepțiile

invocate de pârâte vor fi respinse ca nefondate.

Pe fondul cauzei, s-a

apreciat de tribunal că reclamanta are dreptul de a i se elibera spațiul din

incinta Silozului Triaj care și în prezent este sigilată de autoritatea vamală

și să-l folosească în scopul comercial pentru care a fost înființată și

obiectul său de activitate, marfa depozitată fiind în proprietatea statului și

nevalorificată timp de 10 ani.

Reținând și

dispozițiile art. 1073 - 1075 C. civ., tribunalul va obliga pe pârâte la

eliberarea magaziei din incinta Silozului Triaj pe cheltuiala acestora.

Referitor la cel

de-al doilea capăt de cerere al acțiunii modificate se constată de tribunal că

magazia aparținând reclamantei a fost ocupată de marfa care aparținea statului

mai mult de 10 ani și, deși a întreprins numeroase și diverse demersuri pentru

eliberarea acesteia, rezultatul a fost negativ. În acest timp nu a putut folosi

spațiul în discuție, obiectul său de activitate fiind și acela de depozitare

cereale astfel încât cererea sa de acordare a contravalorii lipsei de folosință

a magaziei este fondată și prin prisma art. 1084 C. civ. Tribunalul mai observă

și că nici una din pârâte nu a contestat cuantumul sumei solicitată de

reclamantă astfel încât urmează a le obliga la plata sumei de 45.356,85 lei

reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a magaziei de la data

introducerii acțiunii 22 iunie 2005 și până la data depunerii precizărilor 18

septembrie 2009.

Răspunzând criticilor

formulate de apelantele D.G.F.P. Brăila, D.R.V. Galați în nume propriu și în

numele și pentru A.N.V. - Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și

fluvială, prin Decizia nr. 45 din 25 mai 2010 a respins apelurile ca nefondate.

În fundamentarea

soluției, instanța de control judiciar a reținut că ambele apelante-reclamante

sunt în culpă pentru că nu au reușit să colaboreze în vederea realizării

operațiunii de inventariere și predare-preluare a mărfii în vederea

valorificării, astfel că, în mod corect s-a stabilit în sarcina ambelor pârâte

obligația de a elibera spațiul în care se află depozitată cantitatea de porumb

și implicit calitatea procesuală pasivă a acestora.

Reținând culpa

părților datorită nerespectării obligațiilor prevăzute de lege prin neluarea

tuturor măsurilor premergătoare operațiunilor de valorificare a bunurilor

reclamantei s-a apreciat că pârâtele trebuie să suporte și contravaloarea

lipsei de folosință a spațiului de la data introducerii acțiunii și până la

data de 18 septembrie 2009.

Împotriva acestei

soluții au declarat recurs pârâtele, criticile vizând aspecte de nelegalitate

fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se susține că

autoritatea vamală nu avea, potrivit legii alte atribuții decât acelea de a

declara bunurile intrate în proprietatea statului către organul de valorificare

competent și de predare a acestor bunuri la solicitarea organului de

valorificare.

S-a criticat și

soluția de respingere a excepției autorității de lucru judecat, având în vedere

dispozițiile art. 163 pct. 1 C. proc. civ.

Se susține că potrivit

acestui text, nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeași cauză,

același obiect și de aceeași parte înaintea mai multor instanțe, precum și

faptul că acțiunea ce a făcut obiectul cauzei înregistrată pe rolul

Tribunalului Brăila sub nr. 1764/113/2009, privește obligația de a face,

respectiv obligarea pârâtelor la eliberarea magaziei situată în incinta

Silozului Triaj, precum și obligarea pârâtelor la plata contravalorii chiriei

ce ar fi fost obținută de reclamantă, iar acțiunea ce a făcut obiectul Dosarului

înregistrat pe rolul Judecătoriei Brăila, ca și instanță de fond, sub nr. 8486/2004,

chiar dacă a fost intitulată cerere de evacuare, privea aceleași aspecte

invocate prin acțiunea ce face obiectul cauzei de față, respectiv eliberarea

spațiului situat în incinta Silozului Triaj, precum și obligarea pârâtei D.R.V.

Galați la plata contravalorii chiriei ce ar fi fost obținută de reclamantă și

deci, deși cele două acțiuni au titulaturi diferite, practic conțin aceleași

solicitări și aceleași motivări, principala diferență între cele două cauze

privind doar persoanele cu care intimata-reclamantă a înțeles să se judece,

este evident că pentru autoritatea vamală sunt aplicabile dispozițiile art. 163

pct. 1 C. proc. civ., aceasta neputând fi chemată în judecată, chiar alături de

alte părți, pentru aceeași cauză, același obiect și de aceeași parte înaintea

mai multor instanțe.

Recursurile sunt

nefondate.

Așa cum s-a stabilit

în cele două grade de jurisdicție (Tribunalul Brăila ca instanță de fond și

Curtea de Apel Galați ca instanță de apel) pentru situația creată sunt răspunzătoare

recurentele-pârâte.

Culpa D.R.V. Galați

consta în aceea ca aceasta avea obligația de a declara la cel mul două

săptămâni marfa la organul financiar, însă D.R.V. Galați a făcut acest lucru

după mai bine de 2 luni de zile. De asemenea apelanta-pârâtă D.R.V. nu a dat

curs solicitărilor D.G.F.P. Brăila de a preda marfa efectiv.

Conform actelor

normative în vigoare în acea perioadă erau considerate organe de valorificare

și direcțiile regionale vamale din cadrul autorităților vamale pentru bunurile

obținute de către birourile vamale din subordinea lor.

O altă culpă (comună)

consta în pasivitatea de care au dat dovadă în soluționarea acestei probleme și

„pasarea” răspunderii de la o instituție la alta.

În susținerea celor

prezentate mai sus sunt chiar prevederile H.G. nr. 1067/1999 pentru aplicarea

prevederilor art. 5 alin. (2) din O.G. nr. 128/1998.

În ceea ce privește

excepția puterii lucrului judecat, nu sunt întrunite condițiile art. 1202 C.

civ. în sensul că nu există similitudine de obiect și nu sunt aceleași părți ca

în cauza ce a format obiectul Dosarului nr. 8486/2004, așadar concluziile și

soluțiile celor două instanțe (de fond și apel) sunt fondate.

Față de cele arătate,

rezultă fără putință de tăgadă că pârâtele recurente nu au întreprins

demersurile necesare rezolvării situației spațiului intimatei, ocupat abuziv

criticile formulate neputând fi încadrate în aspecte de nelegalitate.

Văzând dispozițiile art.

312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de pârâtele D.R.V. Galați și A.N.V. - prin D.R.V. Galați și D.G.F.P.

Brăila împotriva Decizie nr. 45/ A de la 25 mai 2010 pronunțată de Curtea de

Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 2 decembrie 2010.