ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5209/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Curții de Apel Galați, reclamanta SC C.P. SA Brăila a chemat în judecată Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și A.N.A.R.Z., pentru ca instanța să dispună obligarea pârâților de a înscrie societatea în lista deținătorilor de patrimoniu genetic al animalelor pentru anul 2001 și plata drepturilor cuvenite conform legii. În motivarea cererii a arătat faptul că societatea îndeplinește condițiile pentru a beneficia de subvenții, iar pârâții refuză nejustificat includerea reclamantei în lista beneficiarilor de subvenții. Curtea de Apel Galați, prin sentința civilă nr. 201 din 23 decembrie 2002, a admis acțiunea formulată împotriva primului pârât, motivat de faptul că din materialul probator rezultă faptul reclamat și a respins acțiunea față de al doilea pârât, reținându-se faptul că agenția nu are calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei soluții au declarat recurs, atât reclamanta SC C.P. SA Brăila, cât și pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, întrucât, în primul caz , în mod nejustificat a fost respinsă acțiunea față de pârâta A.N.A.R.Z., iar în al doilea caz, pentru că reclamanta nu are statut de fermă de hibridare, cerință necesară pentru obținerea subvențiilor. Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursurilor declarate, prin decizia nr. 352 din 30 ianuarie 2004, a admis recursurile formulate și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe, motivat de faptul că, în mod greșit s-a reținut lipsa calității procesuale pasive a agenției în raport cu dispozițiile prevăzute de H.G.

nr. 1037/2000, iar instanța de fond nu a urmărit și îndeplinirea condițiilor legale privind producția realizată de reclamantă în anul anterior formulării cererii de acordare a sprijinului financiar. Curtea de Apel Galați, prin sentința civilă nr. 174 din 20 septembrie 2004, a respins acțiunea formulată, reținând, în esență, faptul că simpla existență a efectivelor de animale de reproducție din rasa Marele Alb, nu-i conferă reclamantei, dreptul de a se încadra în categoria deținătorilor de patrimoniu genetic și, în concluzie, pretenția acesteia este neîntemeiată. Împotriva acestei soluții a declarat recurs, reclamanta, criticând soluția pronunțată, întrucât instanța de fond i-a nesocotit drepturile procesuale, arătând faptul că la dosar există dovezi care atestă faptul că la ferma sa se efectuează multiplicarea și nu hibridarea, așa cum cer dispozițiile legale.

Recursul este nefondat. Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând motivele invocate, în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, a constatat nefondat, recursul formulat și urmează să-l respingă, pentru considerentele ce urmează. Prin O.U.G. nr. 33/2000, aprobată prin Legea nr. 362/2001, a fost stabilit cadrul juridic privind finanțarea de la bugetul de stat, a activității de întreținere, conservare și perpetuare a patrimoniului genetic al animalelor. În conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 2 din O.U.G.

nr. 33/2000, prin patrimoniu genetic al animalelor se înțelege nucleul autohton al populațiilor de animale, sericicole și piscicole, izolate reproductiv, al raselor, liniilor pure și hibrizilor, deținute de persoane fizice și/sau juridice ce desfășoară activități de selecție, testare și hibridare, ferme de elită, depozite de armăsari, centre de producere a materialului seminal congelat, iar potrivit dispozițiilor prevăzute de art. 6 alin. (1) din același act normativ, anual se va stabili lista cuprinzând deținătorii de patrimoniu genetic al animalelor. Văzând și dispozițiile prevăzute de art. 3 din Normele metodologice de aplicare a O.U.G.

nr. 33/2000, lista cuprinde deținătorii de patrimoniu genetic ale căror efective de animale sunt atestate pe baza rezultatului controlului oficial al producțiilor, executat și/sau avizat de A.N.A.R.Z., în anul anterior acordării sprijinului financiar și care sunt menținute în control, conform programului specific fiecărei specii în anul acordării acestui sprijin. Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată faptul că în anul 2001, SC C.P. SA Brăila nu a efectuat activități de selecție și ameliorare pe efective din rasa Marele Alb, în unități izolate reproductiv. A.N.A.R.Z., coordonator al Programului național de păstrare și consolidare a fondului genetic la porcine, nu a confirmat existența în cadrul activității SC C.P.

SA Brăila, a unei acțiuni ce ar face parte din Programul național de păstrare a fondului genetic al speciei porcine. Simpla existență a efectivelor de animale de reproducție din rasa Marele Alb, în C.P. Brăila, fără aplicarea protocolului tehnic prevăzut în Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 33/2000, nu conferă și drepturile prevăzute de actul normativ indicat. Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că hotărârea instanței de fond este legală și o va menține cu această motivare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC C.P. SA Brăila împotriva sentinței civile nr. 174 din 20 septembrie 2004 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2005.