ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5209/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel

Galați, reclamanta SC C.P. SA Brăila a chemat în judecată Ministerul

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și A.N.A.R.Z., pentru ca instanța

să dispună obligarea pârâților de a înscrie societatea în lista deținătorilor

de patrimoniu genetic al animalelor pentru anul 2001 și plata drepturilor

cuvenite conform legii.

În motivarea cererii a arătat faptul

că societatea îndeplinește condițiile pentru a beneficia de subvenții, iar

pârâții refuză nejustificat includerea reclamantei în lista beneficiarilor de

subvenții.

Curtea de Apel Galați, prin sentința

civilă nr. 201 din 23 decembrie 2002, a admis acțiunea formulată împotriva

primului pârât, motivat de faptul că din materialul probator rezultă faptul

reclamat și a respins acțiunea față de al doilea pârât, reținându-se faptul că

agenția nu are calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei soluții au

declarat recurs, atât reclamanta SC C.P. SA Brăila, cât și pârâtul Ministerul

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, întrucât, în primul caz , în mod

nejustificat a fost respinsă acțiunea față de pârâta A.N.A.R.Z., iar în al

doilea caz, pentru că reclamanta nu are statut de fermă de hibridare, cerință

necesară pentru obținerea subvențiilor.

Înalta Curte de Casație și Justiție

sesizată cu soluționarea recursurilor declarate, prin decizia nr. 352 din 30

ianuarie 2004, a admis recursurile formulate și a trimis cauza, spre

rejudecare, aceleiași instanțe, motivat de faptul că, în mod greșit s-a reținut

lipsa calității procesuale pasive a agenției în raport cu dispozițiile

prevăzute de H.G. nr. 1037/2000, iar instanța de fond nu a urmărit și

îndeplinirea condițiilor legale privind producția realizată de reclamantă în

anul anterior formulării cererii de acordare a sprijinului financiar.

Curtea de Apel Galați, prin sentința

civilă nr. 174 din 20 septembrie 2004, a respins acțiunea formulată, reținând,

în esență, faptul că simpla existență a efectivelor de animale de reproducție

din rasa Marele Alb, nu-i conferă reclamantei, dreptul de a se încadra în

categoria deținătorilor de patrimoniu genetic și, în concluzie, pretenția

acesteia este neîntemeiată.

Împotriva acestei soluții a declarat

recurs, reclamanta, criticând soluția pronunțată, întrucât instanța de fond i-a

nesocotit drepturile procesuale, arătând faptul că la dosar există dovezi care

atestă faptul că la ferma sa se efectuează multiplicarea și nu hibridarea, așa

cum cer dispozițiile legale.

Recursul este nefondat.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

analizând motivele invocate, în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză, a constatat nefondat, recursul

formulat și urmează să-l respingă, pentru considerentele ce urmează.

Prin O.U.G. nr. 33/2000, aprobată

prin Legea nr. 362/2001, a fost stabilit cadrul juridic privind finanțarea de

la bugetul de stat, a activității de întreținere, conservare și perpetuare a

patrimoniului genetic al animalelor.

În conformitate cu dispozițiile

prevăzute de art. 2 din O.U.G. nr. 33/2000, prin patrimoniu genetic al

animalelor se înțelege nucleul autohton al populațiilor de animale, sericicole

și piscicole, izolate reproductiv, al raselor, liniilor pure și hibrizilor,

deținute de persoane fizice și/sau juridice ce desfășoară activități de

selecție, testare și hibridare, ferme de elită, depozite de armăsari, centre de

producere a materialului seminal congelat, iar potrivit dispozițiilor prevăzute

de art. 6 alin. (1) din același act normativ, anual se va stabili lista

cuprinzând deținătorii de patrimoniu genetic al animalelor.

Văzând și dispozițiile prevăzute de

art. 3 din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 33/2000, lista

cuprinde deținătorii de patrimoniu genetic ale căror efective de animale sunt

atestate pe baza rezultatului controlului oficial al producțiilor, executat

și/sau avizat de A.N.A.R.Z., în anul anterior acordării sprijinului financiar

și care sunt menținute în control, conform programului specific fiecărei specii

în anul acordării acestui sprijin.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Curtea constată faptul că în anul 2001, SC C.P. SA Brăila nu a

efectuat activități de selecție și ameliorare pe efective din rasa Marele Alb,

în unități izolate reproductiv.

A.N.A.R.Z., coordonator al

Programului național de păstrare și consolidare a fondului genetic la porcine,

nu a confirmat existența în cadrul activității SC C.P. SA Brăila, a unei

acțiuni ce ar face parte din Programul național de păstrare a fondului genetic

al speciei porcine.

Simpla existență a efectivelor de

animale de reproducție din rasa Marele Alb, în C.P. Brăila, fără aplicarea

protocolului tehnic prevăzut în Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr.

33/2000, nu conferă și drepturile prevăzute de actul normativ indicat.

Având în vedere aceste considerente,

Curtea constată că hotărârea instanței de fond este legală și o va menține cu

această motivare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC

C.P. SA Brăila împotriva sentinței civile nr. 174 din 20 septembrie 2004 a

Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 octombrie 2005.