ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4197/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: În rejudecarea fondului, pe rolul Tribunalului Brăila s-a înregistrat acțiunea precizată a reclamantei SC C. SA Brăila prin care s-a solicitat obligarea pârâtelor la eliberarea Magaziei din incinta Silozului Triaj pe cheltuiala acestora, care este ocupată de peste 10 ani cu sămânță de porumb, temeiul juridic invocat fiind art. 1075 C. civ. Totodată s-a solicitat de reclamantă obligarea acestora la plata contravalorii chiriei care ar fi putut fi obținută prin închirierea magaziei pentru perioada cuprinsă între momentul introducerii acțiunii și eliberarea efectivă a magaziei în cuantum de 4,2 lei/tonă/lună, în baza art. 1084 C. civ.

respectiv 45.356,85 lei. Pârâta D.G.F.P. .Brăila a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, motivat de faptul că nu a folosit spațiul respectiv, preluarea bunurilor depozitate în acest spațiu nefiind făcută întrucât marfa nu a fost predată instituției conform procedurii legale, respectiv O.G. nr. 128/1998 și H.G. nr. 514/1999 (în prezent O.G. nr. 14/2007 și H.G. nr. 731/2007). Și pârâta D.R.V. Galați a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa întrucât autoritatea vamală nu poate fi culpabilizată pentru neîndeplinirea de către pârâta D.G.F.P. Brăila a obligațiilor legale de preluare și valorificare a mărfii declarate ca intrată în proprietatea statului și nici pentru lipsa de interes a reclamantei în reglementarea cu aceasta a situației mărfurilor aflate în depozitul său.

S-a mai invocat de pârâta D.R.V. Galați și excepția puterii de lucru judecat prin prisma Deciziei nr. 587 din 13 mai 2005 pronunțată de Curtea de Apel Galați în Dosarul nr. 382/C/2005. Tribunalul Brăila, secția comercială și contencios administrativ - prin sentința nr. 276 din 26 noiembrie 2009 a respins ca nefondate excepțiile invocate de pârâtele D.G.F.P. Brăila, cu sediul în Brăila, județul Brăila și D.R.V. Galați, cu sediul în Galați, județul Galați. A admis acțiunea modificată, formulată de reclamanta SC C. SA Brăila, cu sediul în Brăila, în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. Brăila, cu sediul în Brăila, Județul Brăila și D.R.V. Galați, cu sediul în Galați, județul Galați. A obligat pârâtele să elibereze Magazia din incinta Silozului Triaj aparținând reclamantei, pe cheltuiala acestora.

A obligat pe pârâte la plata către reclamantă a sumei de 45.356,85 lei reprezentând contravaloare lipsă de folosință a magaziei în perioada 22 iunie 2009. În temeiul art. 274 C. proc. civ. a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4.151,2 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, organele vamale aveau obligația de a declara la cel mult două săptămâni ulterior datei de 25 septembrie 1998 (când a fost reținută marfa) la organul financiar local, însă aceasta a înștiințat D.G.F.P.C.F.S. Brăila la sfârșitul anului 1998, respectiv 28 decembrie 1998. Pe de altă parte, nici pârâta D.G.F.P. Brăila nu și-a îndeplinit obligația de a prelua cantitatea de porumb în termenul de 30 zile de la primirea comunicării de la organele vamale, așa cum este stabilit de lege.

Este adevărat ca prin adresa din 12 ianuarie 1999 a fixat data de 14 ianuarie 1999 pentru inventariere și predare-primire efectivă însă această operațiune nu a mai avut loc invocându-se faptul că SC M. SRL a contestat actele administrative. Prin urmare, ambele instituții pârâte și-au încălcat obligațiile ce le reveneau conform normelor prevăzute de actele normative menționate astfel că sunt în egală măsură răspunzătoare pentru situația creată și care persistă și în prezent, în final conducând la deteriorarea mărfii care necesita neutralizarea ei. Totodată, se reține că ulterior datei de 14 ianuarie 1999 pârâta D.G.F.P. a solicitat Biroului Vamal Brăila prin numeroase adrese depuse la dosarul cauzei predarea mărfii însă în final aceasta nu s-a mai produs iar pârâta D.R.O.V.

Galați nu a făcut nici o apărare cu privire la faptul că nu a dat curs acestor solicitări în cursul anului 1999. Singurul înscris în acest sens îl reprezintă adresa din 28 ianuarie 2000, emisa după un an de la comunicarea solicitărilor D.G.F.P. Brăila. Instanța observă însă că la acea dată erau în vigoare prevederile H.G. nr. 1067 din 29 decembrie 1999 pentru aplicarea prevederilor art. 5 alin. (2) din O.G. nr. 128/1998 prin care erau considerate organe de valorificare și direcțiile regionale vamale din cadrul autorității vamale pentru bunurile obținute de către birourile vamale din subordinea lor. Trebuie precizat că acest articol a fost prevăzut în O.G. nr. 128/1998 de la adoptare însă aplicarea sa concretă era condiționată de intrarea în vigoare a metodologiei care a fost concretizată prin H.G.

nr. 1067/1999. Potrivit art. 3 alin. (2) din acest act normativ „se încadrează în prevederile prezentei hotărâri bunurile intrate în proprietatea privată a statului prin unitățile autorității vamale care nu au fost declarate spre valorificare direcțiilor județene ale finanțelor publice până la data intrării în vigoare a acesteia”. Urmare a apariției acestui act normativ cele două instituții pârâte și-au declinat una în favoarea celeilalte calitatea de organ de valorificare în timp ce marfa se deprecia și scădea posibilitatea efectivă de valorificare. Nu în ultimul rând, se constată că pârâtele sunt în culpă și pentru că nu au inițiat nici un demers legal în vederea clarificării acestei situații, administrativ - ca direcții din același minister - sau judiciar.

Având în vedere aceste motive, tribunalul a apreciat că ambele pârâte au calitate procesuală pasivă în prezenta cauză. Referitor la excepția puterii de lucru judecat, tribunalul reține că potrivit art. 1201 C. civ. „este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este făcută între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate”. Aceste condiții nu sunt întrunite în cauză întrucât nu este identitate de obiect cu acțiunea înregistrată din 2004 la Judecătoria Brăila, prin aceasta din urmă solicitându-se evacuarea pârâtei D.R.V. Galați și nu obligație de a face ca prin acțiunea modificată dedusă judecății. De asemenea, nu este identitate de părți deoarece în Dosarul nr. 8486/2004 reclamanta nu a chemat în judecată și pe D.G.F.P.

Brăila care nu a avut posibilitatea să formuleze apărări și să solicite probe în acest sens. Așa fiind, excepțiile invocate de pârâte vor fi respinse ca nefondate. Pe fondul cauzei, s-a apreciat de tribunal că reclamanta are dreptul de a i se elibera spațiul din incinta Silozului Triaj care și în prezent este sigilată de autoritatea vamală și să-l folosească în scopul comercial pentru care a fost înființată și obiectul său de activitate, marfa depozitată fiind în proprietatea statului și nevalorificată timp de 10 ani. Reținând și dispozițiile art. 1073 - 1075 C. civ., tribunalul va obliga pe pârâte la eliberarea magaziei din incinta Silozului Triaj pe cheltuiala acestora.

Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere al acțiunii modificate se constată de tribunal că magazia aparținând reclamantei a fost ocupată de marfa care aparținea statului mai mult de 10 ani și, deși a întreprins numeroase și diverse demersuri pentru eliberarea acesteia, rezultatul a fost negativ. În acest timp nu a putut folosi spațiul în discuție, obiectul său de activitate fiind și acela de depozitare cereale astfel încât cererea sa de acordare a contravalorii lipsei de folosință a magaziei este fondată și prin prisma art. 1084 C. civ. Tribunalul mai observă și că nici una din pârâte nu a contestat cuantumul sumei solicitată de reclamantă astfel încât urmează a le obliga la plata sumei de 45.356,85 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a magaziei de la data introducerii acțiunii 22 iunie 2005 și până la data depunerii precizărilor 18 septembrie 2009. Răspunzând criticilor formulate de apelantele D.G.F.P.

Brăila, D.R.V. Galați în nume propriu și în numele și pentru A.N.V. - Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, prin Decizia nr. 45 din 25 mai 2010 a respins apelurile ca nefondate. În fundamentarea soluției, instanța de control judiciar a reținut că ambele apelante-reclamante sunt în culpă pentru că nu au reușit să colaboreze în vederea realizării operațiunii de inventariere și predare-preluare a mărfii în vederea valorificării, astfel că, în mod corect s-a stabilit în sarcina ambelor pârâte obligația de a elibera spațiul în care se află depozitată cantitatea de porumb și implicit calitatea procesuală pasivă a acestora.

Reținând culpa părților datorită nerespectării obligațiilor prevăzute de lege prin neluarea tuturor măsurilor premergătoare operațiunilor de valorificare a bunurilor reclamantei s-a apreciat că pârâtele trebuie să suporte și contravaloarea lipsei de folosință a spațiului de la data introducerii acțiunii și până la data de 18 septembrie 2009. Împotriva acestei soluții au declarat recurs pârâtele, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se susține că autoritatea vamală nu avea, potrivit legii alte atribuții decât acelea de a declara bunurile intrate în proprietatea statului către organul de valorificare competent și de predare a acestor bunuri la solicitarea organului de valorificare.

S-a criticat și soluția de respingere a excepției autorității de lucru judecat, având în vedere dispozițiile art. 163 pct. 1 C. proc. civ.

Se susține că potrivit acestui text, nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeași cauză, același obiect și de aceeași parte înaintea mai multor instanțe, precum și faptul că acțiunea ce a făcut obiectul cauzei înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila sub nr. 1764/113/2009, privește obligația de a face, respectiv obligarea pârâtelor la eliberarea magaziei situată în incinta Silozului Triaj, precum și obligarea pârâtelor la plata contravalorii chiriei ce ar fi fost obținută de reclamantă, iar acțiunea ce a făcut obiectul Dosarului înregistrat pe rolul Judecătoriei Brăila, ca și instanță de fond, sub nr. 8486/2004, chiar dacă a fost intitulată cerere de evacuare, privea aceleași aspecte invocate prin acțiunea ce face obiectul cauzei de față, respectiv eliberarea spațiului situat în incinta Silozului Triaj, precum și obligarea pârâtei D.R.V.

Galați la plata contravalorii chiriei ce ar fi fost obținută de reclamantă și deci, deși cele două acțiuni au titulaturi diferite, practic conțin aceleași solicitări și aceleași motivări, principala diferență între cele două cauze privind doar persoanele cu care intimata-reclamantă a înțeles să se judece, este evident că pentru autoritatea vamală sunt aplicabile dispozițiile art. 163 pct. 1 C. proc. civ., aceasta neputând fi chemată în judecată, chiar alături de alte părți, pentru aceeași cauză, același obiect și de aceeași parte înaintea mai multor instanțe. Recursurile sunt nefondate. Așa cum s-a stabilit în cele două grade de jurisdicție (Tribunalul Brăila ca instanță de fond și Curtea de Apel Galați ca instanță de apel) pentru situația creată sunt răspunzătoare recurentele-pârâte.

Culpa D.R.V. Galați consta în aceea ca aceasta avea obligația de a declara la cel mul două săptămâni marfa la organul financiar, însă D.R.V. Galați a făcut acest lucru după mai bine de 2 luni de zile. De asemenea apelanta-pârâtă D.R.V. nu a dat curs solicitărilor D.G.F.P. Brăila de a preda marfa efectiv. Conform actelor normative în vigoare în acea perioadă erau considerate organe de valorificare și direcțiile regionale vamale din cadrul autorităților vamale pentru bunurile obținute de către birourile vamale din subordinea lor. O altă culpă (comună) consta în pasivitatea de care au dat dovadă în soluționarea acestei probleme și „pasarea” răspunderii de la o instituție la alta. În susținerea celor prezentate mai sus sunt chiar prevederile H.G.

nr. 1067/1999 pentru aplicarea prevederilor art. 5 alin. (2) din O.G. nr. 128/1998. În ceea ce privește excepția puterii lucrului judecat, nu sunt întrunite condițiile art. 1202 C. civ. în sensul că nu există similitudine de obiect și nu sunt aceleași părți ca în cauza ce a format obiectul Dosarului nr. 8486/2004, așadar concluziile și soluțiile celor două instanțe (de fond și apel) sunt fondate. Față de cele arătate, rezultă fără putință de tăgadă că pârâtele recurente nu au întreprins demersurile necesare rezolvării situației spațiului intimatei, ocupat abuziv criticile formulate neputând fi încadrate în aspecte de nelegalitate. Văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de pârâtele D.R.V. Galați și A.N.V. - prin D.R.V. Galați și D.G.F.P. Brăila împotriva Decizie nr. 45/ A de la 25 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 2 decembrie 2010.